Opus nr. 638 - Trecutul penal al familiei Augustei Dragic, soția boss-ului Superbet, folositǎ cu laşitate ca sǎgeatǎ. Nicuşoare, de ce nu te vezi şi cu producǎtorii români, doar cu rechinii strǎini?

E circ mare cu cina de la Cluj-Napoca a celor doi panglicari – președintele României, Nicușor Dan, și Sacha Dragić, mogulul planetar al pariurilor sportive și păcănelelor, care numai în România a făcut aproape un miliard de euro cifră de afaceri pe un soi de punct de lucru al unui off-shore maltez.

E amuzant cum Dragić a scăldat-o ieri în presa fără audiență: doar 2.755 de cititori au apucat să citească replica moale a lui Dragić.

Duma asta a lui Dragić oglindește exact nivelul său de înțelegere a situației, adică i se rupe sula de tot. E un tupeu pe care și l-a edificat cu anii și cu banii. Dragić mănâncă rahat când spune că a fost o întâlnire întâmplătoare.

Lăsați-mă să vă dau eu două insight-uri: vizita „irelevantă” nu a fost inclusă pe calendarul public al președintelui ND și, conform angajaților Da Pino, restaurantul unde s-au văzut, participanții au semnat documente de confidențialitate aduse de SPP-iști.

Sacha Dragić și-a construit în ultimii ani o imagine elitistă și rafinată în presa pe care o plătește gros prin redirectarea de reclame la SUPERBET. E imaginea unui antreprenor discret, modest, susținător al valorilor românești din sport, artă și cultură, pe care Statul Român le-a ignorat.

În fapt, Sacha Dragić e un golan sulfuros cu față de tocilar, ce și-a construit imperiul cu inteligență, e drept, dar al cărui trecut nu e cu nimic diferit de al Rominei Gingășu, știți voi, nevasta lui Ferrari, ce a avut dosar penal pentru prostituție.

Poate că totuși există o diferență: Romina e asumată, dar Sacha are un trecut evazionist în care și-a pus nevasta pe post de săgeată, adică la înaintare, într-un dosar penal răsunător de evaziune, care s-a soldat până la final doar cu o condamnare cu suspendare. Povestea, imediat mai jos.

Articolul meu de ieri a produs un val de emoții și indignare în rândul multor puternici ai zilei, care mi-au scris mesaje de apreciere. Nu e cazul să mă dau mare și nici nu mă interesează dacă mă credeți. Dar întrebările mele grele au atins ținta.

Mai pun azi o întrebare grea acestui Nicușor Dan, cel mai inadecvat președinte al României din istoria țării.

Nicușoare, ai avut timp să te întâlnești cu rechinul Dragić, cu trecut evazionist și combinator de suveici și firme sulfuroase, lider în industria puturoasă a pariurilor și păcănelelor, care a făcut un miliard din suferința și vulnerabilitatea românilor.

De ce nu ți-ai făcut, BĂ, timp în ultimul an pentru întâlniri cu cei mai mari investitori industriali care au construit fabrici, uzine și combinate, cu cei mai mari plătitori de taxe, impozite și contribuții și cu adevărații parteneri ai comunității?

In ultimii doi ani, Dragic si-a mai construit o perdea de fum in fata colaboratorilor si partenerilor sau a prostilor care il cred: a devenit inabordabil, zice peste tot ca el nu se mai ocupa de Superbet, de Romania, ca numai lucrurile mari ajung la el din partea managementului. Pe dracu’!

V-am aratat ieri cum citeste Dragic tot ce scriu. Ati vazut cum a iesit din cubul de smarald ca sa se vada cu ND pentru a brokera guvernul Romaniei si pentru a fi cureaua de transmisie a Ursulei von der Leyen, al carei frate e angajat in top managementul Superbet?

In fapt, Sacha Dragic, de fapt, adevaratul lui nume e Saśa Dragic, n-a plecat niciodata de la butoane, e liderul de facto al organizatiei Superbet si orchestreaza extinderi incredibile.

Recent, a cumparat Mozzart Bet. Un miliard de euro. Tranzactia nu a aparut in presa romaneasca, dar apare acum.

Echivalentul lui Sacha in Serbia e Dejan Cakajac, fondatorul Mozzart Bet. ~a incasat deja de la Sacha juma’ de miliard de euro si a iesit la cumparaturi de farmacii.

În fapt, Sacha Dragić, de fapt, adevăratul lui nume e Saśa Dragić, n-a plecat niciodată de la butoane, e liderul de facto al organizației Superbet și orchestrează extinderi incredibile.

Recent, a cumpărat Mozzart Bet. Un miliard de euro. Tranzacția nu a apărut în presa românească, dar apare acum.

Echivalentul lui Sacha în Serbia e Dejan Čakajac, fondatorul Mozzart Bet. A încasat deja de la Sacha juma’ de miliard de euro și a ieșit la cumpărături de farmacii.

---

Augusta soție a lui Dragic - familie cu trecut glorios şi penal

În mod normal, presa nu ar trebui să se lege de familia lui Dragić, ci doar de el, pentru că e persoană de interes public. E corectă afirmația mea, unless…

În fapt, Augusta Dragić poate fi analizată și expusă, căci nu e simpla soție a unui miliardar, ci, așa cum ni se spune pe site-ul gigantului imobiliar One, unde e membru în board, Augusta e și co-fondator al Superbet.

Și chiar e. Era să facă pârnaie pentru asta, căci soțul ei a expus-o în mod nepermis într-o afacere penală puturoasă, acum mai bine de un deceniu.

Bine, erau mai tineri și fără atâția bani.

Povestea o aveți mai jos. E corect să vă zic că Augusta e din Cluj-Napoca, este a doua soție a lui Sacha, prima a decedat.

Augusta este văzută în anturajul ei de către toți oamenii pe care i-am consultat drept o femeie incredibil de modestă, focusată pe propria educație și, mai ales, pe cea a copiilor, inclusiv a unei fetițe din prima cǎsnicie a lui Sacha, e o femeie fără bășini și poșete, fără aere de vedetă, care l-a cucerit pe Sacha cu starea de echilibru pe care o imprimă relației și cu backgroundul său familial. Născută Petrina, Augusta face parte dintr-o familie cu rădăcini vechi în Țara Ciceului, familie care a contribuit la înființarea PNȚCD în anii ’90.

În raport cu familia Augustei, surse bine informate îmi spun că Dragić se comportă admirabil cu membrii familiei Petrina de la Cluj-Napoca – Robert și Bogdan sunt invitați permanenți pe yachtul său ori duși cu avionul privat ca să își petreacă împreună concediile.

Sacha a vândut și cherestea în tinerețe, e drept, dar nu a uitat de unde a plecat. Azi, de exemplu, are la Mar-a-Lago un mare și influent prieten – alt membru al clanului Petrina.

---

Scandalul de mai jos dateazǎ din 2012, an în care unul dintre liderii Partidului Ţaranist, Liviu Petrina (fratele lui Mircea Petrina, fost prorector in cadrul UTCN) era acuzat de fraudarea statului prin intermediul unor firme care administrau reţeaua de jocuri de noroc Superbet.

Pentru ca afacerea sa mearga mai departe şi sa ramana in familie, licenţa Superbet şi punctele de lucru au fost preluate de firme infiinţate peste noapte şi in cadrul carora au interese fiica lui Liviu Petrina, Augusta Valeria Dragic, şi soţul ei, sarbul DRAGIC SACHA.

Liviu Petrina, lider in cadrul Partidului Ţaranist şi fratele fostului prorector de la Universitatea Tehnica Cluj Napoca, a fost trimis in judecata intr-un proces penal, fiind acuzat de o frauda de aproape 200.000 de euro.

Dosarul a fost trimis in judecata de procurorii Parchetului de pe langa Judecatoria Buftea care il acuza pe Petrina de evaziune fiscala.

Potrivit Parchetului, in perioada ianuarie – septembrie 2010, Petrina, in calitate de administrator al unei societaţi comerciale (ce avea ca obiect principal de activitate jocurile de noroc) a reţinut fara a vira in termenul legal, de 30 de zile, de la scadenţa sume reprezentand impozite şi contribuţii sociale cu reţinere la sursa.

Petrina a deţinut licenţa pentru jocurile de noroc Superbet care s-au dezvoltat in cadrul unei reţele naţionale cu 40 de agenţii, dar inainte ca el sa fie trimis in judecata, firma lui a intrat in insolvenţa.

Dupa o perioada de timp, a fost infiinţata firma ABS North Betting, care a obţinut o noua licenţa pentru acest tip de jocuri de noroc şi a preluat agenţiile Superbet.

În cadrul ABS North Betting, asociatul majoritar a devenit Dragić Sacha, ginerele lui Petrina. SC Advanced Betting System, firma administrată de Dragić Sacha, a acumulat o datorie față de stat de peste 1,9 milioane de lei, iar societatea a intrat în insolvență. În același timp, Dragić Sacha, acționarul majoritar al ABS North Betting, a continuat afacerea Superbet.

Acum câțiva ani, Superbet a publicat un drept la replică în care mermeleau situația de facto, spunând că nu există nicio decizie în instanță împotriva familiei Petrina sau Dragić. Normal, fiindcă tot ei recunosc că au achitat prejudiciul. Dar dosarul penal a existat.

Asa cum a existat si in 2009 o condamnare cu suspendare pe numele Augustei Dragic.

Dar despre toate astea mai încolo.

---

Sunt singurul jurnalist din România care are la activ, în 28 de ani, peste 100 de dezvăluiri de amploare ce vizează corupție morală, sexuală, în rândul oamenilor Bisericii, al politicienilor, al medicilor și profesorilor universitari de renume, singurul care a publicat constant anchete despre traficanți de droguri și fraude economice făcute de infractori rafinați și singurul care nu și-a tranzacționat pe bani subiectele.

Cu toate astea, multora li se pare că 26 de lei pe lună e o sumă imensă ca să susțină proiectul meu Strict Secret, care e newsletterul de investigații nr. 1 din România.

Poate că acum înțelegi că 26 de lei sunt un rahat pe băț în raport cu munca, oboseala și riscurile pe care mi le-am asumat timp de 28 de ani.

Meșterul Manele, viral în mediul online, susține că DIICOT i-a închis toate canalele și radioul

Călin-Liviu Georgescu, scenarist, producător, regizor, critic de film, fotograf, scriitor și umorist, susține că întreg catalogul muzical al proiectului său „Meșterul Manele” a fost retras de pe principalele platforme de streaming, în urma unei solicitări formulate de DIICOT

Într-o postare publicată pe Facebook, Georgescu afirmă că a fost informat de distribuitorul american de muzică DistroKid că piesele sale au fost eliminate de pe platforme precum Spotify, iTunes, Tidal și YouTube Music.

Georgescu: „Întreg catalogul muzical Meșterul Manele a fost retras”

„În această seară, distribuitorul american de muzică Distrokid m-a informat că întreg catalogul muzical Meșterul Manele a fost retras de la distribuție de pe platformele de streaming muzical, Spotify, iTunes, Tidal, YouTube Music și altele vreo zece, la cererea DIICOT”, a scris Georgescu.

Acesta a publicat și o captură a notificării primite de la DistroKid, în care sunt enumerate mai multe materiale muzicale asociate proiectului „Meșterul Manele”.

În mesajul transmis de platformă se arată că serviciile de streaming au primit o solicitare de eliminare a conținutului, iar DistroKid precizează că nu este implicată în dispută și că doar transmite informațiile primite.

Ironii la adresa DIICOT

În continuarea mesajului, Georgescu a comentat în registru ironic decizia despre care spune că a dus la eliminarea catalogului său muzical.

„Așa că, cine mai vrea să asculte muzica Meșterul Manele în altă parte în afară de YouTube, să se ducă la DIICOT să dea play”, a scris acesta.

---

Farul şi fluturii

de Adrian Onciu

Există două subiecte extrem de fierbinți aflate în atenția serviciilor de informații: 1) Relația României cu Rusia, în contextul războiului din Ucraina și 2) Poziționarea cetățenilor față de UE și NATO.

La nivel politic, singurul lider de partid parlamentar aflat în opoziție față de curentul mainstream rămâne Diana Șoșoacă. Corespondentul dnei Șoșoacă în rândul publicului neînregimentat este miliardarul Sorin Ovidiu Vântu.

Atât Vântu, cât și Șoșoacă, au avut nenumărate reacții greu de digerat de către suveraniștii moderați/cumpătați, chiar dacă porneau de la o întrebare legitimă.

Drept urmare, cele două subiecte fierbinți confiscate de sus-numiții sunt duse automat în derizoriu și beneficiază de atenție maximă doar în grupuri radicalizate de băieți supărați pe viață, gata oricând să pună mâna pe cuțite, furci și topoare.

Mecanismul prin care un subiect serios este împins în ridicol nu ține de cenzură brutală, ci de un fenomen mult mai subtil: confiscarea reprezentării. În clipa în care o temă legitimă (spre exemplu, alinierea necondiționată la efortul de război sau raportul cost-beneficiu al apartenenței la NATO) ajunge să fie purtată public exclusiv de voci marcate de extremism, ea încetează să mai fie o întrebare și devine un simptom. Nu mai discuți problema, discuți modul cum se manifestă persoana care o ridică, Șoșoacă sau Vântu. Iar dacă persoana este una ușor de ridiculizat (sau a făcut ani grei de închisoare), problema cade odată cu ea.

Planul serviciilor secrete se dovedește a fi eficient. Un cetățean cumpătat, care ar putea avea nedumeriri perfect rezonabile despre direcția strategică a țării, se vede pus în fața unei alegeri false: ori tace, ori se înregimentează lângă figuri al căror discurs îl jenează. Spațiul de mijloc (acela în care se poate pune o întrebare incomodă fără a fi suspectat de putinism sau trădatre) dispare. Suveranismul moderat în cazul celor două mari dosare (Rusia, respectiv UE/NATO) rămâne fără purtători vizibili, pentru că singurii care țipă suficient de tare ca să fie auziți sunt cei al căror ton îi delegitimează automat.

Efectul secundar, poate cel mai important, este de natură sociologică. Radicalizarea nu se produce în pustiu. Ea are nevoie de un punct de coagulare, de o figură-far în jurul căreia să se adune cei furioși, frustrați, marginalizați.

Atunci când acești oameni se strâng în jurul a două-trei nume cunoscute, ei devin, paradoxal, mult mai ușor de văzut. Un nemulțumit difuz, anonim, dispersat în mii de conversații private, este invizibil. Același nemulțumit, odată adunat într-un grup, cu lideri vizibili și mesaje vizibile, intră brusc pe ecranul radar. Concentrarea este, din punctul de vedere al oricărui serviciu care monitorizează potențialul de violență internă, infinit preferabilă dispersiei.

De aici și o întrebare care merită pusă măcar ca ipoteză de lucru: ce se întâmplă dacă stridența poziționărilor și ușurința cu care pot fi ridiculizate personaje gen Șoșoacă sau Vântu nu reprezintă un accident, ci o strategie ”de stat”? Un bec care strânge fluturii nu trebuie să fie frumos - trebuie doar să fie aprins. Iar un far care strânge laolaltă exact categoria de oameni pe care vrei să-i ții sub observație își îndeplinește rolul cu atât mai bine cu cât pare mai grotesc, întrucât garantează că nimeni respectabil nu i se va alătura și nu va lua subiectul în serios.

Poate că Șoșoacă și Vântu nu sunt nici eroii, nici nebunii pe care îi joacă în public, ci doar deținătorii unei ”misiuni” discrete - aceea de a aduna în jurul lor, ca un magnet, tocmai pe adevărații extremiști care, altfel risipiți și invizibili, sunt mult mai ușor de supravegheat atunci când stau cuminți, toți la un loc, sub aceeași lumină