Opus nr. 98 - De ce fratii Dedeman sunt shaormari. De ce va vinde Umbrarescu la Bechtel.
White Cube este una dintre cele mai renumite galerii de arta contemporana din lume, dar asta se intampla si fiindca fondatorul ei, Jay Jopling, a vrut sa faca din ea inca din 1993 un spatiu conceptual, dar foarte la indemana atat pentru artistii multidisciplinari sau nisati, cat si pentru “utilizatori”, fie ei cultivati sau tractoristi.
Ieri am avut sansa sa prind chiar prima zi de expunere a proiectului artistic al lui Anselm Kiefer – “Finnegans Wake”, un neamt care are azi 78 de ani si care este extrem de apreciat in intreaga lume pentru incredibila sa capacitate de a oferi privitorilor emotii enorme, folosindu-se de teme wagneriene, de tema mortii, uitarii, a Holocaustului, utilizand materiale reci precum sarme ruginite, fier, ciment, nisip, beton, lemn descompus, pentru a face instalatii incredibile.
Expozitia neoexpresionista a lui Kiefer este un omagiu adus nuvelei “Finnegans wake” a lui James Joyce, unul dintre cei mai greu de citit scriitori vestici si printre cei mai experimentalisti in ceea ce priveste canonul literar.
Intrarea in galerie este coplesitoare: Kiefer a imaginat un soi de depozit cu lucruri vechi, care nu ne mai trebuie: niste flori scheletonice, niste pietre de mormant ale unor copii uitati, un altar ruginit, bucati de cutii cu amintiri in ele, vise de ciment uitate. In mod normal, noi aruncam toate astea in beci sau mansarda, sunt amintirile “noastre” sau gunoiul NOSTRU emotional, Kiefer e nesimtit cu noi si imagineaza un soi de IKEA al rebuturilor noastre sufletesti, cu rafturi inalte ca in depozit, unde arunca de-a valma, dar mereu cu sens, “lucruri”. Te simti pe coridoarele depozitului ca in Iad, coplesit de negru si rugina, apasat de priviri inghetate din fotografii, cu narile violate de miros “de batrani”, mirosul mortii si al uitarii. Apoi, ca un privilegiu fals, ti se da sansa sa respiri cand, de pe coridoare, se deschid pe rand 4 camere enorme cu “instalatii” artistice care “desfac” emotiile tale in ingrediente mai simple: consumerismul, destinul implacabil, dezastrul, uitarea, moartea, stergerea ta din timp. Toate temele lui Joyce - coruptia, moartea si paralizia - sunt prezente in instalatiile artistice ale lui Kiefer, dar toate se refera la sufletul nostru, nu la politicieni, nu la carne, nu la vase de sange.
Nu vreau sa par destept cu asemenea revelatii turistice londoneze, stiu ca-s destept, nu e problema, vreau doar sa impartasesc ce simt cand “patesc” asemenea minunatii, vreau sa transmit un mesaj si anume ca traim vremuri minunate pe de o parte, cu artisti superbi, vremuri in care Arta ne e accesibila, asa ca va indemn sa o accesati.
Nu mai putin adevarat e ca ma gandeam la final de vizionare si la ceva prozaic. Ca Romania nu are asa ceva. Ca noi am ramas la stadiul de Luchian si Darascu, iar cu un Ghenie nu se face primavara.
Ma gandeam si ca fratii Dedeman tocmai au anuntat ca au facut 400 de MILIOANE de euro profit pur anul trecut, si aproape 1,3 MILIARDE de euro in ultimii 3 ani si ca oameni ca ei nu inteleg nimic din filantropia cu sens, filantropia strategica, ci au ramas aceiasi taranusi mancatori de saorma din Bacau ce isi strang bancnotele in holding si le admira cu lacrimi in ochi.
Cu mai putin de 1 la suta din profitul anual, ar putea gandi proiecte artistice de durata, proiecte educationale de anvergura, ar putea ramane in Istorie drept Fondatori, nu drept patronasi de mortar si caramizi.
Ce trist e sa fii ultrarich si sa nu intelegi ca exista si alte bucurii pe lume, mai speciale decat saorma!
Intre timp, fratii Dedeman… au ajuns la 2,5 miliarde de euro active, adica ziduri…
Un mesaj de la mine pentru domnii Paval:
De ce va vinde Umbrarescu pana la urma catre Bechtel
Omul de afaceri român Dorinel Umbrarescu este unul dintre cei mai importanți constructori de autostrăzi și drumuri expres din țară.
Firmele lui, Tehnostrade, Spedition UMB și SA&PE Construct SRL au executat și au în execuție în jur de 400 de kilometri de șosea rapidă, iar totalul contractelor sale se ridică la 23,1 miliarde de lei.
Ca imagine publica, Umbrarescu a inceput foarte rau acum un deceniu si ceva, intrand in atentia presei prin achizitia exotica si total contrastanta cu nivelul de trai al pulimii a unor masini scumpe pentru odrasla sa, Alexandru.
Intre timp, Umbrarescu, intelegand mesajul, s-a despartit total de comunicari publice, si-a pus la rand beizadeaua si s-a concentrat pe munca si business.
Indiferent de banii pe care ii primeste pe contracte, Umbrarescu ar merita o statuie, fiindca a facut mai multi kilometri de autostrada decat o intreaga sleahta de politicieni hoti in 33 de ani.
El ar mai continua, dar sunt cateva lucruri care il obliga la exit, toate importante:
Varsta. Umbrarescu face anul asta 62 de ani, nu mai e nici la a doua tinerete macar. Poate sa mai munceasca mult si bine, dar ca angajat. Iar asta e exclusivitatea. Daca Umbrarescu va vinde la Bechtel, Bechtel il va pastra ca CEO.
Nu are cui lasa. Batranul Umbrarescu e talentat la business, dar fiu Alexandru e pasta. Asa ca va vinde ca sa marcheze profit si sa securizeze averea acumulata pana acum.
Contextul. Bechtel isi doreste foarte mult sa reintre pe zona de est a Europei, dupa scandalul imens din perioada Nastase cand americanii au decis sa plece caci pedeleii lui Basescu cerusera o spaga enorma (pe care ei o platisera deja pesedistilor). Bechtel sta acum pe alte proptele politice si economice, Romania este sub controlul geo-strategic si economic al SUA si NATO (controlata tot de americani), iar miza e uriasa: reconstructia Ucrainei. Pe care o va face Bechtel, nu polonezii, asa cum se amagesc ei. In plus, Umbrarescu stie ca Bechtel are forta necesara sa sustina financiar intarzierile statului roman, are parghiile politice sa preseze Guvernul sa stea drepti si, cel mai important, are miliarde de dolari sa se bata cu constructorii turci si greci care au stricat “piata” din Romania.
Daca nu vindeai, cel mai bogat din lume ajungeai
Putini stiu ca Apple a a avut si un al treilea membru fondator, Ronald Wayne, dar care si-a vandut in 1976 partea sa de 10 la suta lui Steve Jobs si Steph Wozniak.
Partea lui de firma ar fi valorat azi (daca nu vindea) 300 de miliarde de dolari.
Una buna de tot
Nu uitati niciodata sa aveti culori in viata voastra.
Revin curand cu inca niste lucruri interesante de citit. Dar le zic celor ce nu au facut-o: abonati-va!
Azi a fost gratuita lectura acestei editii, fiindca am implinit recent o suma ciudata de ani. Insa ciudatii, artistii, jurnalistii sau visatorii nu pot trai doar cu like-uri :)
