Opus nr. 256 - Romanul din Noua Zeelanda care nu candideaza, dar gandeste ca un presedinte de tara. Cum arata panoul Dianei Sosoaca. La Cluj, 3200 euro/mp pentru un cotet
Opus nr. 256 - Romanul din Noua Zeelanda care nu candideaza, dar gandeste ca un presedinte de tara. Cum arata panoul Dianei Sosoaca. La Cluj, 3200 euro/mp pentru un cotet
Ceva bun de citit sambata seara.
Clujul razna: se cer 3200 de euro per mp pentru niste mizerii de apartamente
Doamne, iarta-ma!
Sigur, e un caz izolat, o sa ziceti. Da si nu prea. Grupurile de anunturi imobiliare de pe Facebook mustesc de asemenea anunturi.
Stiti care e problema? Ca se si cumpara.
A doua problema: imobiliarii clujeni cu staif, aia puternici, nu indraznesc sa vanda cu preturi aberante, de genul 3500 euro pe mp, de aia nu inteleg cum tepari ca asta de mai sus isi gasesc fraieri.
Ma, oameni buni, luati case si apartamente de la constructori cu istoric si carte de vizita, nu mai fiti prosti.
Diana, mama natiunii
Azi am vazut prin Cluj-Napoca oameni care puneau deja bannerele Sosoacai. Pentru toti candidatii, legea electorala e cacapisu. Se face campanie peste lege.
Interesant dizainul de banner, stil Pro TV.
Va place?
Despre porcovanii de la TVR, despre capcana in care au picat evreii si despre succesul lor cinic din ultimele doua saptamani
E ora 10 sambata dimineata si toate canalele de stiri din Romania si din lume dezvolta un breaking news adevarat: cel care a condus organizatia terorista Hezbollah timp de 3 decenii, unul dintre cei mai paziti oameni din lume, a fost dezintegrat de rachetele istaelienilor.
Pe TVR Info, canal de stiri finantat cu milioane de euro din bani publici, o papadie pe nume Albertina o freaca lejer despre reciclare si etichetele de PET.
FMM de taranie bugetofaga carele mi-esti, TVR, cu toata clica ta de incompetenti!
In aceeasi ordine de idei, trebuiensa remarcam loviturile incredibile pe care israelienii le-au dat in nici 14 zile:
pagerele explodate in ficatii hezbolacilor
uciderea lui Nasrallah, cel care a fost liderul Hezbollah si sustinatorul multor mizerii teroriste
uciderea lui Fahd, piesa grea de tot din Hamas
Sigur, trebuiau sa faca ceva mai consistent si evreii, pentru ca in cateva zile se implineste un an de la crunta zi in care teroristii au ridiculizat Mossad si IDF organizand prima invazie a Israelului de la 1948 incoace in episodul trist din 7 octombrie 2023.
Aceste lovituri puternice la adresa teroristilor au rolul de a mai calma in plan intern poporul israelian. Opinia publica din Israel e mai ceva ca un vulcan ce sta sa erupa.
Premierul Bibi Netanyahu joaca tontoroiul pe o lama de cutit de aproape 365 de zile, poporul reprosandu-i invazia statului Israel, apoi invazia sangeroasa din Gaza si felul cinic in care se agata de putere.
Imaginea Israelului e praf in lume: Netanyahu a tinut discursul sau obosit in fata a sute de scaune goale la ultima reuniune a ONU. Tone de diplomati i-au dat flit si au parasit sala.
Greseala de strategie a evreilor a fost ca nu au controlat comunicarea cu Lumea in timpul atacurilor din Gaza. In fata a sute de mii de videouri si milioane de poze cu copii palestinieni ucisi de evrei in Gaza, de fier sa fii si tot iti vine sa ii scuipi pe politicienii evrei care au decis asta. Cetatenii evrei inteleg foarte bine ura globala, foarte multi nu sunt de acord cu ce face Netanyahu in Gaza, dar lucrurile nu mai pot fi intoarse.
Daca discutia ramanea controlata, manipulata sa ramana la “teroristi=nu putem tolera=si voua vi se poate intampla”, lucrurile stateau altfel.
Din prostie, crezand ca limiteaza rusinea patita, evreii au interzis difuzarea la nivel global a povestilor si pozelor cu mortii lor, cu cei ucisi de teroristi in 7 octombrie 2023. Si existau si acolo povesti tragice, ca si ale celor morti din Gaza. Dar pentru ca evreii controleaza mass media in multe tari de pe glob, povestile de viata si de moarte ale israelienilor ucisi sau tinuti captivi au ramas la nivel local.
Ura comunitatii diplomatice survine si din tupeul lui Netanyahu de a ignora solicitarile SUA si ale statelor occidentale de a tempera masacrul din Gaza, fiindca avem deja doua furuncule ce supureaza, unul din ele fiind Ucraina.
Israel s-a obraznicit si nu mai asculta de americani, nu mai asculta de nimeni. Are agenda proprie, pe care si-o justifica cu nevoia de a scapa de organizatiile teroriste. Dar e evident ca tinta e stergerea fizica de pe harta a Palestinei si marirea teritoriala definitiva a Israelului.
Vreau sa priviti putin la actorii care stau pe silent, dar sunt iritati. Nu, nu Iran, ci Turcia, ci statele “petroliste” gen Qatar si Arabia Saudita si chiar Egipt.
Lumea musulmana are pumnii stransi.
Si asta nu e bine.
Sergiu, necandidatul la Presedintia Romaniei care sta in Noua Zeelanda si care e mai de bun simt ca zece simioni si ciuci
Sergiu Toader a fost un om foarte important in peisajul mass-media romanesc in anumiti ani. Decizia sa de a emigra in Noua Zeelanda a socat multa lume, fiindca Sergiu era la un moment dat conectat la acul ce masura toate cutremurele politice ale Romaniei.
Eu aveam imaginea sa bine definita, din momenele in care conducea destinele celei mai influente televiziuni dintr-o anumita perioada a Romaniei: ingamfat de Bucuresti si isteric, smecher si intrigant.
In mass media, cand joci in top, e bine sa porti masti. Altfel, nu rezisti.
Sunt insa unii care fac sub masca prurit si aleg sa plece si sa respire corect.
In fapt, Sergiu Toader e un destept, un citit, un sensibil. Ne-a aratat asta tarziu, prin substackul lui. Va rog sa va abonati la scriitura lui AICI. Insist!
Mai jos, regasiti textul SUPERB de azi al unui fost mare om de televiziune care a ramas insa un mare jurnalist. Si un roman de bun simt. El ne propune “Fisa prostului” - un document pentru inima si ratiune pe care niciun candidat la Cotroceni nu il va baga in seama. Fiindca politrucii Romaniei stiu ca romanilor le plac minciunile grase, zoioase, bine smantanite.
Fisa prostului
“Acum zece ani, eu și familia mea am plătit aproape două mii de dolari ca să putem vota cel mai inutil și mai nedemn de funcția sa Președinte al României, domnul Klaus Johannis. Acum zece ani nu se putea vota prin corespondență, acum zece ani nu se puteau înființa la cerere secții de votare pentru mai mult de o sută de persoane, așa că am cumpărat cazare și bilete de avion și am zburat toți trei (copilul minor nu putea rămâne singur acasă) de la Christchurch la Auckland.
Secție de votare Auckland 2014
În urmă cu zece ani, ca și acum, România nu dădea nici măcar o ceapă degerată nici pe noi și nici pe voturile noastre, cheltuiala personală era exlcusiv achitarea unei îndatoriri civice și o investiție ușor iluzorie în speranța unui mai bine deopotrivă pentru toți cei rămași acasă, dar și pentru toți ceilalți români împrăștiați prin lume. Atunci am votat un rău mai mic în absența oricărui bine, dar și pentru a-l împiedica pe un gherțoi din Ploiești, acum pribeag prin Serbia, dar care mulge în continuare statul român, să-și instaleze drept Președinte al României extensia sa obraznică rămasă fără doctorat. Mi s-a transmis atunci că sunt un prost care nu va înțelege niciodată cum funcționează România și nici democrația ei originală. M-aș bucura să fie așa și țara să progreseze, dar acum zece ani, ca și acum-acum, politicieni și instituții făceau din statul român un monstru ticălos. Și pentru a-i da o brumă de legitimitate și de credibilitate, au nevoie de votul nostru. Trist este că nici acum nu cred că sunt calificați politic și profesional pentru a rezolva fișa prostului, temele urgente și extrem de importante despre care eu cred că depind viitoarele generații de români. Și așa a făcut prostul o fișă, pe care vă invit să o citiți, să o completați sau să o desființați.
Timpul pierdut pe mâinile moarte ale unor lideri inutili
România nu mai poate pierde încă zece ani cu un președinte inutil și un parlament inept, iar eu m-am lecuit de investițiile în democrație! În mai puțin de treizeci de ani populația României va scădea cu încă trei milioane, iar până în 2100, dacă se păstrează actualul ritm demografic, este posibil să ajungă la 12-13 milioane de locuitori. Cauzele sunt multiple, așa cum arată specialiștii, dar în principal se conturează scăderea calității vieții și lipsa cu desăvârșire a unor politici demografice coerente.
Ce s-a schimbat în acești zece ani
Cele două războaie catastrofale, din Ucraina și din Orientul Mijlociu marchează cum nu se poate mai bine declinul politicii americane și al lumii unipolare, dar și apariția sinistrei alternative, triada Iran/Rusia/Coreea de Nord - îndeaproape asistată de China. Ca și cum nu ar fi de ajuns, asistăm neputincioși la strivirea cetățenilor între neghiobia politicienilor de pretutindeni și a instituțiilor create de ei, și lipsa de scrupule și de responsabilitate a giganților tech. Rețelele sociale au devenit din ce în ce mai puternice și au alterat profund informația, comunicarea și procesele democratice. Digitalizarea accelerată, transformarea muncii și a conceptului de muncă, ascensiunea haotică și plină de necunoscute a inteligenței artificiale, dar și COVID ul ,au marcat puternic acești ani, precum și haosul civic generat de o polarizare socială fără precedent. În plus, o nouă criză economică bate la ușă, pe lângă cea energetică și climatică. Pe acest fond se profilează în toată splendoarea slăbiciunile statului român, stat care are nevoie urgentă, imperativă, nu numai de o reformă structurală, profundă, ci și de oameni inteligenți, de bună credință, vizionari, capabili să o înfăptuiască. Însăilarea statală de astăzi, Constituția complet depășită, justiția coruptă și complet decredibilizată, administrația și serviciile publice toate bugetofage și complet ineficiente nu mai corespund nevoilor românilor, ci doar politicienilor iresponsabili care le-au transformat pe toate trei în surse de privilegii, putere și bani. În spatele lor, rânjesc foștii și actualii securiști, specialii care și-au creat propriul stat în interiorul statului român. Suntem în acest punct critic nu numai pentru că avem o clasă politică proastă de-a dreptul, necinstită și coruptă, dar și pentru că operăm pe o infrastructură statală, legislativă, executivă, judecătorească și administrativă, complet depășită de ritmul rapid al schimbărilor descrise mai sus. Trebuie să admitem că tot ce am creat în ultimii treizeci de ani în materie de instituții sunt niște cârpeli jalnice care jecmanesc și umilesc cetățenii folosind puterea statului, pentru că scopul lor nu este să-i ajute pe ei, pe cetățeni, ci să-i servească pe politicieni.
Joburi mari pentru lideri incapabili
Trăim acum în post comunismul unui întreg sistem structural care ne aseamănă cel mai mult cu Rusia și cu fostele țări ale Pactului de la Varșovia. Nici astăzi, la peste 30 de ani de la prăbușirea comunismului, România nu seamănă în nici o privință, cu nici o țară din vestul civilizat, semn că sistemul nu s-a prăbușit, ci doar s-a adaptat noilor condiții. Transformarea structurală ar trebui să înceapă de la acest enunț și de la aflarea adevărului în dosarul Revoluției, altfel ne-am mai minți încă o dată și am construi încă un eșec. Valorile cele mai de preț ale noii construcții statale ar trebui să fie adevarul și voința românilor!
Schimbarea Constituției și a formei de guvernământ. Ce fel de Republică, ce atribuții prezidențiale?
Ar trebui să începem cu Constituția, să decidem care este forma de guvernământ a României, dacă nu cumva avem nevoie de o nouă Republică, să stabilim care să fie relațiile dintre puterea legislativă și cea executivă, ca și cele din interiorul executivului, să ne întrebăm și să decidem în ce fel de stat vrem să trăim și ce fel de atribuții vrem să-i delegăm Președintelui, prin ce mecanisme democratice să-i filtrăm puterea, sistemul de checks and balances. Vrem să fim o republică prezidențială, în care piua-ntâi sunt prerogativele extinse ale Președintelui, o republică semi-prezidențială, în care puterea acestuia este limitată sau o republică parlamentară în care parlamentul este pionul central? Fără să intru în detaliile fiecărei forme de guvernământ în parte, această clarificare ar aduce cu sine și detaliile despre îndatoririle, drepturile și obligațiile președintelui României. De exemplu, nesimțirea unui președinte, îngâmfarea, narcisismul și insolența, dacă nu au avut remedii prin educație, terapii sau vot democratic, ar putea avea unele legale prin instituirea obligației unei minime igiene prezidențiale de a ține măcar lunar conferințe de presă și de a informa cetățenii asupra activității șefului statului. Domnul Johannis ignoră cetățenii României nu numai pentru că are carențe educationale grave, pentru că este un suprarealist de obor, dar și pentru că legal nu sunt prea multe mijloace de a fi tras la răspundere. Că este neam prost e o problemă personală, dar că este un președinte care desconsideră cetățenii care l-au ales este o problemă instituțională. În fine, lucrurile sunt cu mult mai complicate, dar o mențiune trebuie făcută în acest context despre instituția care îi maximizează aceste carențe comportamentale și profesionale inacceptabile.
SPP, ca și celelalte servicii speciale - deservicii uriașe aduse românilor și statului de drept
Acesta este simbolul slugărniciei de tip Bobu și al jafului banului public operat de garda pretoriană a oricărui șef de stat român, pacostea inutilă generatoare de abuzuri numită Serviciul de Protecție și Pază, SPP, care se ocupă de protecția tuturor demnitarilor. Complet scăpat de sub orice control civil, acest serviciu este unul care îi umflă pe țărani ("pe țăranii de președinți și pe țăranii de politicieni") inoculându-le percepția și construindu-le statutul de auguste personae,operând aproape mereu deasupra sau la limita legii. Cazurile în care au spionat alți demnitari români, în care au interceptat adversarii politici ai diverșilor chiriași de la Cotroceni și în care au îndeplinit niznaiuri, nazuri și corvoade ale familiilor acestora sunt ținute cu grijă sub obroc de către una dintre cele mai sinistre conduceri militare ale serviciilor speciale din România. Ei sunt băieții de rufe murdare ale președinților români, ei sunt șmenarii încrederii românilor cărora le place să trăiască în ambiguitatea jurământului față de patrie/comandant suprem/persoană, pentru că în clarobscurul statului din interiorul statului abuzurile și privilegiile se pot învârti mai ușor sub aparența legalității. Tinerii ofițeri, cu program infernal și salarii modeste duc greul, iar comandanții, niște generali semianalfabeți, băieți plecați de la țară, pe vremea comuniștilor, de la gâște și capre, iau primele grase, laudele și pensiile babane și, ar trebui, și disprețul profund al cetățenilor ca urmare a gravelor deservicii aduse statului de drept. Pentru o țară săracă precum România, existența acestui serviciu în formula actuală este o extravaganță inacceptabilă și o permanentă invitație la abuz de ambele părți. Cum să nu te crezi Unsul pe pământ când ai la dispoziție peste o mie de oameni înzestrați exemplar, cu tot ce îți trece prin cap, și care la tot ce le ceri îți răspund cu "am înțeles, să trăiți"! Vă dați seama că, în absența filtrelor individuale, de educație, de personalitate și de caracter, o asemenea facilitate este o bombă cu ceas care transformă instantaneu porcul de le miezul nopții într-un monstru psihopat ale cărui defecte sunt acoperite întotdeauna de funcție, de băieții cu intercom la urechi și de manșetele cămășilor albe care ascund jegul din interior.
Reforma administrativ teritorială
O altă urgență este reforma administrativ-teritorială a României și gestionarea resurselor ei pe zone geografice. Ar fi o schimbare profundă, prin care nu numai că s-ar reduce dramatic cheltuielile cu o administrație ineptă și ineficientă, dar și o mișcare prin care ar dispărea funcțiile și cumetriile politice ale baronetului de partid, cu amante, secretare și șoferi, cu tot. S-ar distruge în mare măsură relația biunivocă voturi contra bani, care asigură funcționarea dependenței reciproce a liderilor de la centru de cei din provincie. În plus, noile unități administrativ teritoriale (UAT) , așa cum au fost ele denumite, ar reduce gradul de dependență fata de bugetul de stat și ar crește nivelul de autonomie în privința investițiilor în infrastructură și servicii. Modelul funcționează peste tot în lume, chiar și aici la capătul lumii, politicienii români l-au blocat pentru că știu că astfel își vor pierde sursele de bani, iar amantele vor rămâne nefericite și neconsolate fără plata operațiilor estetice. Dacă nu mă înșel, Adrian Năstase a venit cu această idee a reorganizării teritoriale încă din 2004 si tot de atunci ea băltește pentru că nu există nici voință, nici putirință politică. Mai mult, câștigul românilor ar fi imens, iar al politicienilor canci, nica, ioc!
Reforma parlamentară - parlamentul unicameral
Consecințele reformei administrativ-teritoriale, dar nu numai ele, ar conduce automat și la un parlament mult mai suplu, format tot pe principiul reprezentativității, dar dintr-o singură cameră decizională. Dacă veți întâlni vreodată un parlamentar român onest el vă va spune că Senatului României i se mai zice și camera somnului din cauza lipsei reale de activitate. Raportat la numărul de locuitori, România are acum un număr uriaș de parlamentari, 588, care nu justifică în nici un fel imensa cheltuială publică. Este și mai rușinos că năvodul selecției de partid este de fapt pură contraselectie, astfel încât calitatea umană, profesională și morală a acestor oameni este cel puțin îndoielnică. De altfel, în toate sondajele din toate timpurile, parlamentarii români s-au "bucurat" de cele mai joase cote de încredere. Este plin de plevușcă și de inutili plătiți nejustificat pentru o uluitoare contraperformanță. Nimeni din mediul privat nu i-ar angaja pe acești trepăduși al căror succes în viață se bazează în mare parte pe trafic de influență și coruptie. Reducerea drastică a numărului lor, dar și filtrele de selecție sunt nu numai necesare, dar și obligatorii. Este incredibil că nimeni nu se revoltă pe un asemenea subiect și nimeni nu-și pune întrebări în legătură cu acest jaf organizat al banului public practicat de zeci de ani. Tema a fost pusă pe tapet acum câțiva ani de fostul președinte Băsescu, singurul care înțelegea toate aceste mecanisme, dar care a ratat rezolvările lor pentru că, toxic fiind, scopul lui a fost să-și distrugă adversarii politici, nu să modernizeze statul.
Doctrina de apărare a țării/legile securității
Pentru că realitatea își bate joc de idioți, ne-am trezit, în plin război la graniță, cu o armată aproape inexistentă și foarte prost echipată, dar cu un număr uriaș de generali și de ofițeri superiori care acum nu au decât să se comande intre ei. Situația Marinei Militare, unde practic nu există nave capabile să îndeplinească misiuni de luptă, este grăitoare și pune în evidență anii de furt sistematic al banului public, al iresponsabilității crase și al fracturilor de gândire din zona apărării. Urgent, urgent, trebuie regândită o nouă doctrină de apărare, în care ideea de bază trebuie să fie că parteneriatele noastre militare nu pot suplini propriile forțe armate. Iar de-aici, ar trebui să fie pusă pe tapet, oricât de nepopulară, tema serviciului militar obligatoriu și componența forțelor armate regulate. Aceasta este o temă strategică și clarificarea ei presupune inteligență politică și curaj, precum și o oportunitate fantastică de primenire morală a clasei politice. Nici un român cu scaun la cap nu și-ar da viața pentru că i-ar cere-o vreunul dintre politicienii actuali. Ar trebui să ne uitam la vecinii noștri și să învățam din toate dramele lor, nimeni nu va veni sa ne apere și mă tem că s-ar putea să constatăm că avem nevoie de serviciu militar obligatoriu, oricât de dramatic și de prostesc l-ar considera unii. Am făcut armată lungă, la trupă, într-un regiment operativ de artilerie, m-aș înrola mâine dacă ar fi nevoie de mine, dar eu sunt mai spre apus si din altă generație, iar resorturile și motivațiile mele interioare nu sunt aceleași cu ale unor tineri la început de viață sau cu familii de-abia puse pe picioare. O decizie politică îndelung chibzuită si/ sau un referendum ar putea oferi o soluție în aceasta chestiune extrem de delicată, care ar pune și mai mult în evidență uriașa prăpastie dintre clasa politică și popor.
Tot în domeniul apărării și al siguranței naționale ar trebui clarificate legile securității care le-au prins urechile tuturor președinților dinainte din motive numai de ei știute. Discuțiile sunt ample, poziționarea clasei politice față de acest pachet de legi va arăta încotro ne îndreptăm, dacă în continuare construim un stat de sorginte sovietică sau dacă vom demilitariza rapid serviciile speciale și le vom trece sub controlul autentic al unei autorități civile. Ce se întâmplă acum este rusinos și inadmisibil, avem interlopi optimizatori de dosare, iar prostovanii de șefi ai Comisiilor de Apărare din Senat și Camera Deputaților sunt șoriceii pe care îi trag de codiță șefii militari ai acestor servicii atunci când se distrează cu ei pe mosorul rapoartelor de activitate. Trebuie scoasă securitatea din societatea românească, din politică, din afacerile protejate ale statului (energie, petrol, telecomunicații, asigurări etc), din redacții și, mai ales, din viața publică. Arhivele Securității trebuie predate integral, total și fără negocieri, adevărul este unul singur; securitatea română a tras în români la Revoluție, a ucis în numele comunismului, a schingiuit și a umilit cetățeni nevinovați doar pentru a-l apăra pe Ceaușescu, iar serviciile speciale de astăzi, absolut toate, fără excepție, sunt moștenitoarele unui tip de gândire îndreptat întotdeauna împotriva cetățeanului și orientat către protecția unui sistem care le asigură statut. Toate celelalte discuții sunt irelevante. Uitați-vă cum și-au construit rețele paralele de putere și privilegii, de la spitale și universități, până la pensii și business-uri în care nu pătrunzi decât dacă ești de-al lor.
Resetarea justiției, refacerea prestigiului și a credibilității ei
Poate cel mai rușinos capitol al eșecului statului roman, justiția, ne arată fața ei hidoasă chiar astăzi. De ani de zile trenează dosarul soților Johannis, dar, ca de fiecare dată, el este repus pe tapet la sfârșit de mandat, semn că sistemul nu-i mai asigură imunitate. Ca și lui Băsescu la final, ca și tuturor celorlalți! Ca și în recentele halucinante decizii din dosarul Mario Iorgulescu sau al morților fără vină din dosarul Pantelimon. Este incalificabil în ce hal operează justiția de ani de zile, modul în care ea fost folosită ca o ghioagă politică și nu cred că există soluții simple și rapide pentru uriașele probleme profesionale și morale ale magistraților. Componența Înaltei Curți de Casație și Justiție, puterea judecătorilor acestei Curți, ca și sistemul de numire al președintelui Înaltei Curți sunt numai câteva dintre cele mai grave probleme, alături de activitatea Parchetelor și a DNA. Dar, resetarea trebuie sa înceapă cu divulgarea întregului mecanism SRI-DNA, prin care eroii luptei anticorupție, doamna Macovei, doamna Kovesi, ca și domnii generali Coldea, Dumbravă și gașca, sunt faptuitorii sau acuzații dosarelor de astăzi. În afara satisfacție publice, ușor de înțeles, mult lăudata activitate a acestor catastrofe profesionale au adus prejudicii ireparabile ideii de justiție. Acum putem vedea cel mai bine cine au fost eroii luptei anticorupție, beneficiarii ei, dar mai ales care este rezultatul social al muncii lor, ce au lăsat în urma lor.
Resetarea, regândirea sistemului de educație, descentralizarea învățământului
Singura șansă a devenirii României este de a oferi generațiilor care vin acces de masă la educație performantă. Asta înseamnă în primul rand bunăstare, nu se poate face învățământ pe burta goală, fără personal adecvat, fără infrastructură școlară și fără o strategie coerentă. Există în România suficiente exemple prin care oameni inteligenți, profesori dedicați au reușit lucruri extraordinare. Ei ar trebui să fie agenții schimbării, în jurul lor și prin intermediul lor s-ar putea produce schimbarea, e nevoie doar să fie lăsați în pace, nu să vina inspectoratele sa le spună ce au de făcut, și statul să ofere majoritatea resurselor. Discuția este mult mai largă, iar lista mea ar fi trebuit să înceapă cu învățământul, cu educația, dar ca ele să funcționeze cât de cât optim e nevoie de coerentă legislativă. Învățământul și-a pierdut credibilitatea nu numai ca urmare a rezultatelor slabe, dar și prin furtul de inteligență, prin diplomele false, prin plagiate, prin universitățile specialilor care pot acorda doctorate și titluri universitare. Este strigător la cer cum semianalfabeți cu diplomă ajung să fie îndrumători de doctorate. Practicile necinstite și gunoiul academic învelit de titluri fără acoperire este cel mai cumplit furt care i s-a administrat României, pentru că a secătuit-o nu numai de credibilitate, ci și de inteligență autentică peste care s-a așternut maro-ul îndoielii.
Resetarea, regândirea serviciilor medicale
Am văzut că nu neapărat banii sunt problema sistemului medical din România, majorarea salariilor nu a însemnat automat și o recalibrare a serviciilor medicale. Încet, încet, ar trebui gândit un sistem de asigurări de sănătate, pe principiul contributivității pacientului și al angajatorului, dar, în paralel, trebuie stopat jaful sistematic al resurselor pe care statul le acordă sănătății, ar trebui desființate feudele medicale prin care "generații" de șefi de secție își transmit privilegiile în familie, ca și titlurile academice. Este un labirint al corupției academice, morale și profesionale ușor de stopat dacă există voință politică.
Programe speciale și campanii naționale pentru promovarea cititului, a teatrului și a muzicii
Aș putea da numeroase exemple aici de țări (Italia) care au avut campanii extraordinare prin care au promovat cartea, muzica, teatrul, artele în special. Ce păcat că nu-l ducem pe Enescu la sate și că nu aducem folclorul autentic la oraș, că nu-l facem cunoscut pe Liszt, sau că nu ascultam Bach în metrou, așa cum fac alții. Si ce păcat că nu avem programe prin care tinerii români să înflorească descoperind că înaintea hard rock ului au fost muzicienii secolului al XVII lea, că muzica înseamnă matematică și că pierd enorm doar pentru că nu sunt expuși mai multor forme de artă. Este imposibil să nu-i cucerească ceva, să nu se regăsească sau sa nu reverbereze într-un fel sau altul cu formele de cunoastere prin artă.
Și, obligatoriu, în opinia mea, o strategie națională pentru practicarea sporturilor de orice fel, de la șah la sporturi de iarna
Nu ar putea exista ambasadori mai buni ai României decât toți cei care, prin performanța individuală, devin modele pentru alții, îi inspiră și creează, prin exemplul personal, comunități. Sportul este o resursă formidabilă pe care statul român nu o înțelege decât la nivel de federații și de campioni, însă secretul este ca el, sportul, să fie transformat în fenomen de masă. Ar face fericiți atâția oameni!
Acesta a fost un text lung și poate plictisitor, pentru că, probabil, pentru multi dintre dumnevoastră, nu aduce nimic nou. Înaintea mea, au detaliat aceste teme politologi români, universitari, intelectuali care au explicat mult mai bine și mai coerent ce este de făcut. Eu le-am reamintit pentru a pune în balanță votul și omul, cui vom acorda încredere, pe mâinile cui vom încredința viitorul copiilor noștri. Măcar de ne-am face o idee despre cât sunt de calificați pentru funcția pe care și-o doresc. Să vă ferească Dumnezeu de prostul cu mintea odihnită ca si de acela care nu are habar ce voteaza!
SERGIU TOADER | Christchurch, Noua Zeelandă
Ce frumos e sa vezi ca exista si asemenea oameni! Va rog, pana pa capat!
O reteta de salata. DEMENTIALA!
Am viciul nostalgiei. In decembrie 2023, mi-am cumparat o casuta postala mai mare. Din fier, maronie, cu lacat mare. Sa incapa in el multe. Fiindca tot in decembrie 2023 mi-am facut abonament la mai toate revistele si saptamanalele TIPARITE care mai exista in Romania. Le astept salivand si le miros ca un heroinoman. Fiindca eu din tipar am crescut ca jurnalist. Si din tiparul cartilor aduse de tata, bibliotecarul, am crescut mare de 187 de cm.
Revista Good Food e cumva o minune media. Inca se mai vinde la chioscuri, inca mai vine cu posta ca abonament. Desi exista miliarde de site-uri, bloguri, masterclassuri de gatit, ea rezista.
Azi, imi zice Mihaela: am gasit ceva foarte interesant in Good Food, o salata cu potential.
Si a iesit o minune. E un pic de bibilit. Dar e “injereasca”. Mai jos, cum era in revista si cum i-a iesit ei.
In fine, ce mai tura-vura, sa zica gura: o fo’ Dumnezo!
Ceva ciudat si special
BORNTOSTANDOUT e o casa de parfumuri relativ tanara fondata de un sud coreean boem, dar care a intrat ca o racheta pe piata niselor.
M-am “lovit” de brand la Paris anul trecut si pot sa va spun ca intreaga gama m-a intrigat in sensul bun si ciudat. Si am mirosit ceva parfumuri stranii la viata mea.
Praful ingerului e un parfum nostalgic, o joaca olfactiva unisex, dar care cumva se pliaza pe piele si, daca pielea e de femeie, se transforma accordingly, daca e de barbat, ia alta turnura.
Beautik a luat exclusivitatea si il puteti testa in magazinele lor din mall-uri.
Mi-a trimis asta cineva si ma gandeam…
Ba, nu e prea mult? Adica, no, tu nu te vezi in oglinda? Da, inteleg ca “sufletul” tau e de femeie, dar, no, oglinda ar trebui sa iti arate ca poate te plictisesti si ar trebui sa faci ceva mai util.
Cel mai consistent podcast din Romania in acest moment
Florentin Țuca este considerat un avocat de top, dar pentru mine este in acest moment cel mai bun podcaster din Romania.
In calitate de intervievator, isi arata fermitatea intelectuala, dar o face cu manusi de matase. Isi alege invitatii cu multa atentie si ii “stoarce” pana la ultimul sambure.
Mi s-a intamplat adesea sa revin la interviurile lui pentru a descoperi noi subiecte de meditatie.
Hai, sper ca v-ati relaxat cat de cat cu mine!
BIO LIVIU ALEXA
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa