Opus nr. 568 - Duminica în care a venit pe acte primǎvara. Despre întunericul pe care îl purtăm toți în noi
Eu chiar muncesc zi de zi de îmi sar capacele. Lumea zice: vaaai, cum de faci atâtea? Simplu! Muncesc aproape încontinuu. Nu e de laudă, dar ăsta e adevărul. E duminicǎ, aş putea sǎ o frec, dar...
… am de ținut o promisiune pentru toți abonații plătitori care așteaptă, în această zi, ediția specială și mai emoțională a Strict Secret.
Doar duminica e emoționalǎ. De mâine dimineațǎ, reluǎm tonul dur.
Nu uitati de abonamentul de 26 de lei pe luna, asa ma sustineti ca ziarist.
Sigur, pentru NCN și Strict Secret sunt bune și sponsorizările de la companii sau granturile de la ambasade, dar eu nu mă calific la așa ceva, numa’ Tolontan sau Tăpălagă. Sigur, care aveți firme şi puteți, haha, give me a call!
Hai, la citit!
Am lansat azi ediție nouǎ Gizǎs Craist - un newsletter unic în România, cu știri ciudate, dar adevărate:
O tipă din Florida a plecat de acasă acum 24 de ani ca să facă cumpărături pentru Crăciun. Avea trei copii. Și nu s-a mai întors de la cumpărături :))). A fost considerată dispărută timp de 24 de ani, dar polițiștii americani au descoperit-o bine mersi. Nu e banc.
Dacă plătești pe un an de zile abonamentul Strict Secret, newsletterul nr. 1 în România, adicǎ doar 350 de lei, primești ceva și mai grozav: un abonament de acces gratuit pe un an a Gizǎs Craist, și tot gratuit cărțile mele cu transport inclus!
dǎ click pe boxul albastru, alegi plata de 72 usd pe un an şi marți ai cǎrțile!
Astăzi, despre răutatea oamenilor, v-am scris un eseu mișto, dar îl voi îndulci cu muzică, poezie, un parfum prezentat mișto pentru voi, o poză cu Nero, un video cu băiețelul meu, o zacuscă și câte și mai câte.
1.Mai rar oameni pasionați de asemenea artefacte
Am cunoscut recent un om interesant care avea pe peretii din birou astea:
E cumva emoționant tare să stai să te oprești în fața fiecărei pagini de ziar, un produs atât de efemer, dar care, în timp, capătă valoare de artefact. Și e emoționant fiindcă rândurile tipărite cu plumb au „înghețat” bucăți de istorie. În cazul de față, istoria României. Mi-a plăcut.
3.Am primit o pipuțǎ
Un prieten, mare amator de chilipiruri, ca și mine, mi-a dăruit o pipă mică, dar absolut senzațional manufacturată. Nu fumez pipă, doar trabuc și țigări normale, dar m-am bucurat de ea.
4.Mǎ uitam la Sanremo
Doamne, ce de căcat a ajuns Sanremo! Numa’ femei machiate frumos și în rochii superbe, numa’ cântece mișto, numa’ băieți cu voce, îmbrăcați finnn, zero băieți cu tocuri în tutu ca la iorovizion, zero fete vopsite la păr în albastru, zero cântece angajate social despre puțica de balenă ce trebuie salvată, băăăăăăă, mai evoluați, băăăăăă! Evident, zic la mişto.
Mi-a plăcut enorm tot show-ul, m-am săturat de transgendari muzicali și de monstruozități artistice.
A câștigat un artist mișto cu o melodie săltăreață. Fain. Păcat că merge cu ea la Eurovision, la festivalul cretinilor și imbecililor progresiști.
Gata, de aici e doar pentru abonații plătitori. Urmează partea interesantă. Despre răutatea oamenilor.
