Opus nr. 625 - Ochii la Dionisie, dementul cu care Pomohaci doarme în pat! IPJ şi ANAF Mureş, badigarzii pedofilului - de unde sunt milioanele la negru ale perversului. Antivirusul-fantomă de la DEER
“Şeful Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Mureş, chestorul de poliţie Constantin Mihalache, a dispus, joi seara, verificări după ce un bărbat s-a intercalat în escorta lui Cristian Pomohaci, la ieşirea din Judecătoria Târgu Mureş, şi a ridicat mâna asupra unui cetăţean.” (stire TVR Mures)
Acesta este Dionisie Jurcovan, bodyguardul lui Pomohaci. În imaginile care au făcut înconjurul țării, Dionisie se pișă pe polițiștii IPJ Mureș și se bagă între ei. Am urmărit de zeci de ori imaginile și părerea mea este că i-a tirat ceva în mână – bani, telefon mobil, habar nu am.
De față cu labradorii umili de la IPJ Mureș, ditamai polițiști ce tre’ să ducă un reținut, băiatul ăsta are un acces de furie și vrea să lovească o persoană aflată lângă el, pare-se una dintre victimele lui Pomohaci.
Labagiii ăia de polițiști stau inerți ȘI în fața acestui gest.
Dionisie nu e oricine în schema infracțională a lui Pomohaci. E bodyguardul lui Pomohaci, născut în satul Drăguș, județul Brașov, o minte rătăcită și deosebit de violentă. Doarme în același pat cu Pomohaci de ani de zile, popa zice că e singurul care îl apără de diavolii care l-ar putea ataca noaptea, haha, ce o fi fost acolo doar ei știu, nu mă interesează ce fac doi adulți în pat.
Dar mă interesează să vă spun că Dionisie are la activ violențe cu carul și este un soi de ciocan pedepsitor pentru toți cei care interferează cu averea imensă a lui Pomohaci, care are de la oi la terenuri, cu nemiluita.
Pe cetățeanul din imagine l-a rupt în bătaie, dar, până la urmă, amenințat de Dionisie din nou, el a declarat că a fost atacat de urs, iar Pomohaci l-a pus și pe veterinarul din Moșuni să confirme.
Stați că mai am. Ăsta e „Ion de la vaci”, într-o ipostază mai umflată, ca să zic așa, marcă Dionisie. N-a depus plângere la vremea la care a fost bătut și azi lucrează la Pomohaci, are cazier și nu prea are unde să meargă.
Ăsta de mai jos, ce seamănă cu pișicherul de eurodeputat Mihai Tudose, e șeful IPJ Mureș, Constantin Mihalache.
Un papagal sinistru, stă împuternicit pe acolo de 4 ani. Ar fi trebuit demis când cu dispariția criminalului Emil Gânj.
De joi seară și până azi, nu am auzit nimic din gura lui despre Dionisie.
În 2017, publicam o listă cu cele 12 apartamente de top din Cluj-Napoca care, chiar și la acea vreme, valorau circa 2,5 milioane de euro. Un dezvoltator imobiliar îmi declara atunci că Pomohaci a venit la el cu o traistă cu 350.000 de euro vrând să ia două apartamente „la promoție”.
Dacă nu eram eu, nu se întâmpla chestia de mai jos. Oricum, a scăpat ieftin.
Ciordelile lui Pomohaci au continuat. A revenit mai puternic pe barosăneală. Doar Arhiepiscopia Alba a mai măcăit ceva. BOR a tăcut.
V-am spus, aia 2 milioane de euro găsiți cash în casa la Pomohaci sunt fix pix. Există informații ajunse la Poliție și ignorate cum că Pomohaci și Dionisie au ascuns o grămadă de alți bani în cutii speciale și le-au îngropat în pământ în locuri secrete.
Începând cu slujbele ținute în biserica din satul Moșuni, unde își desfășura activitatea în cadrul BOR, și continuând cu slujbele ținute în garaj, mai apoi în restaurantul transformat în biserică, Pomohaci încasa zeci de mii de euro lunar de la persoanele care îl contactau pentru servicii religioase gen descântece, pomeniri, bani care nu erau fiscalizați. Consider că autoritățile ar putea verifica sursele și nivelul veniturilor rezultate din aceste activități, deoarece, în baza promisiunilor de ajutor făcute oamenilor aflați în situații vulnerabile (boli, căutarea unui loc de muncă, infertilitate, lipsa unui partener de viață, neînțelegeri în familie, insucces în afaceri), solicita sume începând cu 500 lei/canon pentru „remedierea” problemei.
Acest canon reprezintă un program de rugăciune care se întinde pe o perioadă de la 9 la 13 săptămâni (poate varia și mai mult), pe care credinciosul îl urmează atât acasă, cât și prin participarea la slujbele lui Pomohaci.
În cadrul acestui canon se solicită plata unui anumit număr de lumânări (diferă de la caz la caz), a unor daruri la altar (făină, ulei, vin), precum și a unei sume pentru pomenirea la altar, care duc la un total începând cu 500 lei/canon. Dar suma poate crește.
Deși oamenii ăia amărâți plăteau lumânările și „darurile”, acestea nu existau în plan fizic. Adică oamenilor li se comunica faptul că pentru canonul urmat este necesară plata unui anumit număr de lumânări și a unui anumit număr de „daruri”, dar totul era o minciună, Pomohaci nu avea stocuri de lumânări sau depozite de ulei, vin, făină.
În audiențǎ la pedofil, mii de fraieri
În fiecare vineri și, în unele săptămâni, sâmbătă dimineața, Pomohaci avea program de convorbiri cu credincioșii care intrau în biroul lui în baza unei programări făcute cu 3 luni în urmă.
Persoana care îi gestionează programările este maica Maria, pe numele din buletin Rodica. După convorbirea din biroul lui Pomohaci, la ieșire, oamenii sunt preluați de maica Maria, care încasează contravaloarea „lumânărilor și a darurilor” specificate de Pomohaci în cadrul canonului, la care se adaugă și o sumă ce reprezintă „jertfa” credinciosului pentru pomenirea la altar. Contravaloarea canoanelor putea fi plătită integral către maica Maria la ieșirea din biroul lui Pomohaci, dar, generos al drecu, Pomohaci accepta și ca banii să fie aduși în tranșe.
În afara sumelor ce reprezentau canoanele, Pomohaci mai încasa lunar, până la reținerea de săptămâna trecută, 10% din veniturile oamenilor care erau dispuși să facă această donație către el.
Nu toți oamenii care îi frecventează slujbele plătesc această zeciuială, dar sunt foarte multe persoane care o fac.
La toate astea se adăugau bani pe care persoana anchetată îi solicita după slujbă, spunând că reprezintă donații către spitale, azile sau orfelinate. Hahaha, țeapă pe față!
Pedofilul nu ierta nici banii celor din diaspora. Persoanele ce sunt plecate din țară fac și azi plata canoanelor în conturi deschise pe numele de Ovidiu Ciobotă, acesta urmând să îi dea mai departe banii lui Cristian Pomohaci.
O altă sursă de venit o reprezintă veniturile din închirierea apartamentelor pentru care nu există un document legal, plata chiriei făcându-se la negru. Pomohaci avea persoane desemnate pe zone și orașe ce adunau banii în numerar de la chiriași.
În fapt, multiple proprietăți, apartamente, case, terenuri, mașini care îi aparțin lui Cristian Pomohaci sunt trecute în acte pe numele de Marius Pomohaci, Mădălina Pomohaci, Dionisie Jurcovan, Mihaela Jeculescu, Ovidiu Ciobotă, Raluca Ciobotă, Valentina Leancă și probabil mai sunt și alții.
Dacă i-ar scărmăna bine ANAF, aceștia nu ar putea justifica sursa fondurilor pentru achizițiile imobiliare sau a diferitelor afaceri (pensiune la Toplița pe numele lui Ciobotă, fabrică de lapte la Bistrița), inclusiv proprietăți achiziționate în Australia și Noua Zeelandă.
Lui Pomohaci îi plǎceau bancnotele noi de 500 de euro
Ca marii traficanți de droguri, Pomohaci era plictisit de bancnotele mici primite de la sărăntoci.
Mădălina Pomohaci, Otilia Matei (maica Maria Magdalena) și Rodica (maica Maria) erau desemnate special de Pomohaci ca responsabile cu schimbul valutar al leilor în euro.
Le cerea să cumpere doar hârtii de 500 de euro cât mai noi, în special de la două case de schimb valutar din Târgu Mureș, unde beneficiau de curs preferențial. O casă de schimb valutar e situată pe strada Horea, iar cealaltă pe str. Primăriei, lângă Casa Sindicatelor.
Dacă procurorul de caz are chef de muncă și nu vrea să îngroape dosarul, să verifice și clădirea și terenul aferente mănăstirii din Ernei, care au fost achiziționate de 12 familii ce ulterior au donat proprietatea către Pomohaci, dar banii inițiali erau proveniți tot de la pedofil.
Ah, și să nu uit de încasarea fondurilor APIA pentru cele 60 de hectare de teren aparținând parohiilor Moșuni și Veța, fiindcă informațiile mele spun că preotul numit de BOR ca paroh al acestor parohii i-a permis lui Pomohaci să utilizeze acest teren în interes propriu.
IPJ Mures, ANAF Mures, nu vǎ e, bre, ruşine cǎ ați acoperit un pedofil evazionist atâția ani?
Sunt singurul jurnalist din România care are la activ, în 28 de ani, peste 100 de dezvăluiri de amploare ce vizează corupție morală, sexuală, în rândul oamenilor Bisericii, al politicienilor, al medicilor și profesorilor universitari de renume, singurul care a publicat constant anchete despre traficanți de droguri și fraude economice făcute de infractori rafinați și singurul care nu și-a tranzacționat pe bani subiectele.
Cu toate astea, multora li se pare că 26 de lei pe lună e o sumă imensă ca să susțină proiectul meu Strict Secret, care e newsletterul de investigații nr. 1 din România.
Poate că acum înțelegi că 26 de lei sunt un rahat pe băț în raport cu munca, oboseala și riscurile pe care mi le-am asumat timp de 28 de ani.
Primar de comuna din Cluj, 600 000 de euro pe festivisme
E pupincuristul lui Bolojan, numele său e Bogdan Pivariu, primar liberal de comună din județul Cluj. E drept, nu orice comună, ci cea mai mare din România, motiv pentru care și tupeul lui e mare să propună un ditamai bugetul pentru festivisme.
Nu sunt bani la bugetul național? În comuna Florești sunt!
Antivirusul-fantomă de la DEER: cumpărat, plătit și semnat ca să apere infrastructura critică, dar invizibil exact când au venit hackerii. Compania a fost salvată de noroc, nu de softul penibil al firmei furnizoare, Data Core Systems
Nu știu ce a vrut să zică conducerea DEER când, după atacul din decembrie 2024, ne-a liniștit pe toți că „sistemele critice nu au fost afectate”, dar impresia mea e că, dacă pe hârtie infrastructura critică era apărată de un antivirus plătit din bani grei, atunci antivirusul ăla a apărat-o cam cum apără un câine de pază care a fost cumpărat, hrănit, vaccinat — și care, în noaptea spargerii, era plecat la o șuetă.
Ati uitat ce e DEER? Este vaca de muls a lui Daniel Buda si a lui Emil Boc.
Este compania Distribuție Energie Electrică Romania, cu sediul la Cluj-Napoca, cel mai mare operator de distribuție a energiei electrice din România, parte a grupului Electrica. Compania se ocupă de rețeaua de electricitate (stâlpi, contoare, avarii, racordări noi) pentru peste 3,8 milioane de utilizatori din 18 județe.
Matuşa asta, Mihaela Suciu, conduce DEER.
Ea a contractat firma Data Core Systems ca să livreze niște produse software. Printre ele — atenție, că aici e tot şmenul — un antivirus pentru zona OT, „Operational Technology”. Vă traduc, ca să nu plecați de aici cu impresia că vorbim despre Office-ul de pe laptopul contabilei: OT e tehnologia care ține în viață infrastructura propriu-zisă, adică exact stratul de care depinde dacă aveți sau nu curent în priză.
Nu e softul cu care se trimit e-mailuri.
E softul care, teoretic, stă de pază între un hacker și butonul care stinge lumina la spitale.
Pentru un astfel de antivirus, plătești și ceri chitanță. Pentru că nu cumperi un program, cumperi liniștea unui întreg sistem energetic.
Și acum, vestea proastă: produsele n-au fost livrate așa cum trebuiau, adicǎ conforme. Dar — și aici începe partea care ar trebui să ridice din scaun pe oricine de la DNA — au fost plătite. Integral.
Antivirusul care lipsea exact când a venit atacul
Să refacem cronologia, că e savuroasă. Pe de o parte, avem — conform surselor din interiorul companiei — un antivirus pentru infrastructura critică, cumpărat și plătit. Pe de altă parte, avem decembrie 2024, când gruparea Lynx a lovit Electrica și DEER, iar Directoratul Național de Securitate Cibernetică a aterizat pe teren.
Vă mai aduceți aminte ce ni s-a spus atunci, pe un ton de videochatistǎ ce suflă în “rană”? Că „SCADA e izolat și complet funcțional”, că „sistemele critice nu au fost afectate”. Frumos. Liniștitor. O sulǎ de cal.
Numai că, dacă antivirusul plătit pentru fix zona asta critică „lipsea” din teren, atunci infrastructura n-a fost apărată de softul pe care l-am cumpărat cu toții. A fost apărată de noroc.
Iar norocul, v-am mai spus-o, spre deosebire de un antivirus, nu se reînnoiește prin licitație și nu vine cu factură.
Asta e ironia centrală a episodului de azi: ai plătit un câine de pază pentru cea mai prețioasă curte din țară, iar în noaptea cu hoți în grădină câinele era pe nicăieri. Și totuși cineva a semnat că l-a primit, l-a numărat și e mulțumit de el.
Uite ce as face eu daca as fi procuror DNA la Cluj: as lua toate contractele IT din ultimii trei ani. Nu o mostră, nu un eșantion „reprezentativ” ales convenabil. Toate. Apoi, as izola contractul DEER – Data Core Systems pentru produse software, inclusiv antivirusul pentru zona OT.
Apoi as lua caietele de sarcini și blueprint-urile tehnice — adică ce s-a cerut, pe puncte, ca să apere infrastructura. Pe urmă as lua documentele de recepție, procesele-verbale prin care cineva, cu nume și semnătură, a confirmat că a primit marfa.
Apoi as gasi factura achitată integral către Data Core Systems.
Și, la final, as face ceea ce orice copil de clasa a patra știe să facă: aş compara punct cu punct ce trebuia livrat, în coloana stângă, ce există fizic în teren, în coloana dreaptă. Acolo unde coloana dreaptă e goală, dar la plată coloana e plină, as nota infractiunea din Codul Penal.
Apoi i-as aresta pe Mihaela Suciu, Rotaru de la IT si pe patronii de la Data Core.
E atât de simplu!
Sunt singurul jurnalist din Romania care are la activ in 28 de ani peste 100 de dezvaluiri de amploare ce vizeaza coruptie morala, sexuala, in randul oamenilor Bisericii, a politicienilor, a medicilor si profesorilor universitari de renume, singurul care a publicat constant anchete despre traficanti de droguri si fraude economice facute de infractori rafinati, si singurul care nu si-a tranzactionat pe bani subiectele.
Cu toate astea, multora li se pare ca 26 de lei pe luna e o suma imensa ca sustina proiectul meu Strict Secret, care e newsletterul de investigatii nr. 1 din Romania.
Poate ca acum intelegi ca 26 de lei sunt un rahat pe bat in raport cu munca, oboseala si riscurile pe care mi le-am asumat timp de 28 de ani.