Opus nr. 583 - Incredibil! Poate cǎ am facut ceva bine cu arta mea de vreme ce...

S-a potrivit ca ieri să am nu un șoc sufletesc, ci două. De bine. Lucrurile devin serioase pentru mine ca artist. Influenta publicație Kaltblut din Berlin, foarte bine văzută în lumea artei contemporane, mai ales pentru că e o platformă de lansare a "emerging artists" mi-a acordat o atenție deosebită în cadrul unui articol de fond în ediția de vineri: "Liviu Alexa, pictorul intransigent care rescrie Arta est-europeană prin adevăruri provocatoare".

E o recunoaștere serioasă — Kaltblut nu publică articole de fond despre oricine:

Există un anumit tip de artist pe care lumea artei nu știe cum să-l catalogheze: cel care sosește prea târziu și prea repede, cu prea multe de spus și fără răbdare pentru eticheta unei apariții treptate. Liviu Alexa are patruzeci și șase de ani, este român, autodidact și deja provoacă disconfort în toate locurile potrivite. A petrecut aproape trei decenii ca jurnalist de investigație, dezgropând corupția și documentând mecanismele puterii în Europa de Est postcomunistă. Acum pictează ceea ce acele decenii au depus în el — nu amintiri propriu-zise, ci sediment, genul pe care cuvintele nu-l puteau evacua, oricât de precise le făcea.

Pfiii, tare de tot! Aveți aici linkul, mi-au descris chiar șapte dintre tablouri, adică… uau!

Și cum o bucurie nu vine niciodată singură, publicația americană de arte LADYGUNN din New York a publicat un articol mai mult decât elogios despre mine și arta mea tot astăzi.

IN CRE DI BIL!

Finalul articolului foarte elaborat descrie perfect ce fac eu acum:

“Două expoziții solo în patru luni. Vânzări record. Atenția unei scene care acum un an nici nu știa că există. Alexa nu-și construiește o carieră în sensul convențional — el erupe în vizibilitate cu o forță care sugerează decenii de presiune găsindu-și în sfârșit eliberarea. Dacă lumea artei va reuși să țină pasul cu ritmul lui rămâne de văzut. Cert este că nu așteaptă permisiunea nimănui, nu urmează nicio cale bătătorită, nu face ce se așteaptă de la un artist la debut.

Își face propriile reguli și, deocamdată, funcționează.​​​​​​​​​​​​​​​​“

Uite linkul, meritǎ sǎ citiți tot articolul.

Deciiiii, două articole în aceeași zi, Berlin și New York. Nu e întâmplare, bre, e momentum.

Mă tot gândesc la Tăpălagă și Fantozzi de la G4Media, oare ce o fi în sufletul lor, fiindcă au zis că nu mă calific pentru postura de artist? Oare ăștia de la LADYGUNN și Kaltblut or fi niște fraieri?

Intre timp, am vândut “Coșmarul broscoiului în ultima zi a Lumii” (The Frog’s Nightmare on the Last Day of the World) cu 7000 de euro. Am pus dovada încasării, așa, ca să se mai perpelească haterii. Și asta nu e totul.

Am vândut şi primul tablou din seria de Filcǎi cu 12 000 de euro!

Gheonoaia merge la Bucureşti şi va sta la loc de cinste într-un birou important.

Vorba lui Trump: vǎ mulțumesc pentru atenția acordatǎ acestei chestiuni.

N-am pictat nimic în ultimele trei zile, mi-am renovat garajul, ca sǎ arate a studio de artist, ce plm.

xd