Explicația pentru videoul de mai sus: David Pressman, ambasadorul SUA la Budapesta, a criticat Ungaria din cauza poziției anti-occidentale și pro-rusești în chestiunea războiului din Ucraina.
Péter Szijjártó, ministrul Afacerilor Externe al Ungariei, în orice caz, un diplomat peste papariciul de Bogdan Aurescu, omologul său român, i-a răspuns americanului. Puteți fi sau nu de acord cu răspunsul lui. Însă mi-ar tihni și mie să am un ministru de Externe care să știe să spună că România merită mai mult în relația cu SUA, care să se bată cu pumnii pentru Schengen, care să le zică ucrainienilor că Bâstroe nu e șanțul lor de pus răsaduri.
Refugiații ucraineni din Elveția, obligați să-și vândă mașinile, dacă vor să mai primească ajutor social
În cantonul elvețian Aargau, refugiații ucraineni trebuie să-și vândă mașinile, sau să se descurce fără asistență socială. Consiliul de conducere al cantonului a decis acest lucru, scrie cotidianul Blick.
Vehiculele vor fi importante la calcularea asistenței sociale pentru refugiații de război din Ucraina, începând cu 10 martie. Potrivit Ordonanței cantonale de asistență socială și prevenire (SPV), autovehiculele sunt considerate bunuri. În principiu, acestea trebuie luate în considerare la calcularea necesității asistenței sociale. În practică, aceasta înseamnă că vehiculul trebuie vândut, iar veniturile trebuie utilizate pentru subzistență înainte de a primi ajutor social. Sau, dacă păstrează mașina, refugiații trebuie să se descurce fără asistență socială.
Consilierul guvernamental din Lucerna, Guido Graf, abordase deja problema deținerii de mașini și a tratamentului inegal al beneficiarilor de asistență socială la începutul anului. „Conduce la un mare resentiment în rândul populației atunci când refugiații conduc într-un SUV și în același timp primesc asistență socială”, a spus el într-un interviu pentru Blick . „Alte grupuri de refugiați nu înțeleg că ei nu au voie să aibă o mașină, dar ucrainenii au. Asemenea diferențe nu mai pot fi explicate”.
Despre ritmul necurmat al existenței
Fie că ni se induce din partea părinților sau din partea societății ideea, fie "ne dăm noi seama" înaintând prin această ciudată viață, dar este clar că, la un moment dat, destul de timpuriu ca vârstă, ajungem să credem că e nevoie să facem totul pentru a avea "siguranță" în viața noastră fie prin dobândirea de bunuri materiale, fie prin asumarea în creier a unor mici minciunele care, aidoma rugăciunii "Tatăl nostru", spusă în momentele de cumpănă, ne ajută doar să ne liniștim creierașul, dar nu să rezolvăm problema: că suntem puternici, că totul e sub control, că suntem fericiți.
Watch with a 7-day free trial
Subscribe to Strict Secret to watch this video and get 7 days of free access to the full post archives.
