Opus nr. 661 - Duminica lucrurilor frumoase, dar şi a lucrurilor triste sau "urâte" care rǎmân frumoase
Astăzi am dezabonat 1.500 de cititori mocangii de pe Strict Secret.
Am decis să fac asta cu toți cei ce mă citesc gratuit de peste un an (și mai mult).
Probabil voi da jos peste 200.000 de cititori, asta e, mi se rupe, urăsc românii mocangii și nesimțiți.
Dacă 26 de lei pe lună în 2026 li se pare unora o sumă enormă, atunci înseamnă că acești mocangii îmi insultă inteligența.
Or fi situații excepționale de sărăcie extremă, dar până și ultimul cerșetor de pe stradă are 26 de lei. Dacă tu nu ai, atunci fuck off de pe site-ul meu.
Aseară, de la atâta muncă și stres, mi s-a tăiat softul, cel mai probabil un sindrom de burnout. Asta vine pe fondul unei epuizări psihice și fizice, am exagerat în ultima vreme cu entuziasmul și m-am „ars”, io care îi predam prietenului meu Alin, alt workaholic de campionat olimpic, lecții despre zen.
Așa că în această dimineață mi-am luat nevasta și copilul, ne-am suit în mașină și am fugit în lume câteva zile, fără azimut (stați calmi, o să scriu în continuare).
Nu e treaba nimănui că am sau nu 1.600 de cititori care îmi plătesc 6 dolari (alții și mai mult) în fiecare lună, după o muncă de 5 ani, ZI DE ZI în majoritatea timpului.
Dar e treaba mea să mă asigur că acestor 1.600 de cititori le asigur respectul meu, livrându-le universul meu, cunoștințele și viziunea mea despre viață, cu prețul stresului și oboselii mele.
Că-i vară, că-i iarnă, că-i duminică sau Crăciun, eu vă scriu aici mereu, cu aceeași pasiune.
De la meseria asta futută mi-am pierdut aproape complet auzul, dar nu accept să îmi pierd și demnitatea sau să îmi folosească niște papagali munca moca (ieri îmi scria unul că are bani să plătească, dar nu vrea, fiindcă el consideră că ziariștii trebuie să servească comunitatea, fmm).
Aveți aici butonul de subscribe, decideți voi în consecință dacă vă interesează sau nu ce scriu.
Voi dedica aceastǎ duminicǎ lucrurilor frumoase, dar şi lucrurilor triste sau “urâte” care sunt (şi ele) frumoase.
Azi vǎ ies cu plinu-n cale
Acuma că nu e o găleată cu lapte, aia e. De dimineață, Sabin, prietenul meu, mi-a trimis cel mai recent „cadou” al pisicilor sale. El stă undeva „la țară”, în Cluj-Napoca, într-un loc senzațional, și a devenit master of cats, mai precis al unui efectiv de 15 feline.
Le-a făcut culcușuri, iar pisicile, recunoscătoare, dându-și seama că fraierul de Sabin nu știe să vâneze, dar că-i om bun, s-au gândit că poate ar mânca și el un șoarece la grătar.
Sau un şarpe.
Cât talent pentru un gag ce pare simplu!
Azi, picturǎ nouǎ, pe aia de ieri am vândut-o deja cu suma de…
Incredibil e că nici nu apuc să le fac reclamă prea mult picturilor din seria „Violatorul de vrăbii”, că le și vând.
Pânza „Pisălograme” (asta de jos) am vândut-o ieri cu 15.000 de euro. Nu-i rău. E superbă, are doi metri pe unu cincizeci și va sta într-o casă minunată a cuiva foarte special. I-am și zis cumpărătorului că ar trebui să îi dau eu bani, fiindcă în casa lui sunt invitați numai oameni de vază care sigur o vor remarca și (sper eu) îmi vor deveni clienți.
Azi, mai scot una pentru voi.
Seria “Violatorul de vrǎbii” o sǎ vǎ intrige. Am şansa enormǎ sǎ vǎ fac sǎ citiți şi poeziile mele, dacǎ nu le-ați citit deja, dar şi sǎ le vedeți transpuse pe pânzǎ.
Poezia-pânzǎ de azi se numeste: “Yo no soy perfecta!”. (200x 145 cm, acrylic and oil stick on canvas, mixed media)
Dar care e poemul dupǎ care am creat pânza?
E un poem ciudat, haha, l-am scris pe la 25 de ani, finalul o sa îi intrige pe pudibonzii ipocriți. Mi se rupe.
Yo no soy perfecta!
de Liviu Alexa
așa cântă ea dimineața,
mișcându-și sfârcurile umflate
ba în baie,
ba în bucătărie,
să vadă de ce nu e încă gata cafeaua.
yo no sooooy perfecta!
și trece nepăsătoare pe lângă mine,
lăsând în urmă dâre de somn și vanilie.
eu cred că-i perfectă,
poza perfectă a unei femei ce ține în mână o cană și privește pierdută pe geam:
„Iubi, ai lăsat în mine?”
PS: Cine e interesat sǎ o cumpere sǎ îmi scrie pe “privatǎ”.
Au mai fost nebuni ca Alexa în istoria Artei care au transpus poeme pe pânzǎ? Ba bine cǎ nu! Uite-l pe Fuseli
Pictura romantică Mad Kate a lui Henry Fuseli din perioada 1806–1807 este ilustrarea vizuală directă a unui fragment celebru din lungul poem The Task publicat în 1785 de poetul englez William Cowper. Versurile spun povestea tragică a unei tinere servitoare care își pierde mințile din cauza suferinței extreme după ce logodnicul ei marinar…
de aici, doar abonații plǎtitori merg mai departe.
Tu, carele eşti mocangiu, bye bye.