Opus nr. 605 - Duminica în care soarele a ieşit la plimbare. Cum ar trebui sǎ îmbǎtrânim, dacǎ mai apucǎm
1.Azi am sărbătorit-o pe ea. Bucurându-ne că există.
La mulți ani, Mihaela, cu adevǎrat dragostea mea!
Un cântec superb spune:
Iubito, poti fugi cat vrei
In gand vei auzi pasii mei
Poti spune vorbe multe in vant
Eu n-am sa ascult
N-am sa le-ascult
Iubito, poti in lume umbla
De mine nu mai poti scapa
Voi trece zilnic prin gandul tau
Prin ochii tai
Da, ochii tai”.
Ești o veselă, o dilie, o iubitoare, o bună. O frumoasă. Cu tine „mă râd” zi de zi, iar faptul că avem aproape 20 de ani împreună face ca orice vârstă avem să fie neimportantă.
Oooo, căci ce ani frumoși am trăit și trăim împreună!
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a adus împreună și Lui mă rog să ne lase așa până pe la 115 ani!
Te iubesc, te tequilesc, dacă stai, te mamelesc.
2.Brigada Diverse
3.Am apǎrut într-o publicație indie din Miami cu arta mea
Mă bucur foarte tare că am „acoperirea” asta, total neprovocată, mai ales când discutăm de o publicație din Miami. Poate într-o zi voi expune acolo.
Până atunci, citiți despre mine.AICI.
4.Cirque du soleil - foarte frumos, dar departe de ce aştept EU de la un circ
Am vazut spectacole de circ in Beijing, Astana, Paris, Moscova, care sunt mult, mult, mult deasupra show-ului OVO marca Cirque du Soleil pe care l-am vazut la Cluj-Napoca sambata seara.
Incredibil de frumos si artistic, dar… lipsit de joaca.
Pentru mine, adevăratul spectacol de circ e ăla care te transformă în copil. Nu a fost cazul. Poate ziceți că-s prea snob, chiar nu. În iarnă, mergeți la Cirque d’Hiver de la Bouglione.
Ăla e… standardul. Ultima oară am stat două ore în fotoliu, am râs și am plâns ca un copil, am aplaudat ca un copil, am chiuit ca un copil. No, pentru mine magia circului asta înseamnă.
5.Ce citesc acum
Pregătesc încă o temă artistică complexă pentru, cine știe, încă o expoziție personală. E ceva ce mă „roade” de ani de zile, o obsesie pe care am făcut-o pentru studiul bolilor mintale. Corpul omenesc e o mașinărie complexă, noi, jucăriile lui Dumnezeu, avem mii de minuni în noi, de la sânge până la ochi, de la muci până la unghii, dar cel mai trist și intrigant pentru mine e când se strică creierul. „Softul” creierului.
Dacă ar fi să personific vizual bolile mintale — demența, depresia, paranoia, schizofrenia — ce picturi ar ieși? Foarte interesante, vă asigur. Evident, mereu am câte o surpriză pentru voi. O să vedeți curând despre ce e vorba.
6.Poemul de azi
Așa cum inima
de Christian W. Schenk
Soarele se-ascunde după gene,
norii cad uscați pe tâmple,
vântul amorțit privește amurgul,
ploaia stă-n cătușe lângă grajd…
Visul meritat mă poartă
peste lumi din poartă-n poartă,
aripi albe duc cu mine
și îmi vine atât de bine
să-mi simt pașii pe pământul
unde ploaia-și suflă vântul,
unde soarele se scurge
din văzduhuri demiurge.
Lumea toată stă-ntr-o carte,
literele le împarte
în grămezi de limbi și semne
toate mândre, toate demne,
cu-acel sâmbure de sine
ce mă-ndeamnă și pe mine
a uita că viața-ntreagă
mi-a fost crudă și pribeagă.
Zorile mijesc din noapte
încâlcind din neguri șoapte,
încâlcind din vis cuvinte
înțelese dinainte.
M-am trezit în poala zilei
strâns ca-n menghina de tâmple.
Soarele scurgându-și raza
pe cenușa unei pagini
bate fierul pentru fiare,
pentru tâmple,
pentru limbi,
pentru tot ce vinzi și schimbi.
Iarba își descalță roua
nopților pline de pagini;
Nebunia e portarul
visurilor împietrite:
Ploaia lumii stă-n cătușe!
7.În sfârşit, o anchetǎ jurnalisticǎ adevǎratǎ de la TVR
8.Un cântec de dragoste superb
9.Cum ar trebui sǎ îmbâtrânim
Mă uitam azi la bunicii lui Fane – 75 sau 76 sau 80 de ani, fiecare dintre ei. Simpatici și povestitori, cu poftă de viață. Și mă gândeam… cum aș vrea eu să îmbătrânesc, dacă mai apuc să îmbătrânesc.
În primul rând, aș vrea să fiu sănătos. Și vesel. Nu îmi plac bătrânii grumpy.
Când am zis în titlu „dacă apucăm”, nu am zis în van. A îmbătrâni nu e o problemă, haha, problema e dacă și cum o să ajungi acolo – amărât că n-ai făcut ce trebuia sau împăcat că ai făcut ce-ai putut.
Dacă vrei să îmbătrânești bine, începe prin a nu-ți lăsa corpul să se degradeze. Nu e vorba de vanitate, e vorba de funcționalitate. Un corp care funcționează la șaptezeci de ani e un corp care te lasă să faci ce vrei, să mergi unde vrei, să nu depinzi de nimeni. Un corp abandonat la patruzeci e o închisoare la șaizeci.
Dar mie mi-e cel mai frică de cap.
Poți să ai corpul în formă și să fii mort pe interior, am văzut asta – oameni care arată bine la șaptezeci dar sunt amari, rigizi sau închiș, nu mai zâmbesc, n-au mai învățat nimic de la treizeci de ani. Au murit vii fiind: n-au mai citit o carte, n-au mai ascultat o părere diferită de a lor.
Au înghețat în sineversiune de sine şi au rămas acolo, ca muștele în chihlimbar.
Fii curios şi vesel , chiar dacǎ ai 70 de ani.
Cu cine îmbǎträneşti e iar important. Asta e poate cel mai greu, pentru că nu depinde doar de tine. Dar depinde mult de tine – mai mult decât îți place să crezi.
Oamenii nu dispar din viața ta fără motiv.
Prieteniile de treizeci de ani nu supraviețuiesc din inerție – supraviețuiesc pentru că cineva a sunat, a scris, a zia “hai la o cafea”.
Dacă vrei să ai oameni lângă tine la bătrânețe, începe acum să-i păstrezi.
Că la șaptezeci nu îți mai faci prieteni noi cu aceeași ușurință – nu e imposibil, dar e mai greu.
Toata viața trebuie sǎ ai un scop pentru care te trezeşti zi de zi, tre’ sǎ ai un scop şi la finalul vieții.
Oamenii care îmbătrânesc prost sunt adesea oameni care nu mai au pentru ce să se trezească dimineața.
Trebuie să ai ceva rǎmas pentru tine şi pentru ultimii ani.
Un lucru care te face să te ridici din pat și să vrei să vezi cum iese. Poate e pictatul în garaj. Poate e grădinăritul. Poate e scrisul de prostii pe internet. Nu contează ce – contează să existe. Oamenii fără scop nu îmbătrânesc, se sting.
Dacă mai apuci să îmbătrânești – și nu e garantat, nu e drept, nu e promis nimănui – fă-o cu ochii deschiși. Nu te preface că nu se întâmplă. Nu te agăța de tinerețe ca de o plută.
Nu deveni ramchiunos pentru că lumea s-a schimbat și tu n-ai vrut să te schimbi cu ea. Acceptă ce vine, fă ce poți, bucură-te de ce ai.
Nu e complicat. E doar greu de făcut. Dar ce nu e?
Mǎ poți susține cu 26 de lei pe lunǎ? Cred cǎ da, dar e mai comod sǎ îmi iei gândurile gratis.
Cadoul pentru Miha a fost Eros Ramazzotti la Belgrad. Eros a fost superb. Vǎ dați seama cǎ am îmbǎtrânit chiar şi eu??? Hahaa. Ultima oara l-am vǎzut pe Eros la Bucureşti în urmǎ cu 30 de ani. Era o tripletǎ de aur cu Joe Cocker si Rod Stewart.
Îmbǎtrânim. Dar sä o facem frumos. Eros a îmbatrânit frumos.