Opus nr. 541 - Discursul pe care papagalul de ND nu l-ar fi putut ține niciodatǎ, dacǎ mergea la Davos. Ce e Davosu' aista? O sǎ ai copii ratați şi nepoți boschetari
60 de căpetenii de stat s-au strâns la Davos anul acesta. Papagalul autist de Nicușor Dan nu participă, ne-a zis alt papagal, consilierul său prezidențial, Măriușcă Lazurca, că e de căcat Davosul, o pierdere de vreme pentru augustul nostru președinte. Or fi fiind fani mari printre cititorii Strict Secret care se vor fi opărind la citirea apelativelor mele pentru ND: cretin autist, îmfătuat de carton, paraplegic moral. Știți că am aceleași gânduri și despre George Simion sau Călin Georgescu, deci nu îmi puteți pune la îndoială obiectivitatea.
Dar dați-vă jos ochelarii de cal ai fanatismului imbecil.
ND este președintele României.
Nu poți, bă, de la anvergura acestei funcții, să zici că te piși pe Davos, că acolo, dacă mergi, e ca și cum ai umbla teleleu, în condițiile speciale de acum, în condițiile în care planeta este atât de fierbinte.
În cele de mai jos, și vă rog ENORM să parcurgeți până la capăt textul, aveți discursul premierului Canadei, despre situația actuală a Lumii. E un discurs atât de bun, atât de realist, și te privește atât de mult și PE TINE, românule!
Discursul ăsta nu numai că nu ar fi putut fi rostit de autistul ND, care nu poate să își țină nici mâinile pe lângă corp mai mult de 10 secunde, dar nu ar fi putut fi nici gândit sau asumat de un papagal ca ND.
Ce spune premierul Canadei despre lumea aflată într-o periculoasă schimbare ne privește pe toți. Nu e despre căcaturile pe care Trump le face, nu e despre ochelarii de soare purtați de Macron, despre ororile din Gaza ale evreilor, despre perversiunile politice ale lui Putin sau despre silent power-ul Chinei.
Premierul Canadei spune că epoca minciunilor s-a terminat și că ne aflăm nu într-o tranziție spre „altceva”, ci într-o fractură de mentalitate planetară.
Da’ ce îi Davosu’ ǎsta de zice Mucuşor cǎ-i de cîcat?
Davos funcționează ca o sală de așteptare a viitorului, unde greii lumii negociază ce se va întâmpla cu Planeta peste cinci ani.
Întâlnirea anuală din Alpii elvețieni, organizată de World Economic Forum, adună într-un spațiu mic și exclusivist oameni care, în mod obișnuit, nu se întâlnesc decât prin intermediari: președinți, directori de bănci centrale, fondatori de companii tehnologice, miniștri de finanțe, editori de publicații influente, filantropi cu bugete mai mari decât PIB-ul unor țări.
Nimeni nu semnează tratate acolo. Nu se votează nimic.
Oficial, e doar o conferință cu paneluri despre climat, inteligență artificială, inegalitate și viitorul muncii.
Dar puterea Davosului nu stă în ce se întâmplă pe scenă, ci în ce se întâmplă la cină, la micul dejun, în holurile hotelurilor, la plimbările prin zăpadă.
Acolo se construiește consensul înainte de a exista dezbatere publică.
Temele care par să apară simultan în Washington, Bruxelles și Beijing nu apar din senin: au fost mai întâi testate, cizelate, acceptate în cercuri precum cel de la Davos.
Când o idee devine inevitabilă în politica globală, de multe ori a trecut mai întâi prin această cameră de ecou sofisticată.
Lista de invitați e în sine un act politic. Cine primește acreditare înseamnă ceva la momentul respectiv.
Nu e un guvern mondial, nu e o conspirație, e un loc unde…
(de aici incolo, doar abonatii platitori citesc)
Pentru ca ziarişti de genul meu sǎ reziste, au nevoie de susținerea ta realǎ!
