Opus nr. 55 - Fiul lui Soros la București! Lista secretă a participanților de la forumul de securitate MSC: șefi de servicii, ziariști securiști, oengiști securiști și masoni. Dilema lui Rareș Bogdan

BOICOTUL ÎMPOTRIVA AUSTRIEI TREBUIE SĂ CONTINUE! NU VĂ OPRIȚI!

A ieșit și prostul Cotroceniului la declarații. Nu ne mai dă voie la boicot.

După zile întregi de muțenie, Klaus Iohannis a anunțat că statul român nu va boicota Austria, pledând pentru rezolvarea diferendului cu Austria pe Schengen pe calea diplomației. Vă dați seama? Diplomație! Ca și cum diplomația noastră ar fi funcționat până acum!

Mai mult, Iohannis a mai spus că România nu va ataca în justiția din UE veto-ul austriac.

Practic, acest om care conduce țara urinează pe furia românilor dezamăgiți, furie care s-a materializat într-un boicot general, unic în istoria postdecembristă a României. Iohannis se contrează cu poporul, se crede un boier de rang înalt care își poate pune la punct din două vorbe megieșii.

Nu e cazul. Inclusiv aceste declarații întârziate și ILOGICE vor spori furia românilor, vor amplifica boicotul. 

Iar boicotul ăsta de numai câteva zile a fost atât de amplu, încât a atras aproape instantaneu atenția mediului de afaceri și mediului politic austriac.

Am un prieten care conduce o mare firmă de transport și care a mutat rulajul său, cam 170 de milioane de euro, la altă bancă, părăsind Raiffeisen. 

Un alt om de afaceri cu care mă cunosc de 20 de ani, CEO la o multinațională din Brașov a mutat din BCR un business de 100 de milioane de euro. 

Practic, numai din doi cunoscuți de-ai mei, băncile austriece au rămas fără o treime de miliard de euro. 

La nivel de România, a fost măcel financiar, credeți-mă. Cei mari din business au reacționat imediat. O grămadă de români simpli, ca mine, și nu câteva mii, au reacționat și ei, după puterile lor.

I-a durut tare pe austriecii din România, aia care manageriază business-urile de top date de noi pe post de tribut.

Și de aia zic:

BOICOTUL ÎMPOTRIVA AUSTRIEI TREBUIE SĂ CONTINUE! NU VĂ OPRIȚI!

Când a spus că România nu va ataca în justiția din UE veto-ul austriac, Iohannis m-a făcut atent. Nu numai pe mine, ci și pe sexoasa de Dana Budeanu care a și băgat repede pe foc, tăguindu-l pe Rareș Bogdan:

Chiar mă pregăteam să îl laud pe Rareș Bogdan, după doi ani de critici dure, fiindcă, mai băgându-se în seamă ca musca în ciorbă, mai cu bune intenții, măcar s-a străduit să facă ceva în ultimele zile de negocieri, până la verdictul final, trezit din apatia luxoasă în care se scălda la Bruxelles. 

Căci acest moment, această declarație a lui Iohannis, îl vizează pe el, mai mult ca niciodată.

De aia vreau să văd ce face domnul europarlamentar Rareș Bogdan, mare susținător al lui Iohannis: rupe lanțul de iubire cu președintele sau scâncește puțin dezamăgit că trebuie să se bage în cușcă și pleacă la culcare?

Ce alegi, Rareș: ajuți România și te duci mai departe, că de aia iei leafă de jde mii de euro pe lună, sau te afunzi în frumoasa atmosferă familială a Crăciunului, până uită fraierii de români de tine și prinzi o nouă “fereastră de oportunitate”?

Orice ai alehe, haha, nu uita cum te urmărește și azi muitza cu “pensiile speciale”…


Notă: Poți dona un abonament la acest newsletter cuiva drag, pe post de cadou de Sărbători. Scapi ieftin cu 10 dolari :))

Donate Subscriptions

Invazie de securiști la București. Alexander Soros, invitat de seamă

Conferința de Securitate de la Munchen este o reuniune anuală a liderilor mondiali și a experților în domeniul securității, care are loc în orașul Munchen din Germania. Scopul acestei conferințe este de a discuta problemele de securitate internațională și de a găsi soluții pentru acestea. Conferința de Securitate de la Munchen este considerată una dintre cele mai importante evenimente din domeniul securității la nivel mondial.

Cumva, anul acesta, greii lumii au decis la meritam si noi, romanii, sa “hostuim” un asemenea eveniment. In mare secret, 75 de lideri si personalitati, ca or fi politicieni, europarlamentari, jurnalisti, oengisti sau sefi de servicii secrete, s-au intalnit pe neve la Bucuresti, intre 27 si 29 noiembrie.

Presa națională nu a avut voie să scrie nimicuța despre asta, așa a venit ordinul “de sus”, deși temele erau importante: despre efectele invaziei rusești în Ucraina, dar și despre alte provocări majore de securitate din regiune.

Cel mai de rahat a fost faptul că românii au ținut lista participanților la secret, deși, în alte conferinte MSC, ele au fost publice (altă cultură, altă abordare, nu românisme).

Am obținut-o eu, stați liniștiți, și o dau publicității, ca să afle și poporul suveran pe ce s-au cheltuit banii Ministerului Afacerilor Externe.

Cel mai bogat de pe lista de participanți, Alexander Soros, fiul lui George Soros, super miliardarul american căruia îi place să își bage nasul ideologic în diverse țări, unora stimulându-le mecanismele democratice, altora destabilizându-le democrațiile, în funcție de interes.

Sigur că este straniu ca un bogătan mucos ca Alexander Soros să aibă acces la un eveniment reputat în domeniul securității globale, dar, again, George Soros, plătește îndestul la Democrații americani pentru acest privilegiu.

De la noi au participat Mutu’ de la Cotroceni, Hellvig de la SRI, Vlase de la SIE, Ciucă de la americani, dar important e să remarcăm că au participat o grămadă de șefi de servicii secrete din întreaga Europă, plus șeful EUMS, o structura militară foarte puțin cunoscută la nivel public, cu siguranță mai deloc în România, unde politicienii sunt analfabeți și jurnaliștii de externe nu mai există. 

Radoslaw Jedewski este Head of Intelligence al EUMS, numit de curând în funcție.

European Union Military Staff (EUMS) este o componentă a Consiliului European care oferă sprijin militar pentru Uniunea Europeană și contribuie la dezvoltarea capacităților militare ale UE. 

EUMS este responsabilă de planificarea și conducerea operațiunilor militare ale UE, precum și de asigurarea conlucrării cu NATO și alte forțe militare ale UE. 

N-o mai pomenesc pe Alina Gorghiu și pe Lucian Romașcanu sau pe Laurențiu Leoreanu, că, deh, ei chiar nu contează, după cum nu contează nici alți ziariști pinguini sau parlamentărași europeni decât la nivel de acoperiți pentru țările care îi trimit. 

PS: Dar pentru mine contează că a fost invitat acolo George Scutaru, cică CEO la New Strategy Center. Scutaru este fost consilier prezidențial de-al lui Iohannis, demisionat în forță acum 6 ani, când DNA l-a curentat pentru o afacere de mită împreună cu președintele de atunci al Consiliului Județean Buzău.

DNA s-a făcut de rahat mai apoi, cel mai probabil a lăsat-o moale, și Scutaru a fost achitat.

Important e altceva. Cât de important e acest papagal de Scutaru și pentru care serviciu secret, de vreme ce are acces la un asemenea eveniment? 

Dar mai e ceva important: pe ONG-ul asta, New Strategy Center, unde cică liberalul ăsta face studii de securitate și analize, Scutaru a primit în ultimii 6 ani sponsorizări de 2 milioane de dolari după cum urmează:

2016 - 980 891 lei

2017 - 1 031 715 lei

2018 - 1 240 772 lei

2019 - 1 529 696 lei

2020 - 1 249 651 lei

2021 - 2 610 566 lei

Vă dați seama? Cineva, nu se știe cine, ceva firme sau organizații, îl consideră atât de important pe Scutaru că ii pasează constant un sfert de milion de dolari pe an, ba chiar, în pandemie, i-au sponsorizat ONG-ul cu 900 000 de dolari?!

Foarte interesant.

Dacă aveți informații mai multe, le aștept pe liviu@ncn.ro


Fuzinești, nu fuzinești, tot cald o să fie, visătorilor

de Mirel Palada, sociolog

Recent, a trecut aproape nebăgată în seamă probabil cea mai importantă știre a momentului.

Americanii au anunțat că, pentru prima dată de cînd se chinuie de mai mult de jumătate de secol, au reușit să obțină un cîștig energetic net de pe urma unei reacții de fuziune.

Adică fix inversul reacției de fisiune, spargerea atomului, pe care s-a bazat pînă acum producția de energie nucleară. În loc să spargă atomii, fuziunea îi lipește și, teoretic cel puțin, rezultă mai multă energie din proces decît bagi.

Exact procesul care se întîmplă în soare, cînd marea reacție stelară lipește atomi mici și rezultă atomi mai mari, plus o cantitate uriașă de energie.

Pînă acum, toate încercările oamenilor de a replica procesele din miezul unei stele au fost unele eșuate, din cauza imperfecțiunilor tehnologice. Ce băgau era mai puțin decît ce scoteau, energywise.

Donate Subscriptions

Dacă știrea se confirmă (s-a mai clamat de-a lungul vremii că i-au dat de cap, ca pe urmă să rezulte că de fapt că nu le-a ieșit), este de departe cea mai importantă veste a zilelor noastre. Asta deschide calea în deceniile viitoare către o producție de energie total diferită de cea de pînă acum.

Mai ales din punct de vedere al amprentei de carbon. E un soi de Sfîntul Graal al ecologiștilor. În sfîrșit putem să producem energie fără să eliberăm carbon în atmosferă și să ducă la dezechilibre de mediu – efect de seră, încălzire globală, schimbări climatice.

Asta e vestea bună. Doamne ajută să iasă, căci ar fi cu siguranță cea mai mare veste a ultimei sute de ani.

Vestea proastă e că lumea nu știe fizică. Și că încurcă efectele carbonului cu principiul al doilea al termodinamicii.

Da, așa este. Desprinderea de producerea de energie pe bază de hidrocarburi e o veste foarte bună pentru mediul înconjurător. Deztemnițarea carbonului din adîncile temnițe subterane în care zace el acum și eliberarea sa sub formă preponderent de dioxid de carbon (mai e și metanul, altă discuție) contribuie imens la efectul de seră, deci la încălzirea globală.

Dar lumea nu înțelege că *orice*, cu accent pe *orice* cu litere groase, bolduite, producere de energie contribuie la încălzirea planetei. Căci așa zice principiul al doilea al termodinamicii, pe care încă n-am reușit să-l învingem. Că de-aia e principiu, să stea neclintit în fața fantasmelor noastre.

Eliberezi energie în sistem? În mod inevitabil, ea va ajunge în cele din urmă să se convertească în mod rezidual în căldură.

Înlocuiești miile de termocentrale pe cărbune cu reactoare eficiente pe bază de fuziune nucleară? Ghinion. Tot căldură produci, mai devreme sau mai tîrziu.

Ce face căldura? Face cald. Produce încălzire globală. Da, efectul de seră va fi mai temperat. Dar tot va fi.

Indiferent cum dezvoltăm societatea, întru bunăstare și complexitate, e inevitabil să avem nevoie să folosim energie, nu contează din ce sursă. Indiferent ce fel de energie folosești, ea se scurge în mediul înconjurător la fel de inevitabil sub formă de căldură.

Deci nasol. Deci afirmații de-astea entuziaste precum cea recent întîlnită într-un articol din vestita noastră presă deontoloagă

"Această energie de fuziune ar putea contribui într-o zi la reducerea schimbărilor climatice, dacă se va reuşi ca această tehnologie să fie extinsă la nivel comercial în următoarele decenii"

sînt doar vise frumoase. Fantasme de-ale entuziaștilor tembeli care se duc după fentă, după orice comunicat intens de presă.

Da, o să renunțăm la hidrocarburi. Da, o să trăim într-un paradis al energiei nucleare, al fuziunii. Marele vis al inginerilor.

BOICOTUL ÎMPOTRIVA AUSTRIEI TREBUIE SĂ CONTINUE! NU VĂ OPRIȚI!

Însă va fi un paradis al naibii de cald, cît timp băgăm forjă și folosim energie, să fie bine, să nu fie rău. Pe tot cuprinsul planetei, mii de mici sori artificiali vor izbi atomi mici în atomi mari, generînd și folositoarea energie drept produs secundar. Iar rezultatul tot căldură va fi în cele din urmă. Adică încălzire globală. N-o să mai eliberăm carbon în atmosferă. O să convertim forțele nucleice tari și slabe în căldură.

Care e soluția? Una simplă. Cea propusă de dragii de tefelei care urăsc și conservatorii știrbi, în particular, și draga de omenire în general. Mai puțini oameni pe planeta asta. Mai puțină nevoie de energie. Oricum se va întîmpla. Ați auzit de tranziția demografică? N-ați auzit. Lasă, că a auzit ea despre voi.

În rest, cît timp vom face pui și vom fi mulți și vom dori să fie bine, să nu fie rău, să avem parte de bunăstare și de complexitate, asta nu va fi posibil decît pe bază de energie. Care, odată eliberată în sistem, se transformă inexitabil, inexorabil și inoxidabil în căldură. Fix marele dușman al tefeleilor ideologi din zilele noastre.

Deci beți încet, căci conține fizică. Adică termodinamică.

Adică ghinion.


Sartorial - venal, paradoxal, bestial, gamosepal, conflictual

Nu sunt la prima întâlnire cu acest parfum straniu de la casa britanică Penhaligon’s. Am mai avut o sticlă de Sartorial acum câțiva ani și, cumva, ne-am despărțit cu bucurie, am așteptat să se termine sticla și să ne vedem fiecare de drumul său.

Dar când l-am reîntâlnit într-un shop de parfumuri de nișă din Birmingham, am știut că trebuie să îl readuc în viața mea. Am simțit că m-am schimbat, eu trebuia să mă schimb, nu el, care e același, un parfum-capodoperă, inspirat din mirosul atelierului de costume la comandă Norton and Sons de pe Savile Row, de unde s-a creat “portretul” olfactiv al lui Sartorial.

Așa cred eu, că și “nasul” ne crește în timp, că și mugurii gustativi din palat învață în timp și se dezvoltă ca niște școlari eterni (dacă vrei să îi educi).

Sartorial e un parfum animalic, deși e cotat din clasa fougère, adică construit în jurul unei clase de arome, cu o diversitate neobișnuită de ingrediente pentru un parfum. Lavanda, aldehidele, bergamota, ghimbirul, tonka fac din acest parfum o fantomă olfactivă în continuă mișcare: acum miroase a metal rece de mașină de cusut, acum a țesătură groasă de costum vechi, miroase și a cretă și a ceară de albine sărată, dacă va puteți imagina așa ceva, este inconfundabil și familiar, enervant de băgăreț și, totuși, prietenos, te îndeamnă să fii elegant ca un escroc cu ștaif și mitocan ca un lord de viță veche ce a lins mai mult whisky decât trebuia și o prinde de fund pe menajeră.

BOICOTUL ÎMPOTRIVA AUSTRIEI TREBUIE SĂ CONTINUE! NU VĂ OPRIȚI!

Din păcate, nu se găsește în România, dar, dacă vizitați Marea Britanie sau aveți amici acolo, “îndrăzniți-l”, fiindcă e o piesă inestimabilă în peisajul aromelor premium.


Eminem Tudom

Ar trebui să știi deja cine sunt comedianții Sergiu Floroaia, Toma Alexandru, Cristi Popesco, Sorin Pârcălab, Alexandru Minculescu, Alexandru Banciu, Dan Frînculescu, Maria Popovici - artiști independenți de stand-up comedy care stau mai mult pe online și în cârciumi, unde își fac cunoscute glumele.

Mie îmi plac foarte tare și mă bucur că s-au decis să strângă toate glumele lor într-un “mijloc de infromare în masă” desuet, așa cum este cartea tipărită.

Cu perdea sau fără, acide și speculative, glumele lor sunt proaspete și smart. Dacă vedeți volumul prin librării, dați și voi un ban. 

PS: Câteva “spicuiri”:

Grabă strică laba.

Cine râde la urmă are netul prost.

Taximetristul nu merge de multe ori fără să își dea cu părerea.

Când pisica nu-i acasă, nu mai miroase a pișat.

Vorba instalatorului: “Semeni vânt, culegi furtune”.

Doi elefanți intră intr-un bar. Barul intră-n renovare.


Un Baton foarte dens și plăcut

J.C Newman e o casă cu tradiție în lumea trabucurilor. El Baton a fost una dintre primele lor realizări și asta încă la 1914.

El Baton a fost mai apoi abandonat ca proiect și reintrodus în circuitul produselor J. C. Newman în 2008, modernizat atât ca identitate vizuală, cât și ca cigar - cu un wrapper ecuadorian și un blend nicaraguan de excepție: un gust plăcut și subtil de lemn uscat și piper, cu fum dens, dar deloc înecăcios, care miroase excepțional a piele.

Mi-a plăcut mult, și e și acceptabil ca preț - 35 de lei un stick.


Poemul de azi

E scris tot de mine.

Tristul final al lui Alvaro, elefantul cu trompa tatuată de la circul de stat La Tarumba

de Liviu Alexa

elefantul cu trompa tatuată

de la circul de stat La Tarumba

pe numele său real Alvaro

dar cu numele de scenă Stozzi

era puțin îngrijorat în acea dimineață de vară

căci îl chemase directorul la birou

iar asta nu putea să însemne decât ceva rău

Alvaro nu era chiar la prima bătrânețe, 

ba chiar se poate spune că era un elefant babalâc

care trecuse prin multe circuri și văzuse multe la viața lui

așa cum stătea el îngrijorat în padoc și își ungea o pită cu pateu

Alvaro părea mai degrabă un om 

și poate că și era, în sufletul lui, un om adevărat

căci avea gânduri de om și speranțe de om

de aia se și tatuase pe trompă

să vadă oamenii care veneau la circ că și el e cumva-om

că nu e chiar un simplu elefant care suflă apă prin trompă

sau îl prinde de cur cu trompa pe clovnul Miraflores!

nu, el e un elefantom cu năzuințe, cu un proiect de viață,

care vrea anul asta să își ia un padoc nou cu credit de la Banco de Crédito del Perú 

și să caute o nevastă mai de doamne-ajută, dar nu din circ,

căci toate femeile din circul La Tarumba sunt niște japițe

care se întind mai ales cu Tom Dick, înghițitorul de săbii

care are o “sabie” neagră și lucioasă, spun porumbeii de la circ,

care sunt cei mai informați despre trebile astea.

nu, el vrea o nevasta cuminte și dulce

care să îi facă supă-cremă de porumb cu crutoane

și șnițele de vițel cu mult piper

vrea un padoc cu televizor și cu internet

și mai vrea și o mărire de leafă

da, asta o să îi spună Alvaro azi directorului Fernando Zevallos Villalobos!

însă lucrurile aveau să fie și mai rele decât credea elefantul Alvaro despre acea zi.

domnul director Fernando Zevallos Villalobos l-a anunțat cu tristețe

că circul La Tarumba din Lima își va încheia activitatea, după 112 ani de existență

asta deoarece nu mai sunt spectatori, se fac tot mai puțini copii în aceste vremuri de criză

și copiii care au mai rămas în Lima zic că circul e o prostie și că mai bine se joacă Minecraft

așa că tot ce poate să facă domnul Fernando Zevallos Villalobos pentru Alvaro,

ca elefant cu îndelungă și apreciată activitate la circ este să îl mai lase

încă opt zile să mai locuiască în padoc, 

după care va trebui să își caute altceva de lucru… 

ca elefant îi va fi mai ușor să își găsească ceva bun la o firmă de construcții

față de iepurașii siamezi sau de crocodilul Biju care, în afară de faptul că știe recita poezii,

nu mai e bun de nimic.

Alvaro a plecat din birou bălăngănind a tristețe din trompa sa frumoasă și tatuată 

a intrat în padoc și a făcut ce fac oamenii cărora viața nu li se mai pare importantă

și-a înfășurat trompa în jurul gâtului și s-a strâns până și-a pierdut răsuflarea

până au ieșit din el toate visele și speranțele și amintirile

până când în corpul său de elefant african a intrat Moartea.

Știrea sinuciderii elefantului Alvaro a ajuns și pe CNN

și mult i-a mai întristat pe oameni

dar au trecut repede peste asta.

fiindcă așa-s toți oamenii.


BOICOTUL ÎMPOTRIVA AUSTRIEI TREBUIE SĂ CONTINUE! NU VĂ OPRIȚI!


Colindul de azi

E mai special, vine de la Ada Milea. De ascultat musai versurile…

Strict Secret
Strict Secret
Authors
Liviu Alexa