Mă gândeam astăzi de dimineață la Nicușor Dan. Cât de straniu e acest om și nu fac referire doar la autismul sau bine ascuns probabil prin medicație, ci la solitudinea care îl înconjoară.
Nicușor Dan este un tip singur din multe puncte de vedere, a fost părăsit de electoratul său, a fost părăsit de presă, a fost părăsit până și de susținătorii lui cei mai fervenți.
Mirel Palada publica azi dimineață un grafic foarte interesant în care demonstra că Nicușor Dan a fost părăsit până și de popor.
Dar un lucru care nu se vede relatat nici de presa critică e solitudinea diplomaticǎ a lui Nicușor Dan, cea din Palatul Cotroceni, un palat la care nu vine nimeni după un an și trei luni de mandat.
Totuși este un președinte de țară membrǎ a Uniunii Europene, membrǎ NATO, cu economie de aproape 400 de miliarde de euro adică în tot acest timp băiatul ăsta penibil ar fi trebuit deja să primească pe scările Cotroceniului un lider cu greutate, un Macron, un Xi, un Merz, o Meloni, un Tusk, un Trump...
N-a venit nimeni, nenică, e ca și cum România ar fi un sat fără câini. De fapt, nu e ca și cum, chiar este un sat fără câini. Nu-mi spuneți că a venit Mark Rutte anul trecut, fiindcă atunci a fost la un summit bilateral organizat la București unde au participat mai mulți, nu spuneți că președintele Israelului e important, cǎ nu e.
O să ziceți că totuși a fost în America, a fost la Bruxelles, că l-au primit grei lumii prin casele lor. Vedeți, prieteni, adevărata valoare pe piața politicii mondiale este atunci când ești gazdă și liderii mari vin la tine în semn de respect - poate să semneze ceva acord, poate să arate ceva lumii sau să apere ceva în fața lumii.
O vizită de stat la tine acasă aduce cu sine contracte, parteneriate, multe camere de televiziune și arată lumii că ești important, că țara pe care o conduci este importantǎ.
Din acest punct de vedere este foarte clar România nu este importantă pentru nimeni, pentru că Nicușor Dan nu este important și nici nu știe să facă din țara pe care o conduce o țară importantă în lume.
Nu există nicio scuză pentru asta, scuzele că situația în Europa e tensionată că război în Ucraina, că Rusia ne presează, că Iran, ca Donald Trump e dilǎu - toate sunt scuze slabe, există doar dovada impotenței tale profesionale.
Și de ce ar veni oamenii de bază ai lumii în această țară în care voturile oamenilor au fost anulate, în care judecătorii CCR sunt corupți, în care serviciile secrete rămase fără control civil real și fără șefi reali se cotonogesc între ele? Ce să facă într-o țară în care președintele e un cretin ce dă jos un guvern și apoi nu poate să pună altul în loc fiind ironizat de partide? Cu cine să discute oamenii mari ai lumii politici de colaborare, parteneriate, schimburi economice - cu Bolojan cel nelegitim?
Râsu-plânsu
Greii lumii îşi aduc aurul mai aproape, România are 60 la sută din rezervă în Anglia
Banca centrală a Țărilor de Jos (DNB) a anunțat miercuri că a mutat 86 de tone din rezervele sale de aur din Statele Unite și Canada la Londra, invocând „tensiunile geopolitice în creștere”, potrivit Euronews.
DNB a explicat că rezervele de aur păstrate la Londra pot fi tranzacționate mai ușor decât cele depozitate la New York și Ottawa. „Astfel, DNB le poate mobiliza cel mai rapid într-o situație de criză”, a transmis banca într-un comunicat.
Potrivit BNR, România deține aproximativ 104 tone de aur. O parte din rezerva de aur este păstrată chiar în țară, însă un procent mai mare se află depozitat la Banca Angliei.
61,24 de tone de aur se află depozitate la Banca Angliei
42,46 de tone de aur se află depozitate în Tezaurul Băncii Naționale a României
Piața de la Londra este una dintre cele mai puternice piețe de aur din lume. Din această cauză, permite mobilizarea mai rapidă a rezervelor în perioade de criză.
„Rezerva de aur a României se menține la aproximativ 104 tone, dintre care peste 61 de tone se află în custodie la Banca Angliei.
Din rațiuni de transparență și siguranță, BNR efectuează anual verificări fizice ale lingourilor depozitate la această instituție. Valoarea în euro a rezervei de aur fluctuează semnificativ, ca urmare a variației prețului aurului pe piețele internațional.
La 31 decembrie 2023, valoarea acesteia se situa la nivelul de 6.213 milioane euro
La 31 decembrie 2024, se situa la 8.356 milioane euro
La 31 decembrie 2025, se situa la 12.217 milioane euro
Publicația Gândul face un remember necesar.
În anul 2019, Liviu Dragnea – președinte PSD și președinte al Camerei Deputaților -, alături de senatorul Șerban Nicolae, au inițiat o lege privind modificarea statutului BNR.
Potrivit proiectului de lege inițiat de Liviu Dragnea și de senatorul Șerban Nicolae, 95% din aurul depozitat în afara țării, la Banca Angliei ar fi urmat să fie repatriat.
Liviu Dragnea / Foto – Mediafax
PNL și USR s-au opus proiectului. L-au contestat la Curtea Constituțională și au etichetat inițiativa drept populistă și o tentativă de control politic asupra BNR.
Judecătorii Curții Constituționale a României (CCR) au respins excepțiile de neconstituționalitate ridicate de PNL și USR împotriva legii.
Senatorul PSD Șerban Nicolae, i-a cerut președintelui Ioahnnis să promulge legea.
„Aur curat constituțional (…) Domnule Iohannis, promulgați Legea! Domnule Isărescu, organizați repatrierea aurului! Măcar atât să faceți pentru România ca demnitari ai statului român. Poate nu întâmplător, decizia Curții Constituționale a României în această speță s-a dat de Ziua Drapelului Național, 26 iunie”, a scris senatorul PSD pe pagina sa de Facebook.
Șerban Nicolae / Foto – Mediafax
Legea de modificare a statutului BNR primise, însă, aviz negativ de la Banca Națională a României. Conducerea BNR, prin guvernatorul Mugur Isărescu și consilierul Adrian Vasilescu, a explicat că mutarea aurului de la Londra ar costa de zeci de ori mai mult decât menținerea lui în depozitele internaționale.
„Păstrarea aurului la Banca Angliei reprezintă o recunoaștere internațională a calității rezervelor de aur ale BNR”, precizau reprezentanții BNR într-un punct de vedere trimis la Parlament.
Proiectul de lege inițiat de Liviu Dragnea a fost respins în 2021
Președintele Klaus Iohannis a refuzat să promulge legea și a trimis-o înapoi în Parlament pentru reexaminare.
Iohannis a argumentat că o astfel de modificare „afectează independența băncii centrale și încalcă tratatele europene privind politica monetară”.
După ce Liviu Dragnea a pierdut puterea politică și a fost condamnat, raportul de forțe din Parlament s-a schimbat radical.
Proiectul de lege privind modificarea statutului BNR a rămas blocat pe circuitul legislativ până în luna aprilie a anului 2021.
La acea dată, Camera Deputaților – ca for decizional – a votat majoritar pentru respingerea definitivă a proiectului.
Statutul BNR nu a fost modificat, iar o mare parte din rezerva de aur a României a rămas depozitată în seifurile Băncii Angliei.
Banca Angliei / Foto – Mediafax
Opera Naționalǎ “sparge” 100.000 de euro pentru servicii de identitate vizuală și comunicare în mediul digital
Opera Națională București (ONB), instituție de cultură finanțată din banii contribuabililor, se pregătește să direcționeze peste 110.000 de euro din bugetul de stat către o firmă privată. Motivul oficial, expus în anunțul de participare simplificat SCN1178905 publicat pe 19 august 2026, este achiziția de „servicii integrate privind identitatea vizuală și comunicarea în mediul digital”. Această manevră financiară conturează o rețetă clasică de scurgere a banului public sub patronajul lui Daniel Jinga, având în vedere o realitate instituțională absurdă: Opera Națională are deja în structura sa organizatorică o Direcție de Marketing și Comunicare, formată din angajați plătiți lunar exact pentru a gestiona vizibilitatea instituției.
Sub actualul management, asistăm la o practică frecvent întâlnită în administrația publică mioritică, prin care atribuțiile din fișa postului pentru personalul intern sunt transformate în contracte bănoase, livrate în sistemul electronic de achiziții publice. Valoarea estimată de 550.000 de lei fără TVA este justificată pe hârtie prin sintagme pompoase, menționându-se „implementarea unui sistem integrat de comunicare digitală” și „valorificarea unitară a conținutului artistic”. În realitate, codificarea CPV principală trădează natura banală a achiziției, limitată la servicii de proiectare de site-uri web. Suma alocată este astronomică pentru o instituție care ar trebui să dețină deja pârghiile interne pentru a-și gestiona propriul brand.
Paradoxul acestei fraude morale și financiare este expus chiar în documentația de atribuire (DF1278481). Obiectivul Specific 4 al contractului menționează negru pe alb „asigurarea administrării autonome a sistemului integrat de comunicare digitală de către autoritatea contractantă”. Cu alte cuvinte, managementul plătește 100.000 de euro unei entități private pentru ca, în final, tot angajații din subordinea lui Jinga să folosească instrumentele respective, confirmând practic dubla finanțare a aceleiași activități: odată prin statul de plată al angajaților de la Marketing și a doua oară prin facturile emise de viitorul prestator.
Detaliile procedurale adaugă suspiciuni majore privind „dedicația” din spatele achiziției. Fereastra extrem de scurtă de depunere a ofertelor avantajează direct operatorii economici care ar fi putut avea acces în avans la caietul de sarcini.
Anunțul a fost urcat în SEAP la mijlocul lunii august, într-o perioadă moartă din punct de vedere administrativ, marcată de concedii. Termenul limită pentru primirea ofertelor a fost fixat pentru 4 septembrie 2026, ora 15:00. Solicitarea unui set stufos de documente în doar câteva zile lucrătoare, de la formulare DUAE, caziere judiciare pentru toți reprezentanții legali, până la certificate constatatoare și dovezi ale capacității de exercitare profesională, acționează ca un filtru perfect pentru a limita concurența reală și a descuraja firmele neagreate.
E un caz flagrant pentru modul în care bugetele instituțiilor culturale pot fi secătuite sub masca modernizării digitale.
Un milion de maidanezi au fost torturați, răniți și uciși din 2001 încoace pentru lovele. O afacere uriașă, alimentată chiar din bani publici.
O investigație recentă a Deutsche Welle documentează unul dintre cele mai întunecate mecanisme din România ultimelor două decenii: sistemul prin care capturarea, întreținerea și, în anumite cazuri, dispariția câinilor fără stăpân s-au transformat într-o industrie finanțată de contribuabili.
Potrivit datelor prezentate în investigație, România are aproximativ o jumătate de milion de câini fără stăpân, una dintre cele mai mari populații din Uniunea Europeană, cei mai mulți aflându-se în mediul rural. O parte a problemei este alimentată chiar de proprietarii care își lasă câinii nesterilizați să circule liberi și să se reproducă. În teorie, fenomenul ar fi putut fi redus masiv prin campanii sistematice de sterilizare. În practică, România a construit în jurul maidanezilor un sistem în care fiecare câine capturat poate însemna bani.
Deutsche Welle estimează că, din 2001 încoace, peste un milion de câini ar fi fost uciși, iar cheltuielile publice legate de sistem s-ar ridica la aproximativ 873 de milioane de dolari. Aproape un miliard de dolari.
Întrebarea inevitabilă este cum poate ajunge uciderea unor câini să genereze asemenea sume.
Mecanismul începe de la obligația autorităților locale de a strânge câinii fără stăpân de pe străzi. Primăriile pot contracta operatori privați, iar aceștia primesc, în funcție de contract, bani pentru capturarea, cazarea, îngrijirea și sterilizarea animalelor. Deutsche Welle vorbește despre sume cuprinse între aproximativ 200 și 400 de dolari pentru fiecare câine.
Un singur adăpost poate lucra simultan pentru mai multe administrații locale. Atunci când un câine ocupă un loc în adăpost luni întregi, acel loc nu mai poate produce bani printr-o nouă capturare. Dacă animalul dispare repede, spațiul se eliberează și poate veni următorul câine, împreună cu următorul contract.
Aceasta este suspiciunea centrală a activiștilor urmăriți de Deutsche Welle: în anumite adăposturi, câinii nu ar fi îngrijiți și relocați, ci neglijați sau chiar omorâți ilegal, deoarece eliminarea lor este mai ieftină și permite rularea rapidă a altor animale prin sistem.
Investigația îi urmărește pe activistul pentru protecția animalelor Tudor Ionescu și pe medicul veterinar Emma Stratulat, care primesc informații potrivit cărora într-un adăpost de lângă București câinii ar continua să fie omorâți sistematic.
Locul nu era necunoscut autorităților. La începutul anului, polițiști puternic înarmați participaseră la o amplă descindere, fuseseră ridicate numeroase probe, iar procurorii începuseră o investigație. Cu toate acestea, activiștii primesc informații că presupusele ucideri ilegale ar continua.
Problema este că administratorul adăpostului îi cunoaște deja. Nu pot intra pur și simplu pentru a verifica.
Așa apare Claudia.
Prietena lor se prezintă drept o femeie interesată să adopte un câine și intră în adăpost, în timp ce Tudor și Emma rămân în exterior. Are puțin timp la dispoziție. Dacă cineva își dă seama cine este și de ce se află acolo, operațiunea se termină.
Nu vede cadavre.
În cele din urmă, pentru a-și păstra acoperirea, adoptă un câine și pleacă.
Când animalul ajunge la activiști, starea lui îi șochează.
„Ești atât de slabă…”
Câinele prezintă probleme dermatologice pe aproape întreg corpul, posibil râie, și are o rană mare la ureche. Pentru activiști, situația ridică imediat o întrebare simplă: cum poate fi dat spre adopție un asemenea animal dacă legea cere ca animalele oferite spre adopție să fie sănătoase?
Se întorc spre administratorul adăpostului și încearcă să obțină explicații.
„Cât ați luat? Cât sunteți plătiți pentru îngrijirea fiecărui câine?”
Răspunsul este defensiv:
„Nu știu cine sunteți.”
Numai că, notează Deutsche Welle, administratorul îi cunoaște pe activiști de ani de zile.
Tudor sună la Poliție. Există o informație nouă și mult mai gravă: pe proprietate s-ar afla ascunse rămășițe ale unor câini morți.
Polițiștii sosesc după câteva minute.
Activiștii le arată animalul tocmai adoptat și explică situația: câinele este rănit, are o gaură mare în ureche și există suspiciunea că pe teren s-ar afla cadavrele altor animale.
Începe căutarea.
Minutele se transformă în ore. Activiștii sunt obligați să aștepte afară. La un moment dat apare o altă mașină. Este a autorității sanitar-veterinare, chemată de polițiști.
După alte ore de așteptare, inspectorul veterinar iese din adăpost.
Confirmarea este tulburătoare:
„Sunt câini morți. Vom face un inventar. Aproape că nu îi putem lua pe toți. Perimetrul a fost sigilat până mâine, iar apoi vom decide exact ce ridicăm.”
Cadavrele urmau să fie examinate pentru a se stabili dacă animalele fuseseră ucise sau muriseră din cauze naturale.
Nu era însă primul asemenea caz.
Deutsche Welle amintește un caz mult mai grav, descoperit în februarie 2026 de activiști și investigatori privați într-un alt adăpost.
Schema descrisă era asemănătoare: contracte cu statul, sume importante de bani și un număr uriaș de animale moarte. Investigația vorbește despre aproximativ 15.000 de câini morți.
O cameră ascunsă a surprins imagini care au provocat un scandal național. După răspândirea înregistrărilor, mii de oameni au ieșit în stradă cerând dreptate pentru animale.