Opus nr. 634 - Bolojan dă cu cariciul în sinecurile ARICE. Țața de la DEER. Fetița cu unghii lungi care a ratat Evaluarea Națională e mai asumată și mai demnă decât toți rahații care o înjură.
Avem azi cestiuni caniculare de discutat pe procesul verbal al zilei. Avem un text superb al Uraniei Cremene, altul musai de citit de la Hoandrǎ şi încǎ o ciordealǎ de la DEER.
Țața de la DEER, bişoana lui Boc, face poze în ie, in timp ce arde transformatorul la Pucioasa și se dă RO-Alert
Nu știu ce-au vrut să ne transmită cei de la Distribuție Energie Electrică România miercuri seară, când un punct de transformare a luat foc la Pucioasa, au ieșit cinci autospeciale și un SMURD, iar oamenii din jur au primit RO-Alert pe telefon și au fost scoși din case. Comunicat oficial despre cauză — din pǎrți!
Dar impresia mea e că ardea acolo ceva mai mare decât un transformator. Voi ce ziceți?
Pǎi vǎ zic eu, ardea o rețea pe care, de luni de zile, n-o mai are cine s-o vegheze.
Cei care mă citesc, nu-s mulți, vreo 300 000 de abonați, știu că în episoadele trecute v-am povestit despre matrapazlâcurile de la DEER, cu doamna șefă Mihaela Suciu, politruca lui Emil Boc, și cu IT-istul ei de suflet, Eusebiu Rotaru.
Mihaeluța este un personaj sinistru de la curtea regelui Boc, de un tupeu greu depǎşibil:
Care e cauza incendiului de la Pucioasa? Lipsa de personal. Cǎ au plecat oameni super buni. De ce au plecat? Pentru un fluturaș de salariu de care ți-e și milă să-l arăți.
N-au plecat pentru că s-au plictisit. Au plecat pentru că salariile sunt mizere, iar un specialist PRAM — un om care ține în mână protecțiile unei rețele de zeci de milioane de euro — e plătit cât să nu-și permită nici el curentul pe care îl ține în viață pentru alții.
Nu o zic numai eu, o zic angajații DEER care dau muie conducerii fix pe pagina lor oficialǎ:
Și aici intră în scenă al doilea personaj. Pentru că bugetul de salarii nu vine de la Moș Crăciun, ci e alocat de ANRE. Iar peste el stă, la Operațiuni și Dezvoltare, domnul Ionel Radu — mâna dreaptă adusă tocmai de la Buzău, „omul lui Ciolacu”, cum îl știe toată lumea în companie. Impresia mea, după tot ce mi-au povestit oamenii din interior, e că singura linie din CV-ul care l-a propulsat în fruntea unei divizii strategice e chiar relația asta. Restul — vom vedea la „rezultate”.
Dar tre’ sǎ vǎ spun ceva cu mâna pe hedging, pentru că e încă o semnalare, nu o sentință.
Din bugetul de salarii rămas neconsumat — adică din banii celor 50 de posturi pe care nimeni nu se grăbește să le ocupe la PRAM— cei doi vor sǎ își rotunjeascǎ primele de final de an. Adică, dacă oamenii pleacă și posturile rămân goale, „economia” asta nu se întoarce la cei rămași să ducă munca a trei oameni, ci urcă frumos spre buzunarele proprii.
Un fel de a face profit personal din propria nepăsare.
Astăzi extindem ancheta în două zone unde se decide, de fapt, dacă aveți curent în priză sau nu: PRAM și Operațiuni și Dezvoltare. Două divizii, doi „manageri”, o singură direcție — în jos.
Domnul Eusebiu Rotaru, pe lângă IT, mai „păstorește” și PRAM-ul. Pe înțelesul tuturor: PRAM e armata de senzori și de protecții care îți spune, în timp real, când și ce nu e în regulă în rețeaua ta. E sistemul nervos al distribuției. Când PRAM-ul tace, afli că era ceva în neregulă abia când vezi fumul — exact ca la Pucioasa.
Ei bine, păstorul nostru și-a păstorit turma atât de bine, încât a rămas aproape fără ea. Din schema normală a diviziei lipsesc, după cum susțin chiar oamenii rămași acolo, peste 50 de oameni. Cincizeci. Cât un sat scos din case de un singur transformator.
În tot acest timp, doamna Mihaela Suciu, șefa cea mare peste tot tabloul, își face poze frumoase în ie și o arde boem, ca și cum ar conduce un festival de folclor, nu o companie de care depinde curentul a milioane de români.
Băăă, prieteni, voi vă dați seama cât îi doare pe ăștia în cur de firma DEER, de averea statului?
Vin cu amintirile.
În decembrie 2024, sistemele informatice ale Grupului Electrica — adică inclusiv DEER — au fost lovite de un atac cibernetic. Ministerul Energiei a confirmat public că a fost vorba despre un atac de tip ransomware și ne-a liniștit cu o frază pe care merită s-o păstrăm la rece:
„Niciun atac cibernetic nu va lăsa țara fără energie. Sistemele SCADA ale DEER sunt complet funcționale și izolate.”
Complet funcționale și izolate. Ce frumos sună. Hai să demontăm puțin liniștea asta.
E adevărat, SCADA n-a căzut. Dar întrebarea pe care n-o pune nimeni de la minister nu e „a căzut SCADA azi?”, ci „cine mai ține în viață apărarea rețelei mâine, când divizia PRAM e goală pe jumătate, iar IT-ul e păstorit de același om care semnează și pentru securitatea cibernetică, și pentru senzorii care tac?”. Pentru că un atac informatic nu trebuie să-ți „lase țara fără energie” ca să fie un dezastru. E de ajuns să-ți arate că ușa era descuiată. Iar de atunci, accesul în rețea scârțâie din toate balamalele — angajații vă pot povesti dimineți întregi în care pur și simplu nu s-au mai putut autentifica la muncă.
Un IT-ist care răspunde și de securitate, și de PRAM, și sub mâna căruia divizia s-a golit de jumătate. Un „om de la Buzău” pus șef pe Operațiuni pentru că știe pe cine trebuie. O șefă mare care pozează în ie. Și un regulator, ANRE, care alocă banii, primește rapoartele și, cumva, nu vede nimic din toate astea.
Poate se uită totuși cei de la ANRE — și, dacă tot veni vorba de atac cibernetic pe infrastructură critică, poate se uită și DNSC, și Ministerul Energiei — peste cine semnează în DEER pentru securitatea unei rețele de care atârnă milioane de oameni. Eu doar semnalez. Documentele le am. Și nu sunt puține.
600 de tablete moarte la DEER
Mai am de dezvăluit o ciordeală azi, aşa, să fie pentru week end: proiectul WFM — cel care, dacă ar funcționa cum scrie pe cutie, ar fi cam ultimul lucru pe care și l-ar dori cineva de acolo. Veți înțelege imediat de ce.
Nu știu ce a vrut să zică conducerea Distribuție Energie Electrică România când a botezat proiectul „Workforce Management" — adică, în românește, managementul forței de muncă —, dar impresia mea e că singurul lucru pe care îl managerizează cu adevărat în clipa asta e forța de muncă pusă să semneze cu pixul în mână ceva ce, în teren, pur și simplu nu există.
Un proiect WFM serios face un lucru simplu - îți spune, în timp real, cine lucrează, unde, la ce, cât a stat și ce a rezolvat. Adică pontaj automat, lucrare trasabilă, totul scris undeva unde nu mai poți să-l ștergi cu guma. Exact genul de transparență de care orice companie cinstită ar fi încântată.
Acum partea drăguță — pe partea de software, s-a livrat în jur de 60% din ce scrie negru pe alb în caietul de sarcini. Restul de 40% — funcționalități promise, plătite, semnate în contract — pur și simplu lipsesc. Nu sunt „în curs de implementare”. Lipsesc.
Pe partea de hardware, lucrurile devin de-a dreptul penale, cǎ-s pe banii noștri. Au venit în jur de 1.200 de tablete. Dintre ele, peste 600 — adică mai bine de jumătate — sunt defecte. Moarte din cutie. Nu „necesită update de firmware”. Moarte.
Presiunea pe angajați e una singură: proiectul trebuie închis repede, indiferent de starea reală a livrării. De ce repede?
Unu: firmele își vor banii. Pentru că, vedeți dumneavoastră, contractul WFM e legat, ni s-a confirmat, de două nume — o firmă pe care o cheamă BENTO și gigantul de consultanță EY. Iar firmele, când și-au făcut treaba pe jumătate, vor totuși plata pe întreg. Recepția semnată e cecul lor.
Doi — șefii vor să îngroape urmele.
Vreți să știți de ce, de fapt, unii din interior chiar își doresc proiectul ăsta mort și îngropat? Tocmai pentru că, dacă ar funcționa, ar spune adevărul.
Gândiți-vă o secundă. Un WFM care merge înseamnă pontaj automat și lucrare trasabilă. Înseamnă că nu mai poți să scrii pe hârtie că o echipă a fost opt ore pe stâlp, când a fost două. Înseamnă că nu mai poți să umfli, să roluiești, să inventezi. Pe scurt: ar fi mult mai greu de mințit.
Toții caricii lui Bolojan merg la ARICE
Pe site-ul Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior a apărut, în data de 19 iunie a.c., un anunț de mare interes, care, în tumultul evenimentelor din aceste zile, era menit să treacă neobservat.
Guvernul interimar Bolojan nu ratează nicio ocazie pentru a lua decizii importante pe repede înainte. Pe lângă distribuirea de fonduri enorme către diverse entități străine, sub acoperirea programului SAFE, acum își împarte și unele posturi de reprezentare externă ale Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior.
Adică SINECURI.
Bolojan dorește, prin pupilul său Daniel Constantin, să-și instaleze în sinecuri apropiații lor, în posturi de mare importanță pentru România.
Hai, bre, ăștia de sunteți bolojeniști, mai ziceți-ne de moralitatea monosprâncenatului și cât de corupți îs pesedeii!
Va intreb, prieteni, merit sa fiu sustinut cu un rahat de 26 de lei pe luna pentru genul acesta de dezvaluiri? Eu zic ca da. Voi decideti ce vreti!
Poate că acum înțelegi că 26 de lei sunt un rahat pe băț în raport cu munca, oboseala și riscurile pe care mi le-am asumat timp de 28 de ani.
Vulnerabilitate sistemică pe eMAG Marketplace — branduri românești la discreția vânzătorilor abuzivi
Pe platforma eMAG Marketplace, vânzătorii terți pot asocia ofertele lor la listingurile brandurilor înregistrate fără niciun acord prealabil din partea proprietarului de brand. Mecanismul de protecție există, dar funcționează reactiv, nu preventiv — brandul afectat primește o notificare după ce asocierea a avut loc și trebuie să depună manual o sesizare pentru fiecare caz în parte.
Problema nu se oprește aici. Vânzătorii care se asociază abuziv la ofertele altora practică frecvent prețuri cu peste 50% mai mici decât prețul stabilit de brandul original — o practică ce ridică semne serioase de întrebare cu privire la originea și calitatea produselor oferite, dar și la legalitatea acestui tip de concurență. În mod paradoxal, eMAG permite și facilitează acest comportament prin însăși arhitectura platformei, fără a impune verificări de preț sau de legitimitate înainte ca oferta să devină vizibilă publicului.
În practică, asta înseamnă că un vânzător extern — inclusiv din afara României — poate prelua vizibilitatea unui brand construit de un seller român, poate vinde produse sub identitatea acestuia la prețuri de dumping și poate deteriora ireversibil reputația brandului prin recenzii negative sau produse de calitate inferioară.
Procesul de remediere este complet manual și lipsit de instrumente native: sellerii afectați sunt nevoiți să identifice singuri fiecare listing compromis, să genereze documentația necesară — inclusiv prin scrierea de scripturi software — și să o transmită eMAG. Un proces care pentru sute de produse poate dura zile întregi și presupune cunoștințe tehnice pe care majoritatea sellerilor români nu le au.
Înregistrarea unei mărci la OSIM, deși necesară pentru protecție completă, durează peste un an — interval în care brandul rămâne complet vulnerabil, iar eMAG nu oferă nicio formă de protecție proactivă. O plângere formală a fost deja depusă la Consiliul Concurenței, semn că situația a depășit cadrul unei simple dispute comerciale.
Întrebarea legitimă pentru cea mai mare platformă de e-commerce din România: de ce responsabilitatea protecției brandurilor și combaterea concurenței neloiale cade exclusiv pe umerii sellerilor, și nu pe platforma care profită din activitatea tuturor?
Despre fetița cu unghii mari
de Urania Cremene
Am văzut video-ul care a stârnit atâta zarvă pe internet. O fată de clasa a VIII-a, cu unghii lungi, o geantă aurie și multă emoție în glas, spune că la evaluarea națională la matematică nu a știut prea multe, dar speră la un 4 sau un 5. „N-am dormit toată noaptea de emoții, ne-am rugat și eu, și mămica mea”, spune ea, bucuroasă că a ajuns la televizor.
Fata spune că, indiferent de rezultatul de azi, ea are un vis. Vrea să muncească și să aibă ceva al ei.
Cu toate astea, întregul interviu pare construit anume ca s-o pună într-o lumină nu prea bună. Camera insistă pe geantă, întrebările se opresc la unghii și, fără să ne dăm seama, ni se sugerează un mesaj de soiul: „Uitați-vă la generația asta…”
Din experiența mea și din întâlnirile cu mii de părinți și adolescenți, nu cred că eram noi mai buni acum treizeci de ani doar pentru că…