Opus nr. 72 - E duminică, să discutăm deloc relaxat despre prostie, despre înțelepciunea pierdută. Și despre de ce nu mi-a plăcut seria 4 din Fauda

Nole Djokovic a luat în forță cel de-al 10-lea Australian Open, o palmă superbă peste obrazul papagalilor de australieni care i-au furat un episod important din carieră în pandemie, când i-au interzis să participe la turneu. O țară de papagali din curul lumii care se cred mai prețioși ca Imperiul britanic și mai progresiști ca Sălajul. 

Pentru un băiețel plecat din curul Iugoslaviei, din sărăcia și incertitudinea cronică a unei regiuni care nu se va liniști niciodată, fără securitatea financiară a lui Federer și fără pupatul în fund de care a avut parte Nadal, parcă mi-a tihnit și mai mult ca un balcanic să dea o asemenea lovitură.

Nu se va mai naște niciun Nole în următorii 50 de ani, nu în societatea în care copiii sunt cocoloșiși să nu mai dea ochi cu durerea, cu sacrificiul, cu foamea de a deveni.

Devenim o planetă tot mai proastă, da, din punct de vedere intelectual și emoțional, că ipocriși și conservatori eram deja.

Așa că m-am gândit să dedic acest newsletter ignoranței.

Cum, din păcate, nu m-a născut mama frumos ca să fac poze porno pe Only Fans și să primesc bani pentru ele, nu pot decât să trăiesc din ceea ce scriu, așa că accesul mai departe este posibil doar pentru cei ce au abonament lunar plătit, restul sunt rugați să se întoarcă la lectură “publicațiilor” de genul Comisarul.ro.