Azi nu avem ediția culturală de duminică. Azi avem ceva pentru inimă.
Este newsletterul 666, dar nu e cifra Satanei, e newsletterul prin care vreau să înfrângem Răul de pe lumea asta, chiar și doar pentru câteva clipe.
Rar rămân fără cuvinte. Foarte rar.
O să citiți cele de mai jos și o să rămâneți și voi fără cuvinte, poate chiar înlăcrimați.
Să vă spun ce s-a întâmplat. V-am mai povestit despre prietena mea Rocsana Contras, o femeie senzațională care de ani de zile se ocupă de cazuri extrem de grele ale unor copii ce trăiesc sub limita supraviețuirii. Nu sărăciei, sărăcia e bogăție, cazurile Rocsanei sunt îngrozitor de triste.
Să vedeți cum a început povestea de mai jos.
Rocsana a scris pe Facebook despre o fetiță, Maria, 17 ani, ce locuiește într-o cocioabă fără apă, dintr-un cătun din județul Alba, în condiții mizerabile, alături de fratele ei, Nectarie, 13 ani, și de tatăl lor, ultra bolnav (și nebețiv, am verificat și ieri). Mama lor a murit demult.
Nectarie și Maria mai au șase frați, dar toți sunt mari și toți sunt loviți de soartă, astfel că ajutorul lor e intermitent.
Din toată negreala asta de viață, Maria, o domnișoară ce ține loc de mamă lui Nectarie, este și soră, și bucătăreasă, îngrijește și animale, face și de mâncare. Ei bine, Maria ia bursă de merit pentru rezultate excepționale la învățătură.
Asta m-a agățat pe mine să mă implic.
I-am zis atunci Rocsanei ce vreau să fac: să iau două laptopuri bune de la second-handul unui prieten, să iau un televizor mare și nou și un Starlink de la Elon Musk, ca pruncii să aibă internet. Adică acolo nu este semnal la nimic, dacă crapă tatăl lor, nu știe nimeni, nu pot suna la ambulanță.
Din punctul meu de vedere, era un ajutor absolut important pe care urma să-l fac. Și acum cred că a fost important tot ce am gândit.
Ieri noapte nu am dormit deloc. Venind din Erevan după un drum îngrozitor de lung, am ajuns acasă, am încărcat tot ce am cumpărat pentru Maria și Nectarie, plus 10 saci cu haine foarte bune și jucării, plus un plaseu cu dulciuri. Fiindcă eu sunt cel mai bun la făcut cadouri. Sau așa mă consideram până pe la ora 11 ieri, când mi-am dat seama că Rocsana e de departe cea mai bună. Mă aștepta în sensul giratoriu de la Buru.
E tare greu de ajuns la Maria și Nectarie. Stau într-un cătun greu accesibil.
Nu au apă curentă, v-am zis, dar sunt curați, foarte curați. Maria se ocupă de asta.
Io, cum am ajuns, m-am topit după Nectarie.
El e Nectarie.
Ștefan, băiețelul meu, i-a transmis în dar trei mașini Burago.
Deși stă într-o sărăcie cruntă, unde se mai doarme și pe jos…
… Nectarie e un băiețel cuminte și fericit.
Are alte jucării importante: trei iepurași, un căcăcel de pisoi abia născut, pe cățeaua Bianca, o capră pe nume Tedi.
Îi o casă în care Dumnezeu e iubit. Dar cumva mi se pare că Dumnezeu i-a cam uitat și vreau să schimb asta, să-I spun că nu e corect să fi uitat de Nectarie și Maria.
Mămica lor a murit în pandemie.
M-am îndrăgostit de Nectarie. Aici mi-a arătat boalda unde e mașina de spălat hăinuțe, foarte veche, și mâncarea pentru pisici și căței. Că Nectarie se îngrijește și de iepuri, și de găini, și de mâțe, și de căței.
N-au frigider, doar o ladă frigorifică, se încălzesc de la sobe, nu au aragaz, Maria gătește la ceva plită obosită.
Pe toate o să le cumpere Alexa, ba chiar și un „fraier”, adică un air fryer, ca să îi fie mai ușor Mariei să mai facă câte ceva repede de haleală când ziua ei e prea plină cu învățatul.
N-au apă. O să caut repede un specialist să le săpăm o fântână și să îi „înțepăm” cu casa la o sursă de apă, ca să facă baie constant.
Ea e Maria, 17 ani, o fată superbă. Are bursă de merit, chiar dacă face o oră dus și o oră întors cu cursa până la școală, chiar dacă tre’ să facă de mâncare pentru tata și Nectarie, să facă curat, să îngrijească de puținul pe care îl au.
N-a avut treabă Maria cu copilăria. Ea nu va avea acest capitol emoțional în CV-ul sufletesc. Cu mami care a murit în pandemie, Maria n-a mai avut timp de copilărit, iar cu tata, care abia s-a operat, a avut mereu viața ocupată.
Cititorii mei dragi, să dați și copiilor voștri la citit articolul lu’ Alexa. Poate că, înainte de a mai zbiera după un aifon sau o geacă de 300 de euro, își vor aminti de Maria și Nectarie.
Am vrut să le aduc pe post de cadou un teve bun și un sistem de satelit cu net Starlink, și pentru că voiam să aibă o cale de legătură cu lumea, dar și pentru că, având internet, pot învăța sau afla lucruri pe noile laptopuri, iar cu teveul pot să se relaxeze la seriale.
Așa că nenea Alexa le-a pus și Voyo, și Netflix, și Amazon, și tot ce și-a mai dorit Nectarie, care avea gura până la urechi.
Bine, în poza asta s-a abținut să aibă gura până la urechi, dar vă zic eu că îi trefilau urechile de bucurie.
Să instalezi un Starlink în deșertul de pe Valea Arieșului unde firmele de telecom n-au semnal e semn de răbdare chinezească.
Noroc cu prietenul meu de o viață, Mihai Petrușcă, tăticul meșterelilor și al răbdării. Noroc și cu asistentul lui cu urechi moi.
Domnul Musk a făcut o minune cu Starlink, dar nu s-a gândit că, dacă trebuie să-l setezi într-o zonă fără net, ai nevoie de net. Mișu a reușit să-l seteze printr-un firicel de Edge, precambrianul 5G.
Să faceți zoom pe poza de mai jos, să vedeți ce scară mișto am avut la lucru.
Dar si când s-a enervat Mihai, mintenaş le-am pus pe toate la rând.
Teveul setat…
… laptopul lui Nectarie setat şi cu net…
… si noi, fericiți.
Ce poți face TU?
Ieri am ajuns acasă rămas fără cuvinte, deși am vorbit încontinuu cu Dumnezeu pe mașină.
Mi se pare că El nu ar trebui să uite de copiii care nu merită să trăiască așa, să aibă o viață atât de rea.
Dar soția mea, Mihaela, văzându-mă că efectiv lăcrimez încontinuu după ce m-am întors de la ei, mi-a zis ceva corect: „Semnul că Dumnezeu nu i-a uitat ești tu, pe tine te-a trimis acolo și deja lucrurile se schimbă pentru ei.”
N-am bășini mesianice, dar așa e.
Cu mine si CU VOI, viata lor se va schimba radical in bine.
Maria are 17 ani, dar are cont la Banca Transilvania, unde își primește bursa aia amărâtă.
Dacă ai 100 de lei de dat sau mai mult, pune-i în contul ei aici. ACUM! Lasă textul ăsta, pune banii acum, că poate uiți, și apoi revii la citit.
Maria Sicoe-Alexandroiu
RO48BTRLRONCRT0CK8698101
Eu voi avea grijă cum cheltuie banii, nu te îngrijora, nu le va lua pruncilor nimeni bănuții.
Dacă locuiești în județul Alba, ajută-mă cu o mașină mare, gen camion, în care să punem niște rahaturi strânse prin curte, să o degajăm, și niște mobile stricate.
Dacă locuiești în județul Alba, ajută-mă cu un electrician bun care să le securizeze rețeaua de curent, acum e muci, pot arde ca șobolanii la orice oră.
Dacă locuiești în județul Alba, ajută-mă să le sap o fântână și să îi racordez la apă.
Dacǎ nu eşti din Alba, pune nişte bani ca sǎ le facem pe toate. Cât ai.
Ce voi face eu mai departe?
Frigiderul, aragazul, un pat bun, o mașină de spălat bună, astea le iau eu.
Dar ce vreau să fac nu ține de acareturi, ci de viitorul lor.
Amândoi mai au puțin la școală spre etape importante: Nectarie anul viitor trebuie să meargă la liceu, Maria, la facultate.
Scopul meu principal e să îi scot definitiv din rahatul ăsta și să îi duc fie la Alba Iulia la școală, fie la Cluj-Napoca.
Să stea împreună într-un internat și să le fac rost de bani ca să se gospodărească.
Educația terminată e cel mai bun ajutor pe termen lung pentru ei.
Aragazul și mașina de spălat sunt soluțiile urgente.
Important e ca ăștia doi prunci să nu rămână în caruselul neputinței.
Pentru Nectarie m-am gândit la un liceu profesional, să învețe o meserie, că aia e sfântă. Cu Maria încă n-am stabilit ce și-ar dori, nu prea are ea timp să spere la facultate. Dar le voi fi alături ca să nu rateze terminarea școlilor.
Dacă moare tatăl lor, Doamne ferește, orfelinat scrie pe Nectarie sau Maria și asta mă îngrijorează tare.
N-am apucat să vorbesc cu tatăl lor, că era plecat să îngrijească de animale, mi s-a spus că e un om tare bun. Pentru mine e și mai important că nu e alcoolic. Asta înseamnă că vrea să lupte.
Luni voi vorbi cu Arhiepiscopul ortodox al Alba Iuliei, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, mă cunoaște bine și vreau să afle cât sunt de supărat că acești copii nu au fost ajutați niciodată de ortodoxia albaiuliană.
Sunt credincioși ortodocși, cum e posibil ca Biserica să îi fi ignorat? Numai și dacă vezi ce nume poartă, Maria și Nectarie, îți dai seama că mama lor a fost credincioasă.
Sunt tare trist, dar vreau să îmi revin. Dacă ochii lui Nectarie nu sunt triști după o viață așa de rea, nu am voie nici eu să fiu trist.
Aceasta este povestea cu numărul 666 de azi din Strict Secret.
Am ales să sfidez numărul Satanei, fiindcă niciodată Răul n-a câștigat definitiv în fața Binelui.
Susține proiectul Strict Secret!
nu sunt special. multumesc pentru gandul bun
sigur