Opus nr. 544 - Meritǎ sǎ mergi în croazierǎ? "Dosarul" complet al unei aventuri speciale, cu bune şi rele - partea 1

Am privit mereu, ani de zile, cu circumspecție ofertele agențiilor de turism specializate în croaziere. Nu sunt un călător pretențios, am călătorit cu busul și trenul, când am avut ocazia chiar și cu avionul privat, prefer mereu să stau la Ibis decât la Le Meridien, dar aveam cumva senzația că nu o să îmi placă. Și bine am făcut că am așteptat să mă mai „coc” până să plec în prima croazieră.

Genul acesta de călătorii sunt considerate pensionărești, și adevărul e că 80 la sută din pasagerii de pe o croazieră sunt 70 plus. Dar asta nu e deranjant, credeți-mă. Pe navele de croazieră, toți se transformă în animale, indiferent de vârstă: nava devine o junglă în care fiecare vrea să ajungă primul la lift, să ocupe primul toate șezlongurile, să înșele statul la coadă la bar. Vă zic sincer, după două săptămâni de croazieră, mi-am jurat că nu o să mă mai duc niciodată într-una.

Un medic italian cu care ne-am împrietenit și care era doctorul navei mi-a spus însă așa: „O să vezi, croazierele sunt un drog cu eliberare târzie. În câteva luni o să îți fie dor de experiența asta și o să mai pleci într-o croazieră.”

L-am înjurat în gând, dar a avut dreptate: m-aș mai duce într-una.

Fiindcă plusurile sunt semnificativ mai multe decât dezavantajele.

Urmează un ghid sincer, un jurnal de călătorie cum numai Alexa știe să scrie. La capătul lui, tu vei decide singur dacă ți „se merită” să pleci în genul acesta de aventură.