de Liviu Alexa
E festival de părerisme, pe televiziuni și pe Facebook. Am ajuns să-i văd pe Traian Băsescu sau pe Cristian Tudor Popescu deplângând arestarea preventivă pe 30 de zile a lui Călin Georgescu. Aceste personaje urât mirositoare încă au aderență la public. Și n-au nicio rușine să schimbe macazul opiniilor atunci când interesul celor care îi controlează pe acești doi o cere.
Am primit fotografia aceasta pe WhatsApp și nu cunosc autorul ei. E făcută în Cluj-Napoca, atât știu. Iar cele trei cuvinte mi-au dat o stare foarte proastă.
Și nu e de la faptul că o să pice guvernul Siegfried Mureșan, cum prevestesc toți pârăriștii. Nici de la faptul că Siegfried Mureșan este un zero barat cu pretenții de mare administrator de țară. Ci de la țara noastră, despre care toți credem că e o țară eșuată.
De fapt, să mă scot din acest „credem”.
Pentru că eu nu cred că este o țară eșuată. Ar fi chiar ușor să o etichetăm așa. Vedeți voi, prieteni, un eșec presupune măcar că ai încercat ceva și n-a mers.
Dar România din ultimii 37 de ani a ajuns o țară lăsată să meargă înainte din inerție, datorită unei enorme cantități de nepăsare administrată metodic de mai-marii zilei. Iar astăzi avem câteva insule de normalitate, mici izbucniri de inteligență și milioane de oameni, prea multe milioane de români, care își văd cu lașitate de viață în timp ce statul le mănâncă timpul, banii și nervii.
Totul e anapoda în această țară. Nu mai avem foamete și cozi la pâine, dar avem ghișee și funcționari transpirați, și site-uri antibirocrație care nu funcționează sau, mai rău, devin ținta atacurilor unor hackeri.
Ieri, prietena mea Alexandra a făcut 12 ore cu trenul de la București la Cluj-Napoca. 12 ore.
O infrastructură feroviară în care în continuare se bagă miliarde de euro pentru a ține în viață companii falimentare, din care, în mod real, șmecherii din privat se îmbogățesc chiar dacă facturile lor sunt plătite cu multă întârziere. E adevărat, sunt plătite cu întârziere, dar sunt supraevaluate, așa că toți o duc bine căpușând România.
Românilor nu le pasă că fac 12 ore cu trenul. Mai important este să se revolte pe faptul că a fost reținut Călin Georgescu.
Nimeni nu are chef să citească și să înțeleagă acuzațiile procurorilor din rechizitoriu. Idolul lor e nevinovat. Ei cred orbește în Călin Georgescu, așa cum au crezut orbește în Iohannis, în Băsescu sau în Nicușor Dan. Nu, nu e aceeași Românie, dar este aceeași mentalitate sectantă. Abia după ce, inevitabil, idolul dezamăgește, se trezesc și românii.
De fapt, noi am dezvoltat un talent extraordinar de a ne minți, cu regularitate și pe termen lung.
Doar când moare cineva, în condiții grave, într-un spital, descoperim problemele din spital.
Numa’ când arde ceva descoperim că nu sunt autorizații şi abia când un funcționar este prins ciordind aflăm că băiatul fura din instituție de peste 10 ani. Mințile și ecranele noastre sunt apoi inundate de alte nenorociri, și uităm.
Uităm pentru ce ne-am revoltat ieri, pentru că astăzi avem un nou dezastru asupra căruia să ne îndreptăm ura.
Uitarea a devenit în România o instituție publică.
Proliferarea canalelor de social media ne arată cât de mulți proști sunt, de fapt, în România. Nu știam înainte că sunt atât de mulți. Știam că există, dar astăzi avem o măsură mult mai concretă a cantității enorme de prostie din acest popor.
Pe de altă parte, nu ne lipsesc oamenii inteligenți. Aici e iarăși incredibil: România produce o cantitate absurdă de inteligență individuală, produce medici extraordinari, profesori buni, antreprenori eficienți, cercetători iscusiți, artiști superbi. Avem copii care câștigă concursuri internaționale. Și îi ignorăm.
Iar ei, cei talentați și inteligenți, își șterg singuri, cu radiera sufletului, încrederea că merită să construiești ceva care să dureze după tine în această țară.
Merită să fii cercetător și să câștigi 3.500 sau 4.500 de lei pe lună după o viață de muncă în cercetare? Și apoi să o vezi pe hoitara sistemului, judecătoarea Andrea Chiș, cum spune cu seninătate că ea are pensie de 40.000 de lei pe lună, dar că nu e vina ei, că așa e legea? Merită să crezi în sistemul de educație românesc după ce îl vezi la audieri pe ministrul propus al Culturii, un dobitoc din Târgu Mureș care reușește să fie și tembel, și sfertodoct în același timp? Nu merită.
Câtă vreme România suferă de provizorat cronic, fără putință de scăpare, nu merită să mai credem în ea.
Desigur, pare că provizoratul cronic funcționează. Punem asfalt peste asfalt, modificăm legea care a modificat modificarea legii. Rămânem cu interimari, prelungim mandate, facem excepții de la lege, inventăm derogări și amânăm termene. Iar dacă lucrurile se împut, înființăm grupuri de lucru, anunțăm reforme, schimbăm o siglă, ceva, facem o conferință și “aia e”.
M-am tot gândit dacă există vreo țară pe acest continent care să poată digera atât de ușor impostura ca România, și n-am prea găsit. Poate de aia mă enervează fotografia asta atât de tare.
Nu sunt convins că autorul anonim al mâzgălelii a știut cu adevărat cât de bine a rezumat starea în care se află România. România lucrului început și abandonat. România lui „merge și-așa”. România lui „nu facem și noi o combinație”. România lui „nu ține de noi”, România lui „reveniți mâine”, România lui „s-a constituit o comisie”.
Și astfel dezastrul nu ne mai scandalizează. Trecem pe lângă el, îl ocolim, ne prefacem că nu vedem vulgaritatea tot mai mare a vieții publice. Ne prefacem că nu vedem ceea ce e evident: că șmecherilor li se rupe. Că pot spune contrariul a ceea ce au spus ieri. Că pot fi prinși în flagrant, demascați.
Golanii cu gulere albe știu cine e poporul român. Ei știu că trebuie să aștepte doar câteva zile ca să revină din nou cu tupeu „pe piață”.
Uitați-vă la dobitocul ăla de psiholog, Cristian Andrei, acuzat că a agresat sexual mai multe paciente în timpul ședințelor de terapie. E cercetat pentru viol și agresiuni sexuale, dar este cercetat în libertate, prieteni. În ciuda dovezilor prezentate de presă, băiatul ăsta e liber și s-a apucat să amenințe jurnaliști.
Roșu, galben și dezastru.
Eu zic că mai este destul spațiu pe zid pentru continuare.
Gangsterul Ducarroz
Șeful Orange România, Julien Ducarroz, le-a trimis angajaților un e-mail prin care anunță că Orange România o duce tare greu și că va trebui să se despartă de niște angajați. Desigur, el, ca CEO, își va păstra coafura cretină și viața de lux pe care o duce ca expat în București, căci are un salariu de 60.000 de euro pe lună, plus bonusuri, plus o sumă considerabilă pentru protocol.
Citiți e-mailul acesta, e foarte interesant. Pare așa, o scrisoare, dar de fapt este o amenințare interlopă, îmbrăcată în mănuși de mătase corporatistă.
Există chiar și un tipic clișeist al exprimării, o structură clasică de corporație: mai întâi fraierii de angajați sunt puși la curent cu schimbările pieței, cu provocările majore, cu bla-bla-urile alea cu „trebuie să ne adaptăm”. Apoi vine partea în care șeful care urmează să-ți dea un șut în fund îți spune că a analizat, că a identificat, că a încercat, că nu e o decizie ușoară. Și abia apoi vine decisiva, frumos îmbrăcată în sintagme de genul „programe de plecare voluntară prin acordul părților”.
Numai că domnul Ducarroz, cu freza lui de paj care mănâncă seara Viagra cu penseta, mârâie spre final și spune că, dacă programele voluntare „nu vor genera rezultatele așteptate”, adică dacă nu vă cărați în morții voștri de bunăvoie, o să fie necesară „adoptarea unor măsuri administrative suplimentare”, care vor fi „mult mai rigide și poate chiar neatractive”, „inclusiv prin faptul că nu vor mai permite să ținem cont de opțiunile sau situația personală a fiecăruia”.
Ați înțeles, nu? Idioților, ori plecați acum, cu ce vă dăm, ori plecați mai târziu cu un șut în fund, și atunci nu ne mai interesează că aveți copii mici, mame bolnave sau că sunteți plini de rate.
Înspre final, Ducarroz grohǎie un „vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru maturitate”, după care se duce să-și vadă de mesele de la Casa di David, unde s-au adus și în această dimineață stridii proaspete.
La moartea unui ziarist
de Rǎzvan Ioan Boanchiş
A murit un ziarist sclipitor, cult, lucid. Și bineînțeles că niște ratați în ploaie, niște ratați cu perje l-au înjurat și după moarte. În timpul vieții lui, au existat și propagandiști care l-au pus pe liste negre. Erau și sunt și ne vor supraviețui acești neîncepuți care cred că lopețile tastaturii au fost înaintea tiparului și Piața Victoriei a fost înaintea Pieței Universității. Patrick de Hillerin era atât de talentat încât își permitea să și păcătuiască prin talent. Marii ziariști rămân mari și când sunt nedrepți. Îi citești cu plăcere și când nu ești de acord cu ei. Dar așa ceva nu pot înțelege unii care îi dau în judecată ”pentru că ne-a fost afectată imaginea”, în loc să fie mândri că le-au apărut numele perisabile în texte fastuos articulate. Ce imagine să aveți, voi, mă?
Nu l-am cunoscut pe Patrick André de Hillerin și poate că e mai bine. Poate că nici nu mă halea. Poate că avea momente când nu se halea nici pe el. Poate că n-am citit nici un sfert din textele pe care le-a publicat. Dar știu sigur că n-am lăsat neterminat niciun articol al lui care mi-a picat sub ochi. Și abandonez 90% după prima frază. Articolele lui Hillerin îmi vor lipsi, pentru că erau imprevizibile. Și cred că s-ar amuza dacă ar afla azi din presă că ”a fost unic”. Fiecare prost sau fiecare deștept e unic, că de-aia se lucrează la clonare. Repet, Hillerin păcătuia prin talent, nu prin banalitate.
O ciordealǎ grobianǎ a primarului de Alba Iulia
de Liviu Alexa
Primarul Alba Iuliei, Gabriel Codru Pleșa, a condus, semnat și finanțat cu bani europeni un parc de 27 de milioane de lei care se construiește la zece metri de două loturi ale lui și ale fratelui său. Vecinii au fost expropriați la 10 lei metrul pătrat, după ce evaluatorul primăriei spusese 96. Pe loturile familiei stă un panou „Teren de vânzare”, cu numărul primarului pe el, iar fratele cere 100 de euro pe metru.
Legea nu-i interzice unui primar să aibă pământ în orașul lui., dar îi interzice să participe la decizii din care câștigă el sau o rudă apropiată, și îi cere să declare interesul înainte de a decide.
Pleșa a făcut invers: a coordonat exproprierile, a stabilit unde se face parcul și a semnat cererea de finanțare, iar în declarația pe propria răspundere depusă la ADR Centru, sub sancțiunea Codului penal, a scris că nu se află în niciun conflict de interese. Nu a menționat, nici acolo și nici în altă parte, că el și fratele lui dețin teren de vânzare chiar lângă amplasament. Banii publici cresc valoarea pământului familiei, iar cel care a decis unde se duc banii este cel care vinde pământul.
Parcul de 27 de milioane și parcelele de peste drum
Primăria Alba Iulia construiește cu bani europeni un parc de opt hectare în Micești, după ce a expropriat vecinii cu 10 lei metrul pătrat. La zece metri, peste stradă, două loturi sunt ale primarului Gabriel Codru Pleșa și ale fratelui său, iar pe ele stă un panou „Teren de vânzare”. În declarația pe propria răspundere depusă pentru finanțare, primarul nu pomenește nimic de ele.
În marginea cartierului Micești, un panou albastru prins între sălcii anunță: „Teren de vânzare – parcele 500–600 m²”, urmat de două numere de telefon. Peste stradă, la aproximativ zece metri, a început șantierul Parcului Nord, cel mai mare proiect de spațiu verde din ultimii ani al Alba Iuliei.
Potrivit cărților funciare, loturile de lângă panou sunt ale primarului Gabriel Codru Pleșa și ale fratelui său, Călin Aurel Pleșa. Unul dintre numerele de pe panou e al primarului.
Proiectul
Parcul se face pe fosta albie a Ampoiului, cu lac, bazine de retenție, alei, terenuri de sport și locuri de joacă. Zona fostei albii a râului Ampoi a fost prezentată de primărie drept cadrul natural pentru parc. Finanțarea vine din Programul Regional Centru 2021–2027, cod SMIS 335579. Valoarea totală este de 27.340.042,21 lei, adică aproximativ 5,5 milioane de euro, dintre care 21,1 milioane lei fonduri europene și 3,2 milioane lei de la bugetul de stat. Contribuția municipiului este de 496.703,40 lei, adică 2% din valoarea eligibilă.
Contractul de execuție a fost semnat pe 11 mai 2026 cu Tobimar Construct SRL. Amplasamentul a fost predat constructorului pe 20 mai 2026, în prezența primarului.
Tobimar Construct face parte din Tobimar Group, grup fondat și condus de Florin Todor, care dezvoltă și complexul turistic Domeniile Martinutzi de la Vințu de Jos. Florin Todor este un apropiat al primarului Pleșa. La finalul anului 2025, Tobimar era singura firmă mare față de care Primăria Alba Iulia nu avea datorii.
Pământul familiei, din 1998 până azi
Istoria terenului se poate reconstitui integral din cărțile funciare.
Prin Sentința civilă nr. 2786/1998 a Judecătoriei Alba Iulia, cinci persoane devin coproprietari, fiecare cu o cotă de 1/5, ai unui teren arabil de 4.200 mp: Gabriel-Codru Pleșa, Călin Aurel Pleșa și încă trei persoane. În cartea funciară titlul apare ca „cumpărare, dobândit prin hotărâre judecătorească”.
Terenul este dezmembrat. Din el rezultă o parcelă de 3.000 mp (nr. cadastral 81851) și una de 1.200 mp (nr. cadastral 81852).
Doi dintre cei cinci coproprietari ies din indiviziune. Cotele lor trec la frații Pleșa și la al treilea coproprietar rămas, astfel încât fiecare ajunge la o treime. În favoarea celor care au ieșit se înscrie o ipotecă legală de 4.800 de euro, radiată în 2014. Dacă suma reprezintă întreaga sultă, cei trei au preluat 1.200 mp cu aproximativ 4 euro metrul pătrat.
Parcela de 3.000 mp este dezmembrată în trei imobile noi. Documentația cadastrală este recepționată pe 16 februarie, actul notarial e semnat pe 4 martie, iar înscrierea în cartea funciară se face pe 9 martie. Pe 12 martie 2015, Gabriel Pleșa era ales viceprimar al Alba Iuliei. A rămas în funcție până în 2020, după ce fusese consilier local din 2004 până în 2015. În același an, ca viceprimar, Pleșa a obținut pentru teren PUZ-ul de parcelare. Din dezmembrare rezultă loturi de 500–600 mp și, după cum arată planurile cadastrale, fâșii înguste de drum care le deservesc.
În ianuarie, un lot de 608 mp este vândut unei familii. În martie, printr-un act de partaj autentificat pe 16 martie 2022, loturile rămase se împart între coproprietari. Lotul nr. cadastral 100262, de 594 mp, trece în proprietatea exclusivă a lui Gabriel-Codru Pleșa. Lotul nr. cadastral 100261, de 503 mp, trece la Călin Aurel Pleșa și soția sa. Al treilea coproprietar primește lotul 100260, de 597 mp.
Aprilie 2026. Extrasele de carte funciară arată că loturile 100261 și 100262 sunt tot ale fraților Pleșa. Amândouă sunt teren arabil intravilan, neîmprejmuit și fără sarcini.
Suprafețele din cărțile funciare, 503, 594, 597 și 608 mp, corespund exact intervalului de pe panou: „parcele 500–600 m²”.
Declarația mincinoasǎ
Pe 6 mai 2025, Gabriel Codru Pleșa semnează, în calitate de reprezentant legal al municipiului, Declarația unică depusă la ADR Centru împreună cu cererea de finanțare pentru Parcul Nord.
E o semnătură directă a primarului, lucru rar la Primăria Alba Iulia, unde actele importante le semnează de regulă viceprimarul Marius Filimon.
Documentul începe cu formula „cunoscând prevederile Codului penal privind falsul în declarații și falsul intelectual”.
În secțiunea B, primarul declară că solicitantul și reprezentanții săi legali „NU se încadrează în situațiile de excludere prezentate în ghidul solicitantului secțiunea 5.1.1, pct. 1”. Printre aceste situații se află și conflictul de interese. Formula folosită în alte ghiduri ale aceluiași program exclude reprezentantul legal aflat într-un conflict de interese sau într-o situație care poate compromite obiectivitatea și imparțialitatea evaluării, contractării și implementării proiectului.
În secțiunea C, primarul se angajează să ia „toate măsurile pentru respectarea regulilor privind evitarea conflictului de interese”. Tot acolo se obligă ca orice situație care ar putea afecta condițiile de eligibilitate să fie adusă la cunoștința Autorității de Management în termen de cinci zile lucrătoare.
Declarația nu menționează loturile familiei Pleșa de peste drum de amplasament.
Două prețuri pentru același pământ
Pentru a construi parcul, primăria a expropriat terenurile oamenilor din zonă. Procedura a pornit în iunie 2024. Raportul de evaluare comandat de primărie stabilea o despăgubire de 96 de lei pe metrul pătrat, adică 7.866.366 de lei pentru 81.941 mp, de la 13 familii și o persoană juridică.
Șase săptămâni mai târziu, prețul scade de aproape zece ori. Lista supusă votului în ședința extraordinară din 5 august 2024 prevedea despăgubiri de 10 lei pe metrul pătrat, în total 819.410 lei pentru cele 18 loturi. Asta înseamnă cam doi euro pe metru. Un rahat cu perje.
Proprietarii au dat primăria în judecată și au început să câștige. Într-un prim dosar, Tribunalul Alba a stabilit despăgubirea la 1.344.000 de lei și a obligat municipiul să plătească diferența de 1.288.000 de lei. Terenul avea 5.600 mp, deci instanța l-a evaluat la 240 de lei metrul, de 24 de ori mai mult decât oferta primăriei. În cel mai recent caz, tribunalul a acordat 1.949.483 de lei pentru două terenuri de 7.900 mp, aproximativ 48 de euro pe metrul pătrat. Hotărârile nu sunt definitive și pot fi atacate cu apel.
Peste drum, prețul e altul. Potrivit informațiilor noastre, fratele primarului a cerut recent 100 de euro pe metrul pătrat pentru parcela lui. La 503 mp, asta înseamnă peste 50.000 de euro pentru un lot din care vecinilor expropriați li s-ar fi plătit, la tariful primăriei, aproximativ 1.000 de euro.
Pe o parte a străzii, primăria a plătit doi euro pe metru. Pe cealaltă, familia primarului cere de cincizeci de ori mai mult pentru pământ care stă lângă un lac construit din bani europeni.
Numerele de pe panou
Pe 29 septembrie 2026, panoul era încă acolo. Primul număr, 0744 663 343, este înregistrat pe VIVA METAL SRL, firmă cu sediul la aceeași adresă cu VIVA SRL, firma familiei Pleșa. Primarul este asociat în VIVA SRL și a încasat dividende din ea. Pe site-ul Primăriei Alba Iulia, VIVA SRL apare printre locurile de muncă anterioare ale primarului, care a fost administratorul firmei.
Al doilea număr, 0744 565 544, este un număr personal pe care Gabriel Pleșa îl folosește de peste 15 ani. Potrivit informațiilor noastre, este numărul pe care primarul îl folosește și pentru relațiile sale extraconjugale.
Exproprierile au trecut prin Consiliul Local. Potrivit procesului-verbal al ședinței, mulți consilieri au lipsit, iar alții au părăsit sala când s-a ajuns la acest punct de pe ordinea de zi. Cei care au votat despăgubirile de 10 lei pe metru, după un raport de evaluare care spunea 96, își pot atrage la rândul lor răspunderea.
Conflict de interese și fals în declarații
Faptul că un primar are teren lângă o investiție publică nu e în sine ilegal. Familia Pleșa deține terenul din 1998, cu mult înainte să existe proiectul parcului. Legea nu interzice unui ales local să aibă proprietăți în orașul pe care îl conduce. Legea îi cere însă să declare interesul și să nu participe la deciziile care îl privesc. Gabriel Pleșa n-a făcut niciuna, nici alta.
Cronologia din cărțile funciare arată mai mult decât un conflict de interese ivit pe drum. Terenul a stat 17 ani ca pământ arabil de câțiva euro metrul, cumpărat prin instanță și preluat de la coproprietari cu 4 euro metrul. Lucrurile se mișcă abia în 2015, în săptămânile în care Pleșa devine viceprimar: parcela e dezmembrată în loturi de casă de 500–600 mp, cu drumuri de acces, iar PUZ-ul de parcelare îl obține chiar el, din funcție. În 2022, loturile se împart între frați. În 2024, ca primar, trasează un parc de opt hectare fix peste drum și expropriază vecinii la 10 lei metrul, în 2025 semnează cererea de finanțare, iar în 2026 pune panoul de vânzare cu numărul lui pe el.
Fiecare pas administrativ a fost făcut de un om care avea puterea să-l facă și un teren care câștiga din el.
Eu consider că nu este vorba de o coincidență, ci de un plan pus în practică pe parcursul a zece ani, în care un pământ de doi lei a fost transformat, cu bani publici și cu semnătura primarului, într-un teren de 100 de euro metrul.
Codul penal (art. 301) pedepsește funcționarul public care îndeplinește un act sau participă la o decizie prin care se obține un folos patrimonial pentru sine ori pentru o rudă până la gradul al doilea inclusiv. Fratele este rudă de gradul al doilea. Regulamentul financiar al Uniunii Europene (art. 61) definește conflictul de interese în gestionarea fondurilor europene inclusiv prin motive legate de familie și de interese economice.
Pe baza documentelor prezentate mai sus, Gabriel Codru Pleșa este în conflict de interese. Ca primar, a condus proiectul parcului, a semnat cererea de finanțare și a coordonat exproprierile. În tot acest timp, el și fratele său dețin și scot la vânzare loturi aflate peste stradă, a căror valoare crește direct din investiția pe care el însuși a promovat-o.
Tot pe baza acestor documente, primarul a comis un fals în declarații. Pe 6 mai 2025, sub sancțiunea legii penale, a declarat că nu se află în niciuna dintre situațiile de excludere, printre care și conflictul de interese, și a omis să menționeze proprietățile familiei de lângă amplasament. Rămâne ca ADR Centru, ANI, DNA și Parchetul European să stabilească dacă, și în ce măsură, aceste fapte atrag răspunderea sa.
PS: Ea e Patricia Rusu, polenizată cu succes de primarul Pleşa înainte de alegerile din 2024 când, după ce a rămas grea, a fost convinsă să nu facă nicio albinuță ca să nu îi dăuneze la alegeri fantelui, cu promisiunea că va fi luată de nevastă.
Dacă aveți și alte nume de albinuțe cu care viespoiul Pleşa se polenizează, îmi scrieți pe 0720 00 88 88.
V-am promis ca va spun ceva in plus si urmeaza. Ani de zile am tacut din colegialitate, respect, ani de zile m-am lasat umilita. Acum gata!
Despre doamna Chis vorbesc, si daca un singur cuvant e minciuna o astept in instanta.
O prefacuta. La nunta mea unde era nasa, singura nasa, in 1999, am stat toti ca prostii in fata starii civile pentru ca doamna a decis ca intai sa isi faca piata si curatenia de sambata, si abia apoi sa ajunga.
Sunt foarte multe episoade si nu as vrea sa dau din casa chestii, desi poate puteam sa o fac de mult timp.
Dar am cateva.
Cand am candidat noi doua pentru CSM umbla din birou in birou sa ma barfeasca. De fata cu mine, in biroul meu, se agata de o colega sa o ajute la proiectul pentru CSM. Am tacut. Eram de fata si am tacut sa nu ii spun ce nesimtita e. M-am tras deoparte. Ani de zile dupa colegii din tara mi au reprosat ca de ce nu am vorbit atunci. Ce puteam sa fac? Era nasa mea, cum parea sa ies public impotriva ei?
Apoi a iesit in 2016 in CSM si a schimbat macazul. Colega, al carui nume nu il dau, care a ajutat o sa isi faca proiectul, i-a devenit inamic. A reclamat-o la Inspectie, a tracasat-o, s-a judecat cu ea. Singurul meu rol a fost sa o iau in brate si sa ii spun: Ti am spus!
Prefacuta, mincinoasa, duplicitara, aceasta este Andrea Chis. Si repet, daca nu am dreptate sa ma dea in judecata! Astept!
Ea nu are nici cea mai vaga idee despre dreptul penal dar vorbeste de prescriptie. S-a bagat in reportajul Recorder ori din lipsa de ocupatie, ori ca astepta ceva si acum vedem ce. Un post inalt!
Nu voi vorbi deocamdata despre cat rau mi-a facut pe plan famillial si cum la luni de zile dupa divort insista sa mearga la evenimente cu fostul meu sot. Finul ei. Sa vada lumea ce nasa minunata a fost ea!
Doua lucruri va mai spun si ma retrag.
Dupa reportajul recorder s-a victimizat peste tot ca nu mai au curaj studentii sa vorbeasca cu ea, ca a zis ea grele acolo.
Nimic mai fals. Colegii ei de catedra, multi avocati, au dezavuat mesajul ei. Pe buna dreptate s-au simtit ofensati.
Dupa aceea si-a organizat un eveniment de retragere din studentie, adica din viata academica, la Casa de cultura a studentilor din Cluj. Nu a avut participarea asteptata pesemne si a spus ca oamenii nu au venit ca le era teama de represalii!!! Oamenii de genul ei, daca nu exista opresori, ii inventeaza. Parca se cer oarecum sa fie abuzati si nimeni nimic!
Un rahat. Lumea nu a venit ca nu avea chef de tine! Punct!
Doamna potentiala ministra, veti avea viata grea cu mine. Ca nici macar un sfert nu am spus!
Adina Daria Lupea, fost judecator
Superb: câine enot pe Delta Dunării
Lucian Romașcanu, pretenarul lui Ciolacu, se dǎ mare cu pantofi de 1000 de dolari
Săptămâna aceasta, FLASH PAPARAZI a postat pe contul de TikTok un filmuleț în care Lucian Romașcanu apare la o terasă cu controversatul om de afaceri Sorin Vișinescu, despre care puteți afla mai multe citind întreg materialul. Reprezentantul României la Curtea Europeană de Conturi are accesorii vestimentare de invidiat, poate chiar și pentru mai modeștii săi omologi de la Curte. Un ceas și pantofi de lux, semn că, într-adevăr, este independent de politică, căci astfel de detalii sunt ca nuca-n peretele social-democrației îmbrățișate de Romașcanu timp de ani buni.
