Opus nr. 606 - Ainâmor - țara noastră ar trebui scrisă invers, e o țară cu curu-n sus, unde binele e rău și răul e aplaudat, unde poporul mănâncă rahat și zice că e caviar, e patria aproximativă
E un război civil moral început de ceva vreme, cel mai probabil în 2017 cu protestele tâmpiților de la #rezist, război care a crescut în intensitate.
Acum suntem în etapa cea mai stridentă, cea mai isterică. Nu e vorba musai de plecarea lui Bolojan, de scâncetele pupătorilor de cur pe factură ai lui Ilie Sărăcie, de corul de sugaci nevertebrați din media și social media, da, ăia care acum unsprezece luni zbierau că e musai să îl alegem președinte pe Nicușor Dan și azi îl scuipă, fiindcă, ce să vezi, Nicușor Dan alege să nu facă ce a făcut Iohannis, ce a făcut Băsescu, adică să își bage nasul în joaca politică.
Știți cât de tare se aude ura în România? E ca un sunet strident, constant, difuz, „iute”. Eu îl aud în ureche că îs forțat de boala surzeniei - se numește tinitus.
Tinitusul este senzația că auzi un sunet fără să existe o sursă reală în jur. Poate fi un țiuit, bâzâit, șuierat sau un fel de huruit în urechi.
Nu vine din exterior, ci din modul în care urechea sau creierul procesează sunetele. De obicei, apare după expunere la zgomot puternic, stres, oboseală sau probleme ale urechii.
Auzi ceva, dar nu e nimic acolo. Dar, mai rău, e un sunet care nu prea dispare, sau dispare când vrea el, fără să poți face tu ceva, și reapare când vrea el, fără ca tu să poți face ceva.
Eu sunt cam surd, e o combinație de genetică, de la tata citire, săracul, plus stres acumulat, care s-au transformat într-un frumos handicap.
Port aparate auditive de peste 10 ani și, adeseori, mă descurc foarte greu în public, de aia nici nu prea mai ies, că par un idiot în fața oamenilor. Dar sunt mândru de handicapul meu, m-a ajutat mult să înțeleg lucruri, să fiu și mai empatic cu persoanele ce au orice fel de dizabilitate.
Revenind la tinitus, tocmai am unul, în timp ce scriu. M-am obișnuit cumva, deși nu e singurul sunet - țiuitul - care mă vânează. De dimineață, când m-am trezit, aveam în urechi un dangăt de clopot de biserică - o să ziceți că m-am dilit, dar asta e realitatea mea de zi cu zi. Sunetele dispar când îmi așez în urechi aparatele pentru auzit și atunci mașinăria preia controlul asupra felului în care aud.
Dar pentru țara noastră nu există aparate auditive care să „șteargă” zgomotele de fond, tinitusul isteric ce țiuie în capul românilor în aceste zile. Pute a isterie asfaltică, a smoală morală, e mai rău ca înainte de alegeri când oamenii își dau în cap pentru ce aleg să voteze.
Nu îmi propun azi să vă fiu luceafăr călăuzitor, să vă zic eu „cum e” cu adevărat.
Vreau doar să vă pun sub nas câteva lucruri și să vă fac să remarcați cât de pe dos a ajuns țara asta. Nu numai că e o țară cu curu-n sus, dar nici organele sale morale nu mai sunt la locul lor.
Ilie Bolojan a plecat la drum ca premier cu cel puțin la fel de multă susținere electorală și morală din partea poporului ca și Nicușor Dan. Și s-a rǎhățit pe această încredere foarte repede zborșindu-se la profesori, actori, magistrați, medici, oameni de afaceri, studenți, luând până și de la gura mamelor. Este detestat de întreaga Românie pentru lipsa de tact, dar, mai ales, pentru ineficiență. A eșuat complet în mai toate reformele așteptate, tot ce auziți pe Facebook de la lingăii lui — cum că s-au făcut multe reforme mici — sunt vome propagandistice ventilate la comandă strategilor pe comunicare ai Monosprâncenatului. La modul real, poporul îl detestă grav, deci nu mai are cum să rămână.
Ilie Bolojan a fost lipsit de tact și în relația cu președintele Nicușor Dan. Pentru că prea repede i-a dat de înțeles acestuia că vrea să îl concureze la următoarele alegeri prezidențiale. Putea să aștepte strategic să se înșurubeze mai bine ca premier la angrenajul puterii și abia peste un an să emită unde magnetice de preamărire prezidențială. Evident că nici consilierii lui Nicușor Dan nu au stat cu mâna în sân și i-au explicat președintelui că Bolojan este un pericol pentru supraviețuirea lui în acest mandat, dar și un potențial adversar de temut, dacă nu e aruncat afară de la Palatul Victoria. A contat enorm faza cu creșterea TVA-ului, când Bolojan i-a strâns degetele lui Nicușor în cantul ușii de la Cotroceni, forțându-l să pară un politician mincinos care promite la emisiuni TV chiar în scris că nu va mări cota și apoi face exact invers. Nicușor Dan e orgolios și răzbunător.
Ilie Bolojan putea fi iertat pentru încetineala reformării statului - dacă ea s-ar fi făcut cât de cât. Se putea da vina pe PSD, pe Securistan, pe ieșirea planetei Uranus din casa Taurilor, dar era esențial ca reformele să se fi pornit. Însă nea Bolojan a făcut exact ce au făcut pesedeii în ultimele două decenii: și-a pus sclavii de la Oradea, niște țărănuși, în sinecuri grase, a numit dobitoci incompetenți în funcții prea mari pentru creierele lor, s-a userizat fățiș într-o țară care a votat USR doar cât să treacă pe locul 4 cu 12 procente. Aidoma lui Iohannis, dar lăsați că și pesedeii au făcut la fel, Bolojoiul și-a arvunit o haită de pupători de cur, nu se știe din ce bani plătiți, gealați care au devenit atât de radicali ca pupincurism, că au reușit să îi ostilizeze chiar și pe aplaudacii progresiști „tradiționali”, ăia care țineau cu oricine zicea că e anti-PSD. Acești aplaudaci sunt azi, sper că temporar, mai nocivi și vitriolanți ca orice curent rezistac din trecut - mitraliază în grup orice gând și pe oricine care nu e de acord cu Bolojan, dar la un mod care a depășit cu mult calomnia și procesul de intenție - pentru ei, Nicușor Dan a ajuns o „vomă”, suveraniștii au ajuns „sugeraniști”, un megafon social media care azi e baza tinitusului de care v-am vorbit mai sus. Bolojan și aplaudacii săi isterici au ajuns atât de penibili încât au început să facă exact ce făceau „strategii” lui CG în campania în 2024: să recurgă la boți. Zgomotul de fond pe Facebook e mare, dar pe stradă nu e nimeni să îl susțină pe Bolojan. Niciun „protest”, nicio emoție pentru chelul monosprâncenat.
254 de semnături s-au strâns pentru moțiunea de cenzură. Cu toate dosarele DNA făcute unor lideri PSD sau PNL ce îi erau ostili orădeanului, semnăturile s-au strâns și Bolojan va ajunge în toaleta istoriei. Nu vă faceți speranțe pentru o revenire - PNL e un partid oportunist care își papă liderii mai repede decât PSD - aduceți-vă aminte cum i-au luat gâtul lui Ludovic Orban sau lui Florin Cîțu sau cum l-au uitat pe Ciucă în nici patru secunde.
Cea mai mare impotență politică a lui Bolojan nu e că și-a dus partidul și mai jos decât era la alegerile parlamentare din noiembrie 2024, acolo unde s-a clasat pe un loc rușinos, adică 3, cu un procent jenant, 13 la sută. Eșecul cel mai mare e că, prin căcănarismul lui comportamental, i-a împrietenit pe cei din PSD cu cei din AUR, chiar dacă de conjunctură. Aduceți-vă aminte cât de bine a funcționat relația dintre Ciucă și Ciolacu - ăia făceau realpolitik, adică politică făcută pe interes și rezultate, nu pe principii sau morală.
Știu, visați mulți dintre voi la cai verzi pe pereți, dar în conceptul de realpolitik nu contează ce e „corect”, contează ce îți aduce putere, bani sau avantaj. Dacă trebuie să faci compromisuri sau alianțe cu cine nu-ți place, le faci, mai puține idealuri, mai mult „ce îmi iese mie din asta”.
Iar adevărul este că PSD și AUR sunt partidele ce ocupă primele două locuri conform votului LIBER exprimat al românilor. Să vii acum să zici că alianța lor în vederea activării moțiunii de cenzură împotriva lui Bolojan e total nedemocratică și strigătoare la cer e o chestiune jenantă. Sunt șocat că o alianță politică, chiar și conjuncturală, e considerată nedemocratică, dar anularea alegerilor din decembrie 2024 rămâne… democratică. Mă refer inclusiv la postarea imbecilului de Cristian Tudor Popescu care zice pe Facebook că moțiunea depusă de AUR și PSD e o lovitură de stat. Păi, atunci, ce morții mă-tii, CTP-ule, a fost anularea alegerilor?
Când tu, lider liberal de top, că e Bolojan sau orice alt sugaci din anturajul său de conducere, spui că AUR e nociv, ignorând scorul electoral real luat de AUR în noiembrie 2024 și scorul actual din sondaje, înseamnă că îi crezi nocivi pe cel puțin 5 milioane de români. Cum dracu’, bă, să crezi asta despre poporul pe care îl conduci? Cum, bă, să crezi că mai poți rămâne în fruntea țării când îi sfidezi pe milioane de români, când le sfidezi votul pentru AUR?
Aaa, e o altă poveste cu viitorul imediat al țării. Fiindcă să nu vă închipuiți că revenirea PSD la guvernare with full power o să însemne vreo mare șmecherie. PSD a ajuns o mizerie politică, din păcate, și o zic eu care am votat PSD ani de-a rândul. Visez la un partid de stânga modern, inteligent ca viziune, nu mai trag speranță că PSD se mai poate reseta. Și e o altă poveste și cu viitorul politic imediat al PNL, fiindcă să nu vă închipuiți nici că Bolojan va fi înlocuit cu vreo lumină liberală. Dacă e să fim sinceri, PNL își minte electoratul încă din 2014 mai dihai și mai urât ca PSD. PNL a mințit România în toate privințele, măcar PSD a mințit, haha, frumos, dar PNL a mințit urât: a mințit că taie mizeriile populiste ale PSD și s-a aliat cu el, a mințit că va instala meritocrația în partid și s-a umplut de raresibogdani, a mințit că va promova politici de susținere a economiei și ne-au băgat cu Cîțu și Orban în datorii imense, au mințit că vor susține antreprenoriatul românesc și, în fapt, l-au demolat cu taxe cretine, creșterea TVA-ului, și continuatul de pupat în cur al multinaționalelor.
Patria noastră a ajuns aproximativă fiindcă poporul e idiot, ăsta e adevărul: pune botul mereu la manipulări, se lasă dus de nas și amăgit de frici atent croșetate în laboratoarele de inginerie socială, în fapt niște gogorițe, dar care au mare aderență în mințile unor oameni ce nu mai citesc, ce nu se mai înțeapă la cultură, ce nu își mai iubesc comunitatea, ce își detestă trecutul, ce nu își mai cunosc istoria. Și atunci e ușor cu o dumă de genul „vin rușii” să ambalezi jumătate de popor. Vă ziceam de realpolitik, da? Păi, hai să vă dau în seara asta ceva proaspăt, o declarație a președintelui Estoniei. Nu contează dacă nu îl știți, cel mai probabil nu știți cine e Estonia în contextul istoric european, dar vă zic eu: e una dintre cele mai critice și vocale țări la adresa politicilor Kremlinului, fiind considerată un etalon când e vorba despre poziționare pro-occident, anti-Rusia și pro-NATO.
Europa a făcut o greșeală ratând cea mai bună oportunitate pentru discuții de pace cu Rusia în primăvara anului 2022, la începutul operațiunii militare din Ucraina. Președintele estonian, Alar Karis, a declarat acest lucru într-un interviu acordat publicației Yle.
„Europa ar fi avut ocazia să-l aducă pe atacator la masa negocierilor. Acum, nimeni nu stă la masa negocierilor”, a spus Karis, menționând că cel mai oportun moment pentru negocieri a fost în 2022.
Karis a spus răspicat că negocierile Europei cu Rusia trebuie să înceapă cât mai curând. Ale Europei, da? Nu ale lui Trump cu Rusia care să negocieze pentru Europa.
La nici două ore, președintele Finlandei, altă țară care e istoric anti-rusă, care și-a închis în ultimii ani toate punctele de trecere a frontierei cu Rusia, s-a raliat poziției Estoniei.
Aveți mai jos declarația lui, așa arată un politician care își conduce țara cu pragmatism, nu cu blablauri:
Asta e o problemă cu care ne confruntăm încă de la începutul războiului, dar probabil cu și mai multă seriozitate în ultimii doi ani.
Da, în cadrul Coaliției celor Voluntari și nu numai, s-au purtat discuții despre cine, când, unde și cum ar trebui să înceapă să vorbească cu Rusia. În momentul de față, am delegat acest rol Statelor Unite, iar din cauza războiului cu Iranul această conversație se află acum într-o pauză. Așa că sunt întru totul de acord cu președintele Karis că va veni momentul în care va trebui să deschidem canale de comunicare cu Rusia. Dar întrebarea este când – înainte sau după încheierea războiului? O întrebare și mai importantă este cine va face asta și cu ce mandat.
În opinia mea, acest lucru trebuie făcut colectiv și cu un mandat. Cu alte cuvinte, nimeni din Europa nu ar trebui să demareze acest demers de unul singur. Am văzut deja astfel de tentative și, de regulă, nu funcționează.
De aia am scris în titlu cǎ România ar trebui redenumita: Ainâmor.
Președintele țării noastre e total defazat de la realitate: pe el îl fute grija să se laude pe Facebook că România a recuperat doi spioni moldoveni prinși de ruși.
Dacă plătiți pe un an un abonament de 72 de parai la Strict Secret, vă cadorisesc cu un pachet de cărți de joc ediția „Filcai”. Apăsați pe butonul ăsta, desigur, aveți și alternativa să mă citiți moca, căci mocangeala e o stare de spirit în capul foarte multor români:
Ghiveci. Da' nu de flori.