Opus nr. 603 - Ocalele diferite ale DNA. Kovesi subjugǎ procurorii anticorupție cu jurisdicția superioarǎ bǎgându-i în cioace politice. Câtǎ şpagǎ duce acasǎ un premier la final de mandat?
În ultimele luni se vede o fragmentare a centrelor de putere, iar competiția dintre ele se duce pe toate canalele disponibile: presă, anchete, scurgeri controlate, instrumente administrative. Nu e un „stat paralel” monolitic, ci o rețea de grupuri cu agende diferite, care își testează influența într-un context de slăbiciune politică. Zgomotul public e mare, dar nu mă interesează perdelele de fum; încerc să separ faptele verificabile de narațiunile convenabile.
Avem o situație interesantă în ultimele luni la Cluj-Napoca, îți „ia bila”: DNA Cluj, serviciu teritorial care acoperă, evident, Clujul, dar și Bistrița-Năsăud și Sălajul, a dat lovituri de neimaginat.
Ieri, dintr-o singură mișcare, a scos din joc doi președinți de Consilii Județene din partide diferite – PSD și PNL: pe Radu Moldovan, șef peste județul Bistrița-Năsăud, și pe cântărețul de muzică populară Dinu Iancu Sălăjanu, șeful județului Sălaj.
De ce erau de neimaginat aceste lovituri? Vă spun imediat.
Dar să vă reamintesc că DNA Cluj nu s-a limitat, în ultima vreme, la lovituri regionale; această secție a bifat și arestarea lui Cristian Anton de la ARR, considerat o piesă de intermediere în zona lui Sorin Grindeanu – episodul cu banii ascunși în cutia de pantofi a devenit deja notoriu.
Ar fi trebuit chiar atunci să vă puneți întrebarea: bre, ce căcat e asta, de ce face Clujul dosare naționale în locul DNA București? Nu că e ceva rău, hahaha, nu mă înțelegeți greșit, dar nici bine nu e din următorul considerent: și acest dosar cu ARR, și “scandalul de corupție” de la Bistrița-Năsăud sunt în fapt ciocane penale date cu manta ca să înțeleagă politicul. Sau ca anume politicieni sau partide să se supună.
De exemplu, în cazul dosarului ARR, Grindeanu să înțeleagă că el urmează și să nu îi retragă sprijinul lui Bolojan.
N-a prea ținut ciocăneala, că are și Grindeanu spate de la securicii lui. Dar un om important de-al lui Grindeanu a fost sacrificat, distrus total.
Cineva, nu spui ține, persoană importantă, al cărei nume începe cu L și continuă cu aura Codruța Kovesi, se joacă iar de-a dosariada încercând să îl apere pe Bolojan de o posibilă moțiune de cenzură.
Poate că la ARR nu v-ați dat seama că e (și) doamna Laura în schema de asmuțire a procurorilor. Dar ieri semnul a fost evident când, în presa pupincuristă de DNA, s-a “spart” informația că, dintre puzderiile de percheziții ce au avut loc doar una nu va fi în România, ci în Franța, la cererea Parchetului European, adică a doamnei Laura, pentru a investiga posibile dețineri mascate de proprietăți valoroase ale lui Radu Moldovan, șeful Consiliului Județean Bistrița-Năsăud.
Semnul și mai evident că discutăm despre un șantaj elaborat al procurorimii asupra politicului e că Radu Moldovan, șeful CJ Bistrița-Năsăud, n-a fost audiat nici până la această oră în dosarul “de corupție”, nu are nicio calitate în el, cu a fost doar uns cu căcat mediatic prin faptul că i-a fost “descinsă” casa, atât doar cât să apară poze cu el cum e “fezandat” și, la “colaterale”, procurorii i-au reținut șoferul, hahaha, și ceva funcționari din CJ. Dar nu el.
Radu Moldovan a înțeles “mesajul” și și-a dat demisia din funcția de președinte al filialei PSD Bistrița-Năsăud. E și o invitație la “negociere” cu “sistemul”, probabil că nu vom ști niciodată ce și cum, dar aveți încredere în mine în această “traducere” a situației.
Imediat vi-l “desfac” și pe ăla de la Sălaj, dar situația din Bistrița-Năsăud e cea mai interesantă.
De ce? Fiindcă Radu Moldovan avea cea mai înaltă protecție anti-dosare posibilă în regiune: protecția Grupului de la Cluj.
Și cineva s-a pisat pe protecția aia și a demonstrat că ea nu mai e valabilă.
Acum câteva zile, Radu Moldovan vitupera cu argumente de altfel corecte împotriva lui Bolojan, supravegheat de mentorul său politic Vasile Dâncu.
Ieri, procurorii DNA Cluj ii “mǎturau” casa.
Radu Moldovan anunțase că intenționează să se retragă din politică la finele mandatului, sperând la un final clean-cut de carieră în administrație și politică, de multe ori la cel mai înalt nivel. Dar cred că nici prin creanga minții nu credea că o să iasă în acest fel și vă spun asta fiindcă am mai multe motive:
Radu Moldovan întotdeauna și-a negociat colaborări lucrative pentru „liniște” – că a fost Grupul de la Cluj, că a fost orice conducere mare la PSD național, că au fost factori locali – el a fost mereu omul negocierii, foarte rar a ieșit în ultimii 25 de ani la războaie „pe față”.
Urăsc zicala aia stupidă „a furat, dar a și făcut”, care oglindește resemnarea unui popor cretin cum e al nostru. Nu știu dacă Moldovan a furat, deocamdată nu are nicio calitate în dosar, cel mai probabil, în zilele următoare va începe „abatorizarea” sa mediatică prin interceptări scurse în presă, prin ventilarea de detalii despre nu știu ce gagică sau nu știu ce bani. Bre, dacă a furat, să plătească. Dar până la proba contrarie, căci aici nu discutăm încă decât de povești, nu de un flagrant, cum a fost cazul martalogului de la Vaslui, ăla de a fost prins cu milionul de lei în portbagajul de la Duster, Radu Moldovan este cel mai performant președinte de consiliu județean din România din ultimii 15 ani. Pe bune și pe verificatelea: sute de kilometri de drumuri județene modernizate prin proiecte finanțate din fonduri europene, investiții masive în Spitalul Județean de Urgență Bistrița, inclusiv construirea unei aripi noi, modernizarea Unității de Primiri Urgențe (UPU), a heliportului și dotarea cu echipamente medicale de ultimă generație. Ia întrebați-i voi pe șefii de consilii județene de la voi din zonă de ce nu aveți așa ceva în județ?
Impresia mea este că tot din Cluj-Napoca i se trage lui Moldovan, și nu numai de la DNA Cluj, ci de la un membru deraiat al Grupului de la Cluj, care are astăzi alte interese pentru sine și pupilul lui, Mircea Abrudean, dar și în susținerea lui Ilie Bolojan.
Să mergem mai departe cu povestea și să vă spun de ce a picat în nas papagalul de Dinu Iancu Sălăjanu, cântecașul pus la șefia CJ Sălaj de PNL. De aia a picat, fiindcă doamna Kovesi joacă și șah, și biliard penal cu manta, iar Sălăjanu e un mesaj colateral și el pentru Lucian Bode, un cui tare împotriva lui Bolojan în interiorul PNL.
Ca să îl „fezandeze” și pe Bode, i l-au „curentat” pe blegul de Sălăjanu, care a primit control judiciar, semn că mandatul de reținere, care chiar era pe masa DNA Cluj azi-noapte, a fost „înmuiat”.
Acum, despre băiatul ăsta, azi acuzat de abuz în serviciu pentru atribuirea unor lucrări de drum expres, conform DNA, eu v-am mai zis premonitoriu și acum două luni:
Voi mai reveni pe acest subiect, dar cert e că până acum discutăm doar de mizilicuri: o șpagă de 70.000 de lei și lemne pentru un funcționar și „vă mai zicem noi”.
De ce acuz ipocrizia profesionalǎ a celor de la DNA? De ce zic cǎ “procuroresc” cu ocale diferite? De asta! țta versus penthouse-ul lui Ciolacu
De câteva zile s-a „spart” în spațiul public o dezvăluire interesantă făcută de UM G4Media: un agarici analfabet, care nu are bani să se cace în centru, e proprietarul unui offshore pe care dormitează un penthouse de minim un milion de parai, în care stă cu chirie, avaaaai, ce surpriză, chiar fostul premier Marcel Ciolacu cu gagica sa Sorina Docuz.
Dar stați! Că nu e vorba doar de un penthouse, ci și de încă alte trei apartamente!
Pe 24 septembrie 2025, un penthouse și trei apartamente din complexul One Herăstrău au fost achiziționate de firma Real Estate Key SRL din Buzău. Valoarea tranzacției a fost de 8,13 milioane de lei, potrivit documentelor analizate de G4Media.
Imediat, Marcel Ciolacu a INFIRMAT cu duritate acuzele G4media:
“Nu locuiesc în niciun penthouse în București sau în altă parte. După cum bine știți, sunt președinte al CJ Buzău și în mare parte a timpului locuiesc în Buzău. Când sunt în București, locuiesc într-un apartament care nu este penthouse și care nu este închiriat de mine. Fiul meu nu locuiește în același cartier cu mine.”.
Aia de la G4Media sunt niște dobitoci, știți ce meciuri am avut și am cu ei, dar când aud că nea Ciolacu infirmă, mereu mă ia cu amintiri. Că am și alte amintiri când Ciolacu infirma. De exemplu, relația cu gagica sa, Sorina Docuz.
În toamna lui 2024, aflat la emisiunea HotSpot de la HotNews, Marcel Ciolacu a fost întrebat despre Sorina Docuz, fosta soție a lui Robert Negoiță, primarul Sectorului 3. Premierul a spus: „Nu am o relație intimă cu Sorina Docuz”.
„Există vreo poză cu mine, cu ea? Dacă cineva îmi arată dovada, intrăm în altă zonă”.
În ianuarie 2026, Cristian Rizea făcea publică fotografia de mai jos, înfățișându-l pe Ciolacu cu Docuză în vacanță în Vietnam.
Câtǎ şpagǎ duce acasǎ un premier la final de mandat?
Pe bune, unii zic că peste 300 de milioane de euro. Mi se pare incredibil.
În același context, avem și dumele domnului Grindeanu despre zborurile cu avioanele private plătite de ăia de la Nordis:
Și lui Grindeanu îi stă tare bine cu minciuna în clanță. De aia m-am nevoit să îi plătesc talentatului fotograf Octavian Ganea de la INQUAM Photos instantaneul genial de mai jos, făcut recent la „plenara” PSD unde s-a votat desustinerea lui Bolo.
Deci, așadar și prin urmărirea penală, pentru ăla de la Bistrița-Năsăud, Radu Moldovan, procurorii lui Kovesi s-au opărit să verifice dacă el e sau nu proprietarul de facto al unui castel din Franța – cerând trasee de bani, chestii, socoteli, și încă nu știm dacă bistrițeanul e sau nu de vină pentru asta, dar au avut deja grijă să îl „picteze” ca baron bulangiu, în schimb…
… de trei zile stă în aer informația cu penthouse-ul vieții pus pe un offshore administrat de un trelingar ce ia chirie de la Ciolacu și niciun comunicat despre asta nu a apărut cu sigla DNA.
Stați că mai am „situații” în care DNA acționează cu oca diferită.
Boc plătește acum un an un avans imens de un sfert de miliard de euro din banii românilor turcilor care ar fi trebuit să înceapă deja construcția rahatului ăla costisitor de metrou, dar nu s-a întâmplat nici până azi nimic.
Un sfert de miliard de euro pentru nimic, da?
Când Cluj-Napoca plǎtea deja în avans sute de milioane de EUR către Gulemak, compania era alungatǎ din Suedia pentru incapacitatea de a duce un proiect la bun sfârșit, având probleme financiare și întârzieri la plată subcontractorilor.
Uite link doveditor AICI:
Și DNA Cluj se uită la achizițiile unui primar de comună pe care îl și reține pentru trei rahaturi. Penale, dar insignifiante față de golănia asta.
Păi, deh, doamna Kovesi îl protejează pe Boc dintotdeauna. Mai vreți una cu Boc?
Că tot discutăm în cazul de ieri de la Bistrița-Năsăud și Sălaj de firma Dimex 2000. Care acum cică e vinovată, încă nu știm de ce.
Dar acum nici două luni „pușca” scandalul de mai jos, chiar sub curul… tot sub curul lui Boc. DNA Cluj nimic.
Toate aceste lucruri scrise de mine nu le veti vedea in presa bolojanista, nici pe televiziuni.
Veti vedea doar osanalele infiorator de penibile ale facturistilor ce il pupa in cur pe monosprancenat, unii reusind sa duca foarte jos “prestatiile”.
Dacă tot mǎ citiți și dacă tot vă place ce scriu, nu mai fiți culduși și susțineți-mă cu aia 26 de lei pe lună, că zici că se face gaură în cer dacă îi dați pentru unii dintre voi!
Vǎ las la final un text excepțional al genialului matematician şi cercetǎtor Dan Şelaru.
Sinuciderea asistată a unei economii: Cum îngroapă Guvernul România
de Dan Şelaru
Suntem în aprilie 2026 și, pentru mulți dintre noi, sentimentul predominant este cel de abandon total. România nu se mai luptă doar cu cifrele, ci cu o oboseală cronică a sufletului. Ni s-a promis că sacrificiile din 2025 vor aduce stabilitate, dar azi privim cum viața devine o cursă imposibilă: TVA de 21%, prețuri care sufocă facturile și un stat care pare să fi plecat de acasă exact când aveam mai mare nevoie de el. Prognoza de creștere economică pentru acest an a fost deja înjumătățită, prăbușindu-se la un ridicol 0,7%, în timp ce inflația a explodat la un sufocant 9,5%. Tragedia nu e doar în portofel, ci în viitorul care ne este furat sub ochi. Tăierile masive de la educație, cercetare și sănătate sunt un act de trădare a propriei populații. Este mesajul crud pe care statul îl transmite tinerilor: „Nu avem nevoie de inteligența voastră, nu avem resurse pentru sănătatea voastră”. Ne amputăm șansele copiilor pentru a cârpi un buget găurit de incompetență, condamnându-ne ca nație la o mediocritate fără sfârșit.
Peste acest sentiment de singurătate se prăbușește o lume violentă. Războiul din Ucraina și tensiunile explozive din Iran au creat un scenariu de coșmar. Blocarea Strâmtorii Hormuz nu a lovit doar în rezervele globale, ci a declanșat o criză alimentară mondială care ne lovește direct în farfurie. Prețul îngrășămintelor a sărit în aer – cu urea atingând pragul critic de 600 de dolari pe tonă – ceea ce, combinat cu explozia prețului la motorină, care a depășit pragul de 9 lei pe litru, face ca producția agricolă să devină un drum spre faliment. Motorina a devenit un lux pe care mulți fermieri nu și-l mai permit, scumpindu-se cu peste 3 lei pe litru. Peste această explozie de costuri se adaugă un blocaj financiar cinic: subvențiile pentru motorină și plățile APIA sunt întârziate luni de zile. Micii fermieri sunt lăsați fără niciun ban exact când trebuie să iasă în câmp. Într-o țară care importă masiv alimente, acest colaps al agriculturii locale transformă pâinea și laptele în produse de lux. În acest timp, imprevizibilitatea administrației Trump a pulverizat orice urmă de stabilitate pe piețele globale, barilul de petrol oscilând periculos între 100 și 120 de dolari.
În acest moment critic, cetățeanul obișnuit descoperă că este cu adevărat singur. Nu doar statul l-a părăsit, ci și așa-numita „societate civilă”, care s-a transformat într-o bulă ideologică de extremă stângă. În loc să apere micul antreprenor, fermierul disperat sau părintele care nu mai are bani de rechizite, acești activiști sunt ocupați cu agende radicale, străine de realitățile brute ale economiei românești. Ei ignoră foamea și falimentul pentru a promova teorii care nu țin nimănui de cald. Vocea omului care muncește și plătește taxe nu se mai aude nicăieri; ea a fost îngropată sub zgomotul luptelor politice și al activismului steril. Astăzi, 22 aprilie 2026, în timp ce miliardele din PNRR și programul SAFE se evaporă din cauza circului de la Cotroceni, românul de rând privește neputincios cum singura lui plasă de siguranță este călcată în picioare pentru orgolii.
Cei mai loviți sunt tinerii. Rămași fără busolă, fără sprijin din partea unei societăți civile reale și fără perspective într-un stat capturat, mulți aleg fie exodul, fie brațele deschise ale radicalismului. Istoria ne-a învățat lecția dură a primei jumătăți a secolului XX: atunci când oamenii se simt trădați de toate instituțiile — politice sau civice — extremismul devine singura „ieșire” vizibilă. Disperarea socială de azi este hrana radicalilor de mâine. Când centrul politic eșuează și „elitele” te ignoră, extremele — de stânga sau de dreapta — promit ordinea prin forță. Suntem singuri în fața furtunii. Dacă nu oprim acum acest colaps, creșterea economică de 0,7% va fi doar amintirea unei căderi care abia a început, iar prețul va fi însăși libertatea noastră, măturată de un val de extremism pe care tot noi l-am hrănit prin neputință. Ne dăm singuri foc la casă, iar din cenușă s-ar putea să se ridice o lume pe care nu ne-am dorit-o niciodată.
de Carmen Crețu
Stau în fața oglinzii de la Sephora, înconjurată de zeci de creme în ambalaje minimaliste care promit să mă salveze de la catastrofa existențială, adica să arăți de vârsta pe care o ai. 3000 lei pentru regenerare celulară avansată, 7000 lei pentru Platinum Rare Haute Rejuvenation Elixir sau 5000 lei pentru serul anti-gravitație cu extract de celule stem. Toate ca să scap de cel mai mare păcat al secolului, ridurile.
Societatea modernă a creat o dictatură subtilă a tinereții perpetue. Femeile, în special, sunt condiționate să trăiască într-o stare constantă de vigilență împotriva propriului lor proces natural de viață.
Industria frumuseții e cea mai mare țeapă din istorie și trebuie să-și arunce limbajul toxic la gunoi. Termenul “anti-aging” s-a infiltrat în mentalul colectiv ca un virus. Anti-aging. Anti.
“Anti-aging” e o insultă și trebuie sǎ disparǎ din vocabular, si nu doar pentru ca este fals științific, deși este, ci pentru că ne otrăvește mintea.
Industria beauty vinde minciuni pe care, din păcate, cele mai multe femei le înghit, cheltuie averi ca să arăte ca cineva care n-au fost niciodată și cu fiecare intervenție, cu fiecare retuș, își schimbă identitatea pe o mască de plastic.
Pentru că asta face cultura anti-aging, ne învață să ne detestăm și să ne sabotăm existenta, ne sugerează că procesul de îmbătrânire este un inamic care trebuie înfrânt, o deficiență care trebuie corectată.
Și apoi avem influencerițele. La 25 de ani promovează creme “anti-aging” de 500 de euro. Practic, e ca și cum ai vinde antibiotice urșilor polari, absolut revoluționar și complet inutil. Nu ai nevoie, baby, la 25 de ani celulele tale produc colagen în timp ce dormi.
Iar când ajung la 45 și ar putea, în sfârșit, să spună ceva real, atunci încep sa se filtreze digital până arată ca avatarurile din Metavers, si ne asigură, cu fața imobilă de botox, că așa arată fața lor doar datorită “acestui serum magic” pe care, printr-o coincidență cosmică, îl poți cumpăra cu 15% reducere folosind codul “MINCIUNALUCIE”. Și industria le umple conturile bancare pentru eficiența cu care ne vând propria noastră teamǎ, ambalată frumos într-un recipient de 30ml. Genius, really!
În timpul ǎsta, generațiile de femei mai tinere ne privesc și observă lupta cu oglinda și anexietatea noastră față de schimbarea feței și a corpului și absorb frica noastră de îmbătrânire.
Ce învață ele din asta? Că valoarea lor scade odată cu trecerea anilor? Că frumusețea durează cât o poză? Că îmbătrânirea este rușinoasă?
Frumusețea este fluidă, nu fixă și nu dispare odată cu tinerețea, doar își schimbă forma. Fiecare etapă a vieții aduce cu sine propria estetică, propria sa strălucire, propria formă de frumusețe autentică.
Îmbătrânirea este un privilegiu refuzat multora. Este dovada unei vieți bine trăite si a unei călătorii lungi. Nu este ceva de temut sau combătut, ci de celebrat și îmbrățișat cu toată ființa noastră.
Este absurd să consumi zeci de ani și zeci de mii de euro luptându-te cu biologia, doar ca să te conformezi unui standard estetic inventat de corporații exclusiv pentru profit.
Ca să fiu sinceră, eu plănuiesc să fiu o babă insuportabilă, excentrică și impertinentă. Vreau să fiu ca bătrânii ăia bogați din Saint-Tropez, bronzați și zbârciți ca smochinele uscate, tolăniți la terase sau piscine, cu șampanie scumpă în pahare, care râd de bătrânețea lor. Vreau să colind restaurante cu stele Michelin și taverne uitate de lume, să dansez pe plaje din Grecia, să fac glume proaste și să comand deserturi decadente. Voi purta ridurile ca pe un tatuaj evolutiv care spune povestea vieții mele. Voi dansa când toți se uită. Voi purta roșu aprins când ar trebui să port bej.
Fuck off, beauty industry cu toate standardele tale mincinoase! Nu e nevoie să ne conservăm ca borcanele de murături. Hai să dansăm, să râdem, să iubim, să îmbătrânim glorios, scandalos și majestuos.