Opus nr. 574 - Compot de copii - rețeta specialǎ a titanului Cronos, stǎpânul plictisit al Timpului

A patra carte din jocul de filcǎi redesenatä de mine pentru expoziția de la Bucureşti din 16 aprilie e Asul de Caro, carte cu valoare, dar slabǎ ĩn raport cu filcǎii, însǎ versatilǎ îndestul ca sǎ poatǎ lega “tromful”.

I-am dedicat Asul de Caro uitatului Cronos, titanul care și-a mâncat copiii de teamă să nu fie detronat — așa cum făcuse el însuși cu tatăl său.

Azi, Cronos, zeul primordial al Timpului — s-a săturat, la propriu.

E sătul după milenii de canibalism cosmic, aşa cǎ a decis să modernizeze procesul: nu îşi mai haleşte copiii, îi conservă sub formǎ de compot de copii, punându-i în borcane etanșe, pe o bandă de fabrică ce nu se oprește niciodată.

Secera cu care Cronos guvernase Epoca de Aur a fost topită, o poartă acum la gât porumbelul cocalar al păcii, sub formă de lanț de rapper.

S-a readaptat şi el, fiindcǎ Pace nu mai este demult nicǎieri.

Porumbelul a scăpat nemâncat fiindcă a făcut cursul de igienă — absolut necesar într-o fabrică de asemenea anvergură.

Cronos nu mai are față, în viziunea mea. În locul ei, am pus un ceas digital: 10:56, dar la 11.00 nu va fi nicio pauzǎ de masǎ, v-am zis cǎ titanul Cronos e ghiftuit.

Metafora mea vizualǎ e despre timpul-ceas, timpul-birou, timpul-fabrică, timpul-shopping, vedeți, noi, urmașii lui Cronos, am învățat lecția bine: n-avem timp pentru copiii noștri — dar îi conservăm.

Îi punem şi noi în borcane etanșe, ferite de pericolele lumii, de zgârieturi și de eșec, de gluten şi microbi, ba chiar și de viața care doare.

Îi păstrăm așa cum am vrea sǎ rǎmânǎ mereu: fǎrǎ crize de adolescențǎ, cu fețele neschimbate, în lichidul cald al iubirii noastre anxioase.

Și borcanul e sigilat cu grijǎ, din exterior, chiar de noi, pǎrinții, ca sǎ nu ne mai pǎrǎseascǎ niciodatǎ, aşa cum am fǎcut noi cu pǎrinții noştri.

PS: Hai, cǎ 20 la sutǎ din expoziție e gata, bag ca Migu’, vreau sǎ îmi las timp pentru bibilealǎ. Mǎ duc sä dorm, eu, care nu am încǎ nevoie de ochelari, abia mai vǎd acum sǎ scriu. Sper cǎ vǎ bucurați cu mine cǎ parcurgem aceastǎ ciudatǎ aventurǎ.

---

Susține-l pe inegalabilul Liviu Alexa și tu, dacă nu o faci! Nu mai sta pe mocǎngeală!