Playback speed
×
Share post
Share post at current time
0:00
/
0:00

Opus nr.7 - ENEL Romania vrea să își ceară insolvența

ENEL România, unul dintre cei mai mari furnizori de energie, cu o cotă de piață de 9%, vrea să își ceară insolvența. Firma-mamă refuză să îi împrumute un sfert de miliard de euro. De ce? Afli mai jos.

Newsletterul Strict Secret din fiecare sâmbătă e puțin mai relaxat. Alea din timpul săptămânii sunt mai serioase.

În fiecare sâmbătă, o să vă prezint și părerile mele despre cea mai recent citită carte, o să vă fac recenzie la câte un parfum sau vreo băutură gustată de mine. Nu vorbesc decât despre ceea ce am citit, băut, mirosit, gustat, simțit, puteți sau nu să fiți de acord cu mine vizavi de o abordare, dar să fiți mereu convinși că nu vorbesc "din poze". Ca să nu ieșiți din newsletter, "fermecați" de diverse linkuri, și pentru că îmi doresc o lectură frugală, dar profundă, toate linkurile cu surse sau ponturi de shopping, melodii sau albume, le găsiți mumos la final.


Ultima oră / Scriitorul Salman Rushdie, înjunghiat pe o scenă la New York

Era seară la noi vineri când a apărut trista veste. La New York era amiază.

Scriitorul Salman Rushdie (75 de ani), care ani de zile a fost vizat de amenințări cu moartea după ce a scris romanul „Versetele satanice”, a fost atacat pe o scenă din statul New York în timp ce se pregătea să susțină un discurs. Scriitorul a fost dus la spital cu un elicopter și băgat direct în operație, cu multiple răni de cuțit, din care una la gât, răni provocate de un dement mascat care a urcat pe scenă și l-a înjunghiat. În 1989, un tribunal islamic iranian a emis o sentinţă de condamnare la moarte împotriva scriitorului britanic de origine indiană.

Că un făcut, de dimineață, pregătindu-mă să vă scriu despre o altă carte, ochii mi s-au oprit pe “Versetele Satanice”, și mi-am zis, băi, mi-e dor să mă rescufund în ea. Ce triste vremuri trăim, să vedem scriitori înjunghiați, ce mare rămâne puterea cuvintelor, cum nu încetează ele să îi ardă pe dictatori și netrebnici, pe habotnici și pe bolnavii sufletești!

Mai jos, un video scurt cu momentul atentatului:


Nu tot ce se donează pentru Ucraina ajunge acolo

În videoul de mai sus, aveți dovada că nu toate ajutoarele militare, mă refer la arme, ajung în totalitate în Ucraina. Unele se “pierd” pe drum. Într-un reportaj publicat recent pe CBS, s-a demonstrat că nici ajutoarele materiale sau cash-ul nu ajung decât în proporție de 50 la sută acolo unde sunt destinate. A ieșit cu scandal, după publicarea investigației celor de la CBS, s-a revenit cu “precizări”, cu asigurări că lucrurile s-au îmbunătățit între timp. Dar… întrebările rămân.


ENEL Romania vrea să își ceară insolvența

ENEL România este unul dintre cei mai mari furnizori de energie de la noi, cu o cotă de piață de 9%. Dar firma are mari probleme, pentru că Guvernul României nu a plătit mai nimic în ultimele luni din cele 3 miliarde de euro, cât s-au strâns potrivit schemei de compensare asumate de Guvernul României pe o ordonanță de urgență, nu pe povești, în noiembrie 2021.

Managementul Enel România a cerut sprijin financiar de la firma-mamă. O sumă imensă. Potrivit surselor mele, care sunt foarte bune, firma a refuzat să îi împrumute subsidiarei un sfert de miliard de euro pentru supraviețuire. De ce? Pentru că acționarii firmei-mamă nu au chef să piardă din profitul lor global pentru o promisiune încălcată de un stat, oricare ar fi el. Mai ales că e vorba de fraierul de Stat Român, foarte lesne de surghiunit. Așa că au trimis înapoi un mesaj războinic care a ajuns la premier. 

Asta nu e totul. TOATE firmele de calibru din energie au de primit bani și TOATE sunt aproape de buza insolvenței.

Pe de o parte, Statul Român nu a plătit. O culpă enormă care oferă opțiuni legale firmelor furnizoare de energie. Pe de alta, Guvernul o întoarce acum ca la Brăila și zice că nu poate plăti asemenea sume, că ele sunt nereale, că au fost umflate. Astăzi, PSD a venit cu noi precizări susținând că ar trebui renunțat de urgență la planul de compensare și că prețul energiei ar trebui reglementat. 

La Strict Secret, vă ofer perspective mai adânci decât bruiajul presei plătite de politic. 

Guvernul e speriat, fiindcă Ciolacu și Ciucă au aflat că furnizorii de energie au un plan de atac foarte periculos. Sursele mele zic că furnizorii nu au mai prezentat date de consum și compensare către Ministerul Energiei de circa 4 luni și jumătate, pe motiv că oricum nu au fost plătiți alte 7 luni. 

Se creează astfel premisele unei insolvențe în bloc a firmelor furnizoare, lucru care poate duce la blocarea fără precedent a Sistemului Energetic Național și astfel furnizorii să forțeze plățile și să pună Guvernul în ofsaid. 

Oricât i-ati înjura pe furnizori, să știți că și ei sunt de înțeles. Guvernul PNL din noiembrie 2021, prin gurița ministrului Energiei, Virgil Popescu, a fost cel care a promis schema de compensare.

Statul Român este cel care nu a plătit mai nimic timp de luni de zile, iar furnizorii sunt cei care au fost nevoiți să susțină furnizarea de energie. Mai mult, Ministerul Energiei și, deci Guvernul, sunt entitățile care nu au controlat realmente ce decontează furnizorii și la ce prețuri, lăsând totul în stadiul de “lasă-mă să te las”. Acum, “lasă-mă să te las” are și un preț: 3 la sută din PIB.

Degeaba vine domnul Marcel Ciolacu acum și spune că decizia de atunci a liberalilor a fost o tâmpenie:

„Guvernatorul BNR a spus un lucru corect, cea mai mare parte a inflației a venit din prețul care a explodat la energie. Decizia cea mai corectă, făcută atunci pe colțul mesei, pentru că se pierduse timpul și nu s-au luat decizii când trebuia, și atunci am venit cu acea compensare și a diminuat și inflația. Acea liberalizare a prețurilor în energie a fost o tâmpenie. Trebuia să gândești un astfel de fenomen”.

Și știți de ce? Pentru că răul e deja făcut. Pentru că banii trebuie dați. Pentru că e o ordonanță de urgență la mijloc și o asumare a Statului. Pentru că nu contează că Ciolacu nu era la guvernare cu PSD, contează că e acum la guvernare cu PSD și PNL, iar cartoful fierbinte e acum un piure care se arde pe plita datoriilor și amenință să împută toată economia.


Cât de mult contează religia pentru români

Ne-am uitat deja la cât de religioși sunt tinerii adulți din Europa și ce procent dintre europeni cred în Dumnezeu. Pe această hartă, ce prezintă date de la cunoscutul Pew Research, putem observa cât de importantă este religia pentru europeni. Nu neapărat cât de religioasă este o țară, da? Hehe.

Europa de Vest și de Nord au cele mai scăzute procente. Cele mai mici procente se regăsesc în Estonia (6%), Cehia (7%), Danemarca (8%) și Elveția (9%). Interesant este că există mai mulți oameni care cred în Dumnezeu decât oameni care cred că religia este importantă.

România (50%), Bosnia (54%) și Grecia (55%) sunt singurele țări europene în care majoritatea populației consideră că religia este importantă în viața lor.

De ținut minte pentru momentul când vor avea loc alegeri, nu de alta, dar să nu ne mai mirăm că o fi sau că o păți. 


De ce ratează în dragoste majoritatea femeilor inteligente

Cu cât mai inteligentă e o femeie, da, chiar și măsurându-i IQ-ul, cu atât mai scăzut este coeficientul său de inteligență emoțională. Și asta se traduce pe șleau într-un pattern: cu cât e mai inteligentă, cu atât mai greșite vor fi alegerile sale în dragoste. O spun studii serioase, o arată viața.

Inteligența emoțională e puterea de a conștientiza, controla și manifesta emoțiile personale, respectiv de a gestiona relațiile interpersonale într-un mod eficient și empatic.

Iar o femeie inteligentă are mari șanse să se apropie de trendul general al femeilor inteligente ce ratează în iubire: divorțează sau are aventuri care îi sporesc nefericirea și nu face copii.

Autocunoașterea, stăpânirea de sine, managementul relațiilor, toate astea sunt capitole la care, deși inteligentă, femeia cu IQ ridicat sau femeia de succes e corijentă. Pur și simplu nu reușește să se despartă de stupidul obicei al hiperanalizarii înțelesurilor și motivațiilor unei relații existente, distrugându-l psihic pe bărbat, privindu-l de sus, fără să admită că au propriile vulnerabilități emoționale.

Iar bărbații au nevoie să cunoască vulnerabilitățile partenerelor lor, altfel nu știu ce să protejeze…

Trist este că femeile inteligente ies rar din propria capcană. E imposibil de-a lungul unei vieți să îți crești IQ-ul cu mai mult de 15%, dar EQ-ul, inteligența emoțională, nu cunoaște bariere. Te poți dezvolta emoțional la orice vârstă și la orice vârstă poți începe să te resetezi.

Asta nu înseamnă că femeile care au relații trainice și fac copii sunt proaste. Înseamnă că ele au ajuns la acel grad de autocunoaștere în care pot să îi transmită clar partenerului ce își doresc de la relație, de la viață, de la el, înseamnă că au mai multă flexibilitate și mai multă inițiativă, înseamnă că se mint pe ele însele mai puțin.


Croitorul Papilor, nebunul tatuat cu vopseaua îndrăznelii

Eram acum vreo cinci ani în Amsterdam, orașul în care m-aș muta mâine definitiv (și nu pentru târfe sau iarbă, ci pentru tupeul cu care își asumă creativitatea și inovația), și am intrat într-un magazin-concept unde, așa cum fac eu aici, adunând ca un curator intelectual informații și viziuni ciudate pe care vi le așez pe galantarul emailului, cineva se străduiese să strângă în câteva sute de metri pătrați tot ce era mai special și mai nișă din lumea fashion-ului - de la haine “ciudate” până la parfumuri-concept, obiecte iconice, accesorii unicat, băi, o nebunie de experiențe vizuale, tactile și olfactive. Acolo am amușinat pentru prima oară UNUM, parfumul din seria LAVS, al unui italian ce lansase abia cu trei ani înainte o linie de parfumuri șocante. Filippo Sorcinelli avea să devină pentru mine un standard, dovadă că nu e rău să fii neconvențional, să dai un șut limitelor.

Primul “nas” din UNUM mi-a înghețat creierul, m-a dus printr-un portal olfactiv direct lângă o pelerină de cardinal ce tocmai cânta la slujbă, nările îmi erau umplute de aerul din amvon, de mirosul de marmură, de izul bătrân al băncuțelor, simțeam și căldura lumânării, dar și ceva pervers, interzis, ocult. “Ăsta e Sorcinelli”, mi-a zis gagica, “luați parfumul, dar citiți despre el, e un artist adevărat, e croitorul Papei”.

Până să ajung să îl “gugălesc”, creierul meu "desenase"  deja imaginea artistului, cu creioanele de colorat ale prejudecăților: sigur e ceva bătrân obosit, cu barbă arhetipală și care are chef de glume olfactive.

Apoi, Google mi-a deschis asta:

Filippo Sorcinelli este un artist în adevăratul sens al cuvântului, iar marca sa, UNUM, este un atelier în care creează parfumuri paradoxale, în care combină fericirea cu ura, iubirea cu renunțarea, transpirația cu tămâia, hormonii cu sfințenia.

Nu era glumă aia cu croitoria, Filippo Sorcinelli este fondatorul LAVS, atelierul care creează și proiectează articole de îmbrăcăminte liturgică, inclusiv veșmintele pentru Papa Benedict al XVI-lea și Papa Francisc.

Ce tornadă emoțională am trăit! Și eram abia la începutul experienței mele cu Sorcinelli.

Fiecare dintre parfumurile UNUM este îndrăzneț, v-o garantez. Astăzi, o să vi-l prezint pe cel mai nou, lansat în 2021, o operă de artă care începe cu packagingul, apoi cu designul sticlei și apoi te lovește cu mirosul parfumului.

Nu e un parfum masculin, nici feminin, nici îngeresc, nici satanic, e un parfum care nu are sex, căci ideea lui e Trecerea, ce lăsăm un urmă. 

Parfumul se numește Reliqvia și vreau să nu vă speriați citind cele de mai jos, până la urmă și Sorcinelli vinde povești de marketing, dar aici e cu totul altceva,

Cuvântul latin „reliquiae” și cuvântul grecesc „λείψανα” sunt similare, sensul lor general este „Ceea ce rămâne”, iar expresia se referă la corpul uman sau la una dintre părțile acestuia. Cu acest cuvânt în contextul creștin ne referim la o parte din trupul lui Hristos sau la un obiect aparțînând lui Hristos, sau a Maicii Domnului, sau la rămășițele muritoare ale celor care sunt recunoscuți ca martiri sau sfinți și, în general, tuturor obiectelor care au fost în contact cu aceștia. Moaște, na!

Parfumul e un omagiu adus tabloului lui Federico Barroci, Trasporto di Cristo al sepolcro, una dintre cele mai frumoase lucrări ale pictorului din Urbino executată în 1582, pentru care tot el a proiectat și cadrul.

Reliqvia este un “loc” olfactiv de întâlnire și de amintire, un mesaj de coruptibilitate și incoruptibilitate. Par prea prețios pentru voi? Departe de mine acest gând. Vreau doar să vă transmit prin cuvinte surpriza mereu resetată pe care o am când folosesc acest parfum ce combină flori de portocal, tabac, santal, mastică și cuișoare.

Cuiul din căpăcelul parfumului e un reminder estetic al Patimilor Lui, dar și un semn al neputinței conștiinței noastre ce se agață de relicve-amintiri care adeseori ne crucifică sufletul până la finele vieții.


No matter what theyIssey, Miyake e printre puținii smardoi din fashion care nu au fost doborâți de cinismul “industriei”

Trebuie să recunoaștem: e mare șmecherie să devii pe puterile tale o icoană a modei mondiale și să și trăiești 84 de ani, fără ca “industria” modei, cea cinică și hulpavă, să te poată atinge, să te poată împinge la suicid sau la uitare.

Creatorul de modă japonez Issey Miyake, cu o carieră de mai bine de jumătate de secol, un om care nu a respectat convenţiile şi care s-a impus la nivel global ca inventator şi artist, a murit la vârsta de 84 de ani.

Este unul dintre cei mai misterioși designeri din lumea modei, cea care devorează vedetele și creatorii străpungându-le intimitatea fără nici o milă. Pe el nu l-au putut “dovedi”.

Nici astăzi nu se știe cu cine a fost căsătorit Miyake, ce pasiuni a avut, nu se știe dacă a avut copii, compania care operează brandul nu a fost niciodată listată la bursă și de aceea astăzi nimeni nu știe cine sunt acționarii sau ce vânzări face grupul său de firme care manageriază 334 de magazine în întreaga lume, 4 branduri ce acoperă haute-couture, marochinărie, design interior, pantofi, ceasuri și parfumerie.

Japonia a ajuns să conteze în lumea designului de modă foarte târziu, la mai bine de 15 ani după cel de al Doilea Război mondial, de vreme ce legea care obliga femeile să poarte pantaloni de lucru a fost abrogată și ea mult după ce s-a încheiat conflagrația mondială. O vreme, designerii modă au copiat conceptele din vest și mult mai târziu, spre anii ‘60, s-au lansat nume ca Kenzo Takada, Kansai Yamamoto, Rei Kawakubo sau Issey Miyake.

Vorbind despre celebrele sale modele plisate, care l-au făcut celebru, trebuie să înțelegem mai întâi atitudinea lui Issey Miyake față de țesături. Miyake spunea că texturile țesăturilor sunt similare cu modelele lemnului. Spre deosebire de modul/moda în care țesătura este “tăiată” după forma unei persoane pentru a sculpta silueta ideală, cum se face în Occident, Issey Miyake a procedat mereu invers - înfășurând o bucată întreagă de material în jurul corpului, pe tipicul conceptului de kimono japonez sau al sari-ului indian, subliniind relația dintre haine și corp, pentru ca țesătura să permită mai întâi corpului să interpreteze formele create de acea piesă vestimentară.

Sunt mulți designeri care au fost lumina pură în modă. Miyake a fost umbră. Discretă și modestă. Ca o umbră a trăit, ca o umbră a plecat.


Istoria lui 13 august: Kemal Atatürk duce Turcia pe calea modernității

Oriunde în Turcia, că e vorba de o casă simplă sau bogată, că e vorba de un magazin cu brizbrizuri din bazar sau un shop Rolex, că e vorba de o stradă sau de o sală de sport, poți vedea pe perete un tablou înfățișând un tip cu ochi scrutători.

Este unul dintre puținii oameni din istoria lumii ale cărui tablouri au rămas pe perete mult timp după moartea sa în semn de respect și nu de frică, pentru reformele pe care le-a adus țării sale, nu pentru dictatura lui.

Mustafa Kemal Ataturk este un personaj fascinant. Este omul care a salvat Turcia din mocirla conservatorismului într-un moment în care țării era foarte greu să se ridice, odată ce Imperiul Otoman apusese.

Tatăl lui a murit cand el avea 7 ani, dar de la el a moștenit principiile de viață care l-au dus mai departe făcându-l să- privească spre viitor, nu spre trecut.

Occidentul ne-a învățat să vedem în manualele de istorie doar fotografii cu eroii Vestului, dar în Sud-Estul Europei și în Orient au existat bărbați de stat extraordinari, aș putea spune iconici, care nu au pierit, care nu au fost îmbălsămați în uitare. Așa au fost și Mustafa Kemal Atatürk, dar și Tito.

La 13 august 1923, după ani de piedici și dezamăgiri în cariera militară, Kemal Atatürk devină primul președinte al Turciei, funcție pe care va sta până în 1938.

Și viața lui personală a fost ciudată, a fost căsătorit doar doi ani, Și chiar dacă nu au avut copii în acest răstimp, după divorț a adoptat nu mai puțin de 9 orfani dintre care 8 fete.

Insultarea postumă al lui Kemal Atatürk este o infracțiune gravă și se pedepsește aspru în Turcia potrivit unei legi din 1951 adoptată de un prim ministru care i-a fost adversar politic, dar care l-a respectat enorm.

Ce e interesant la Kemal Atatürk este faptul că, deși a instituit legislația secularismului, care separa statul de instituțiile religioase, care deconecta religia de la deciziile statului turc, el a rămas iubit și respectat în lumea islamică.


Cele mai proaste coperți de albume muzicale

O să ținem minte mereu coperta albumului Nevermind de la Nirvana, cu pruncul gol pușcă privind spre bancnota de un dolar. Sau orice album Iron Maiden.

Dar astăzi este despre artiștii mai puțin inspirați care au dat “gherle” serioase cu încercările lor muzicale, fie că au fost discuri cu gospel, folk, dance sau rock. Am ales pentru voi astăzi câteva exemple gogonate rău de tot. Și foarte amuzante. De precizat că ele au văzut lumina tiparului și lumina magazinelor de muzică, semn că, hahaha, și artiștii au fost de acord cu ele. 


Mizilicuri secrete - Cum m-a sfeclit Lidl

Una dintre pasiunile mele e să scotocesc printre rafturile magazinelor de retail sau nișă după mizilicuri, giuvaere gustative sau olfactive pe care cei mai mulți le ignoră. Nu e musai să fie scumpe, dar pur și simplu românii au multe prejudecăți senzoriale.

Produsele private-label are marilor retaileri prezenți la noi sunt considerate de mulți români niște chestii ieftine și necalitative. În fapt, practica private-label-urilor are altă filosofie: clientul să cumpere mai ieftin o marcă privată, la același nivel de calitate, dar “dezbrăcată” de costul de marketing. 

Eu sunt mare fan Lidl pe acest capitol, mi se pare una dintre cele mai mișto companii pe segmentul de private-label. Cea mai recentă descoperire a noastră este Vemondo, marca lor de produse vegane. Stați liniștiți, rămân fanul neclintit al micilor și cârnaților, dar îmi place să descopăr chestii noi. La raionul de congelate o să găsiți o serie întreagă de chiftele vegane în genul celor de mai sus. Să vă cumpărați și să le gustați, mie mi-au plăcut super mult astea cu sfeclă, mai sunt din morcovi și din dovleac, dar nu m-au dat pe spate. Cu un sos bun alături, pot fi o soluție rapidă pentru masa de seară. Și gustoasă.


Rețeta #dumnezopepământ: Plăcintă umplută cu ficat, afumatură, cașcaval și gem de ceapă

Mihaela, soția mea, este o bucătăreasă desăvârșită. Recent, a inventat o rețeta de plăcintă umplută care mi-a distrus busola. În sens bun. O plăcintă umplută cu ficat, afumatură, cașcaval și gem de ceapă. Cum să vă zic eu, un langoș modern, și cu totul special, care te face să mormăi și să mai muști o dată și încă o dată. Dacă ai alături un pahar de ayran sau de cola, de șpriț sau bulion, tot bine e, căci șmecheria stă în combinația inedită a umpluturii și în crocănțeala aluatului rumenit. Pare o rețetă complicată, dar vă jur ca nu e sfârșitul lumii: puțină răbdare și disciplină și rezultatul final o să vă corupă cerul gurii.

Nu va zgârciți la calitatea ficatului, nici la cea a afumăturii. Faceți gemul de ceapă cu răbdare, căci el poate fi incredibil de bun chiar și scos peste câteva zile de la frigider.

Poftă bună!

Aluatul

600 g făina tip 000
375 ml apă calduță
25 g drojdie proaspătă sau 7 g drojdie uscată
15 g sare
15 g zahăr
50 g untură/unt/ulei

Se amestecă drojdia cu zahărul și 100 ml din cantitatea de apă, călduță, nu fierbinte și se lasă amestecul 10 minute acoperit să se activeze drojdia.
Se adaugă sarea, grăsimea (se recomandă banala untură pentru a obține un aluat care la prăjire va fi fraged și gustos și nu va absorbi ulei extra), restul de apă și făină cernută.
Se frământă cu mâna sau la robot (5-7 minute) până ce aluatul este omogen și compact. 
Aluatul trebuie să fie unul moale când ați terminat frământatul.
Aluatul se lasă la dospit circa o ora sau până se dublează în volum într-un castron uns cu unt (ajută aluatul să aibă aderența mai bună, să se ridice frumos pe pereții vasului, în detrimentul ungerii cu ulei) acoperit cu folie de plastic sau pungă, la loc călduț.
Se răstoarnă aluatul pe masă unsă cu ulei și se porționează în funcție de cât de mari doriți să fie plăcintele.
Aproximativ 8 bucăți ies pe cantitățile de mai sus.
Se lucrează cu mâna unsă cu ulei și se formează bile de aluat.
Acestea rămân pe masă la dospit încă 30 de minute, bine unse cu ulei (ca să nu facă crusta), acoperite cu prosop curat. 
Bilele se “strivesc” pe suprafața unsă cu ulei, se umple jumătatea viitoarei plăcinte cu două linguri bune de amestec de ficat, carne afumată, cașcaval și dulceață de ceapă.

Umplutura

Pentru umplutură: ficățeii de pui bine curățați (400 de grame) și uscați se condimentează cu puțin piper și se pun la 70 grade sous vide pentru 2 ore. După cele două ore se pun la răcit în baie de apă rece cu gheață. Se desigilează punga și se scurge lichidul, se mărunțesc ficățeii. 
Procedăm la fel și cu carnea de porc afumată (200 grame).
Dacă nu aveți aparat de gătit sous vide (baie de apă caldă pe care aparatul o recirculă la o temperatură controlată, aveti recomandare pentru uz casnic în linkul de la final), nu e mare lucru. 
Ficățeii pot fi trași la tigaie, adăugând apoi un pic de apă și gătiți sub capac. Carnea de porc poate fi făcută la presiune, nu fiartă în exces, ca să-și păstreze aromele și să nu le elibereze în apa în care se gătește.

Amestecați ușor ficateii cu carnea într-un bol pentru a va fi mai ușor la umplut.

Dulceața de ceapă roșie:
Se curăță 6 cepe roșii, se spală și se taie în felii (peștișori), dar nu foarte subțiri.
Într-o tigaie mai mare și antiaderentă, se încălzesc două linguri de ulei de măsline împreună cu 30 de grame de unt, plus 10 grame de sare.
Se adaugă ceapă amestecând ușor din când în când.
Când ceapa s-a călit și a devenit translucidă, se pune zahărul brun (30 grame) și se amestecă totul bine. Se adaugă un baton de scorțișoară și 2-3 linguri de apă și se gătește astfel la foc mic, pentru alte 11-12 minute.

Dulceața de ceapă va începe să se caramelizeze și trebuie să avem grijă să nu se ardă.
În ultimele două minute de gătire se pune și crema de oțet balsamic, cam două linguri, și se amestecă bine.

Radeți fin sau brut un cașcaval de calitate, cam 200 de grame.

Atacul final

Se închide plăcinta, pe stilul calzone sau empanada, se presează marginile cu o furculiță și se răsucesc asigurându-vă că amestecul este bine sigilat în interior.

Plăcintele se prăjesc în ulei încins pe ambele părți și se scot pe hârtie pentru a elimina excesul de .grăsime

O să îmi mulțumiți.


Bjork, un singur remake devenit hit, dar tot e destul

Islandeza Bjork n-ar fi devenit niciodată faimoasă în sensul mainstream, dacă nu cobora din stratosfera eclectică a jazz-ului experimental până la vulgul MTV. Dar remake-ul reușit al lui “It’s Oh So Quiet” ne-a arătat-o exact așa cum e: o excentrică plină de viață cu o voce complexă și aparte.

Betty Hutton a lansat această piesă în 1951 pentru prima oară, dar, sincer, mi se pare mai puternică versiunea islandezei Bjork. Nu de puține ori pe an mi-e dor de Bjork și de ghidușia intepretarii ei. Play!


Îți mulțumesc pentru încredere și sper că ai rămas și azi cu un gust bun în suflet după lectura asta.

Linkuri:

Când te trezești dimineață și vei citi newsletterul meu, să știi că AICI poți găsi update-uri despre starea de sănătate a lui Salman Rushdie. Sper să fie vești bune.

Puteți lua de AICI scule Anova pentru sous-vide si nu numai. Pentru gatitul domestic, eu zic ca-s ieftine, dar calitatea e foarte aproape de nivelul profesional.

Parfumul lui Sorcinelli e disponibil AICI - Nu am zis ca e ieftin :)


Nu renunța la noi!

Da, exact, nu renunța la plata recurentă, la cei 10 dolari pe care ni-i plătești lunar. Cu cât mărim comunitatea care se “adapă” de la informațiile din acest newsletter, cu atât va crește calitatea și numărul informațiilor primite. Avem atâtea planuri… dar ele se pot realiza doar dacă nu faci “românismul” de a renunța la plata constantă lunară a abonamentului care îți dă acces la newsletter-ul Strict Secret. O să vezi, o să îți placă…

Scrie-ne dacă ai “sugestii sau reclamații” pe mailstrictsecret at gmail punct comsau contacteaza-ne la 0720 00 88 88.

Discussion about this video

Strict Secret
Strict Secret
Authors
Liviu Alexa