Opus nr. 600 - Atmosferǎ superbǎ, audiențǎ copleşitoare, totul autentic, fǎrǎ blabla-uri - aşa a fost vernisajul "Filcǎi"
A fost pur și simplu extraordinar. Am fost copleșit de gândurile bune, cred că au fost cel puțin 600–700 de oameni, mulți nu au încăput efectiv în galerie, dar m-am îmbrățișat cu toți. Kulterra a fost spațiul momentului și mulțumesc tuturor celor de acolo pentru ajutor, pentru găzduire, pentru profesionalism.
Am avut și un numeros comitet de susținere, compus din familia și prietenii mei, am primit daruri frumoase, a fost, cum spun cântăreții de rap, o „vibrație” excelentă.
Azi las câteva poze. Revin cu speech-ul meu filmat, cu senzaționalul speech al băiețelului meu, Ștefan, cu alte detalii de atmosferă.
Mulțumesc, București!
Ne reauzim.
Felicitări, ne-ați surprins plăcut prin talentul artistic și prin vestimentația avută.Aveti o familie minunata care vă susține.
Cred ca ai putea sa spui orice despre aceasta expozitie, mai putin blabla-uri consacrate. Ce noroc pe mine ca nu am putut veni la vernisaj, fiindca m-as fi ales doar cu "vibratia buna" a atmosferei create in jurul expozitiei. Asa, am descins de abia astazi,la 12 trecute fix, sambata fiind. Fara lume, fara atmosfera auxiliara, fara leverageul bunului vibe - doar eu, in sala galeriei Kulterra- aranjata ca o replica izomorfa a spatiului mitului pesterii platonician. Sub pamant adica si cu o lumina rosie drept focul imitator din interior. Spectator la tablourile-colaj unele, ale lui lui Liviu Alexa.
Ma astept ca data viitoare sa avem un mise-en-scene pe o scena adevarata, fiindca autorul este nu doar un pictor fresh al tabloului lumii contemporane, este chiar un regizor de ton nou al viitorului artistic.
As scrie mult si multe- dar ce m-a frapat cel mai tare a fost ca nu te lasa sa bananai cu mintea prin expozitie, sa ti permiti tu interpretari personale, sa crezi tu cumva ca arta ar mai putea fi vreodata polisemica, in functie de experienta ta de viata si de cultura personala. Nu, nici vorba- artistul nu numai ca iti da titluri in fraze explicite, dar iti mai da si povestea pe care trebuie sa o citesti in fiecare tablou. Asta se cheama "omorarea postmodernismului"- adica ca Adevarul ar putea fi cumva vreodata relativ. Asa e dle. Liviu Alexa, e corect, daca fixam Adevarul in mod voit, nu se mai pot construi logici recursive ,mai mult sau mai putin inselatoare...
Ce sa spun, intre pictura si avatar se creeaza un spatiu intermediar; spatiul trairii autorului, care te "suge" inauntru sa simti si tu ce vede el , o sinestezie inedita.
Si da, m-am prins, cand iesi la lumina , tot acolo esti- fiindca nu despre asta vorbea Platon.
Excelent, Excelenta Voastra, Duce de Facebook si de Instagram !
Bucurestiul e cucerit, market tong-ul e si in engleza, ca sa nu se piarda in limba unei culturi minore. Sa vedem ce va zice Occidentul , ca astia sunt mai fandositi- pierderea lor, daca nu se prind de tot ce am "citit" eu in expozitia asta