Opus nr. 668 - Violatorul de vrǎbii

Cea de a treia pânzǎ din seria “Violatorul de vrǎbii” se numește chiar “Violatorul de vrǎbii”, dupǎ o poezie cu gust superb scrisǎ de mine acum mulți ani:

Violatorul de vrăbii

și dacă ne-a uitat cineva în această viață

așa cum uiți o căciulă în gara din Deda

și nu-ți pare rău după ea, fiindcă nu ținea oricum de cald?!

da, doamnă, iubirea nu ține oricum de cald,

mai mult țin de cald votca și gândul că

mâine ne-am fi regăsit pe un raft

tu, o brichetă spartă, fără de piatră,

eu, un porumbel mahmur cu cazier de violator de vrăbii,

tu, vrabia mea

amândoi întrebându-ne de ce e atât de lungă

viața care ține doar o zi.

vă rog, spuse ea, pot să iau eu căruciorul?