Opus nr. 266 - Ucigasii restaurantelor - Tazz, Glovo, Bolt Food - se pregatesc de urmatorul pas. Merita vazut Joker 2? (cititi musai cronica mea)

Newsletterul de azi e interesant si divers, il poti citi intr-o pauza la job sau deseara pe buda. Nu conteaza unde, m-am straduit pentru tine sa iti aduc inca niste bucati din lumea asta mare.

Pe Strict Secret, newsletterul de analize si investigatii, se scrie altceva decat in “presa mare”.

O simt si cititorii care ma sprijina cu abonament platit. Fa-o si tu!

---

Romania “la zi” perfect creionata de un roman pe Facebook

---

Am o situatie interesanta. Ce credeti?

---

Rechinii Glovo & Tazz & Bolt Food ne ucid gastronomia, buzunarele si stomacurile. De ce

Unul dintre cele mai crude atentate la siguranța națională, și care nu este deloc vizibil, doar intuibil, se referă la asasinarea în pași mărunți a industriei ospitalitatii (HORECA) prin creșterea considerabilă, uriașă, a influenței nefaste pe care livratorii de tip Glovo sau Tazz sau Bolt, nu contează brandul, o au asupra felului în care restaurantele (inclusiv cele ce functioneaza in interiorul hotelurilor) se comportă, dar si asupra felului în care clienții consumă mancarea.

Livratorii de mâncare au schimbat esențialmente fața gastronomiei românești din mai multe puncte de vedere, si imi permit aceasta analiza ca un soi de semnal. ca să fie foarte clar cât de pervers și complex este totul. Repet, ca sa va intre bine ce au schimbat:

• au schimbat felul în care fac business restaurantele și unitățile de alimentație publică din România. Astazi, restaurantele romanesti sunt un soi de bucatarii la dispozitia livratorilor

• au schimbat radical modul de consum al mancarii, felul în care consumatorul preferă să primească, să mănânce, produsele puse la dispoziție de restaurant. Masa in oras devine incetul cu incetul istorie. Lenea si lipsa de timp fac ca majoritatea clientilor sa prefere “alternativa” comandatului prin aplicatie. Efecte: mai putine relatii sociale si preferinta crescuta pentru fast-food.

Din rau in mai rau pentru industria ospitalitatii

Nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat la un nivel atât de puternic dacă nu aveam de a face cu incredibila pandemie când, de-a lungul a doi ani, industria HORECA a stat pe aparate, pe aparatele falimentului, iar clienții, consumatorii, au fost nevoiți să accepte, forțați de legi și de lipsa posibilitatii de a ieși din casă, să accepte mai repede și să se obișnuiască mai repede cu „drogul” comenzilor pentru acasă.

Sectorul ospitalității (HoReCa), un pilon important al economiei românești, care contribuie cu aproape 5% la produsul intern brut și asigură mai bine de 4% din totalul angajaților cu contract individual de muncă, este unul din domeniile care au fost și continuă să fie puternic afectate de pandemia de COVID-19.

De unde până în 2020 activitatea de delivery pentru restaurantele de nivel mediu nu reprezenta mai mult de 10% din afaceri, și asta era cifră mare, astăzi Glovo, Tazz sau Bolt au devenit atât de puternice încât, în multe dintre cazuri, controlează 35-40 sau chiar 50% din cifra de afaceri a clienților pe care îi au, adică restaurantele.

Pandemia le-a dat repede de înțeles consumatorilor că nu mai are rost să meargă în oraș sa ia masa, că pot foarte bine să își comande tot ce poftesc acasă, iar izolarea si restrictiile de distantare sociala i-au forțat, de asemenea, pe proprietarii de restaurante și unități de alimentație publică, inclusiv fast food, să accepte că trebuie să se adapteze forțat la noua realitate, fiindcă altfel o să moară, altfel o să o ia razna cu business-ul lor.

Sunt multe nuanțe, în mod evident, dar sunt si câteva lucruri care se pot observa astăzi, în 2024: istoria pierderilor se repeta ciclic in HORECA, o industrie care pare ca trebuie mereu sa se descurce singura, fiindca Statul o ignora aproape total.

(sursa - StartUpCafe)

Dupa iesirea din pandemie, lucrurile au revenit la “normal”, daca normal poate fi ca te bucuri ca ai supravietuit doi ani in desertul COVID.

Si, pe cand restaurantele Romaniei sperau la mai bine:

Buf, au inceput iar sa scartaie cifrele de afaceri.

27.000 de firme sub codul CAEN 56XX (restaurante, baruri, catering și alte servicii de alimentație) figurau ca fiind active în România, în 2023.

Industria HORECA se apropie masiv de spectrul falimentului, chiar dacă o să spuneți că este o exagerare, eu va zic ca e chiar mai în pericol să capoteze decât în pandemie, fiindcă lucrurile nerezolvate din industrie, precum și evenimentele “colaterale”, ca să zic așa, din economia României, au potențat acest pericol de faliment.

Care sunt “colateralele”?

Față de 2020, criza de resurse umane în industria de alimentație publică s-a adâncit la cote paroxistice.

Astăzi discutăm despre poziții de ospătar la 4500-5000 de lei pe lună care nu se ocupă.

Discutăm de poziții de ajutor de bucătar de 7000-8000 de lei pe lună care nu se ocupă, fiindcă oamenii vor mai mult, și vor mai mult pentru că se mai întâmplă un fenomen. În disperare de cauz,ă unii patroni aleg să supraliciteze salariile și să fure de la alte restaurante personal, astfel se creează un carusel incredibil al creșterii salariilor care are consecințe foarte proaste.

În ziua de astăzi, chiar dacă pornești cu bune intenții și investești serios în design de restaurant, meniu, scule, ai o mare problemă dacă nu te asiguri că poți să generezi un ecosistem cursiv de resursa umane, astfel încât angajații să nu-ți plece tam-nisam și să rămâi în curul gol în fața clienților tăi.

Baiatul de mai jos, Tudor Aposteanu, e un destept. A fost infrant. Ne spune chiar el de ce, a inchis biznisul dupa 10 an.

Tudor Aposteanu, fondatorul restaurantului și francizei Tudor Gourmet Burgers, își poveștește experiența pe care a avut-o timp de un deceniu ca antreprenor în industria de HoReCa, făcând referiri atât la angajați, cât și la legislație, livratori, dar și piață per ansamblu. Concluzia este, potrivit acestuia, că HoReCa va fi profitabilă fie pentru jucătorii foarte mari, fie pentru cei foarte mici, în timp ce business-urile de mijloc vor dispărea.
„Mâna de lucru e foarte proastă. Nu mai avem nici mână de lucru. Tot ce a fost calitativ a plecat în afară. Ospătarii fură foarte mult, majoritatea se droghează sau joacă la păcănele, sunt niște inapți din toate punctele de vedere. Nu poți să ții un om angajat și să-ți plătești taxele la Glovo și la stat, impozit, TVA și să ai și un profit. E imposibil. Oamenii sunt din ce în ce mai neserioși. Tot ceea ce se gândesc e hoție, să fure, de făcut nu fac nimic toată ziua, stau pe Instagram și TikTok. Locurile care-și permit să angajeze sunt lanțurile mari”, susține Tudor Aposteanu. (sursa Profit.ro)

De urmarit si asta:

Din alt punct de vedere, lipsa de adaptare și de viziune a patronilor de restaurante fata de ascensiunea digitalului si a retelelor social media a făcut ca, în timp, aceștia să piardă contactul cu realitățile tehnologice și de marketing, mai mult, cu necesarul de marketing.

E o lipsa de educatie infioratoare in breasla patronilor de restaurante. (0 la suta din ei cred ca, daca pun doua poze cu mancare pe Instagram, aia e reclama, aia e marketing, dar ei nu inteleg ca trebuie si buget de promovare, ca algoritmul Tik Tok sau Insta nu ii poate duce pe toti actorii din piata la cifre de reach mari si la viralizare. Asa ca patronii de restaurante se dezamagesc. Mai incearca pasul de a lua escroci “experti” in social media, care ii tapeaza de bani fara sa aduca rezultate si apoi se predau umiliti rechinilor Glovo si Tazz si Bolt.

Sprijinindu-se prea tare pe faptul că oamenii vin la restaurant, mă refer fizic, in fine, ca veneau pana in 2020, ei nu au investit nici în delivery, nu au investit în infrastructură de mașini pentru transportul mancarii, nu au investit în aplicații mobile pentru comenzi, nu au investit în marketing ca să-și creeze un branding destul de puternic incat oamenii să nu mai apeleze la Glovo sau Tazz sau Bolt, ci să sune direct la ei.

Astfel, au devenitt gastele perfecte de impuscat.

Acelasi fenomen al lipsei de adaptare la realitati a avut loc si in taximetrie. Smecherii Bucurestiului - Cobalcescu, Meridian, Pelicanul, Speed - nu au inteles vremurile, nu au inteles decat prea tarziu sa isi dezvolte aplicatii, nu au inteles sa isi creeze un “bolt local”. Cand au intrat Uber si Bolt, i-au “recoltat” pe taximetristi ca pe oi. Banii dati pe comisioane de taximetristi aplicatiilor Uber si Bolt puteau sa fie la Cobalcescu, la Meridian, la Pelicanul. Dar nu mai sunt. Si nu vor mai ajunge niciodata.

Ai mai jos un payment link pentru Revolut unde poti face donatii PUNCTUALE pentru sustinerea Strict Secret, singurul newsletter de investigatii din Romania, un produs special ce a ajuns la 350 000 de abonati si aproape 2 000 000 de cititori unici pe luna.

AICI e linkul. Multumesc celor ce ma sustin.

Adevarata problema - rechinii Tazz, Glovo si Bolt

Ca niște rechini adevărați, cei de la Tazz, Glovo și Bolt, privesc la zecile de mii de restaurante și unități de alimentație publică asa cum privesc greii oceanului un banc de stavrizi.

La inceput, pasul unu pentru strategia de a-i domina a fost să-i strângă laolaltă, in baltoacele aplicatiilor lor, ca sa nu mai inoate de casbeci prin oceanul prea larg al gastronomiei.

Rechinii au oferit la început condiții comerciale și discount-uri rezonabile, până ce bancul de stavrizi s-a făcut îndestul de mare și îndestul de confuz ca să nu mai știe pe unde să o apuce.

Situația asta a creat pas cu pas o dependență ENORMA a restaurantelor pentru business-ul de delivery. Așa cum v-am spus, astazi sunt foarte multe unități alimentare care depind în proporție de minim 40% de tot ce se întâmplă pe aceste aplicații. Adică ar pierde jumătate din business dacă ar ieși din „sistemul” Glovo sau Bolt sau Tazz.

Efectul imediat al acestei radicalizări sau sindicalizări a clienților, sub dominația unor dictatori comerciali, este foarte vizibil.

Restaurantele nu se mai umplu ca odinioară. Foarte multe restaurante au pierdut din “audiența” pe care o aveau, cel puțin jumătate sau trei sferturi, și nu exagerez când spun aceste lucruri.

Clujul rezista greu. Doi grei au picat

La Cluj, se resimte si mai mult acest lucru pentru că aici piața este foarte confuză și ciudată și clujenii nu sunt genul de oameni care să iasă în fiecare zi la restaurant ca și bucureștenii, dar si bucurestenii incep sa iasa tot mai putin.

Acum o luna si jumatate am anuntat in exclusivitate pe Strict Secret ca Dragos Petrescu de la City Grill va cumpara lantul clujean Marty. Dupa 24 de ani de activitate, Marcelus Suciu, patronul Marty, a pus armele jos, confirmand predictia de mai sus a lui Tudor Aposteanu care crede ca in viitor doar lanturile mari si finantate din greu vor rezista.

Dar vestile proaste de la Cluj nu s-au terminat: premiat de trei ori ca fiind cel mai bun restaurant din Romania, Baracca s-a inchis dupa 16 ani.

O sa ziceti ca nu e vina rechinilor Glovo, Tazz si Bolt. Nu in mod direct, da. Dar Baracca a “murit” indirect tot din cauza lor. O sa intelegeti mai jos de ce.

Paradox financiar la rechini: incasari mari + pierderi = spalare de bani prin scosul lor in afara Romaniei

Tot cu materialul “clientului” Tudor Aposteanu, ala de mai sus cu burgerii, voi lucra, ca sa nu ziceti ca is doar parerile mele:

“Adică, tu-i permiți lui Glovo să încaseze 30%, în loc să plafonezi asta? Tu scoți bani din țară cu găleata. Banii toți se duc la fondurile de investiții din afară țării. Vorbim de miliarde de euro scoase afară din țară”, susține acesta intr-un interviu.
Si e real. Sa vedem cifrele de la Finante ale “rechinilor”.

Ultima duma aruncata de “rechini” in presa economica facturista de tip Ziarul Financiar este ca firmele de delivery sunt pe pierderi:

Nu, nu sunt de acord cu baiatul de mai jos, fiindca nu exista dovezi cum ca biznisurile astea ar fi platforme de venituri pentru emigranti.

Dar sunt de acord cu Aposteanu ca astia - Tazz, Glovo, Bolt - TOTI DETINUTI DE FONDURI DE INVESTITII STRAINE, fac pierderi contabile intentionat si scot cash din greu in afara tarii.

Nu exista “gluma” sa credem ca Glovo are doar 2 milioane de euro pe 2023 profit, la 84 de milioane de euro afaceri cu 151 de angajati!

Dar va puteti in schimb da seama de influenta aplicatiei asupra mediului de afaceri din ospitalitate daca priviti cifra de afaceri din 2019 si cea din 2023: au crescut de 16 ori!

GLOVOAPPRO SRL

Cifrele de la Tazz sunt si mai si: pute in contabilitatea Emag si Tazz a optimizare fiscala de nu mai poti respira!

Fonduri de investitii pitite sub vehicule fiscale

Tazz Romania, detinut de MIH B2C HOLDINGS B.V (Olanda)

Glovo Romania, detinut de GLOVOAPP23 SA (Spania)

Bolt Food Romania, detinut de  BOLT OPERATIONS OU (Estonia)

In fapt, pierderile astea mari sunt oarecum false. Si sunt afisate ca Glovo, Tazz si Bolt sa aiba “argument” in fata partenerilor (restaurantele), ca nici ei nu o duc mai bine (o minciuna sfruntata) si ca, din contra, “rechinii” trebuie sa ii calareasca mai tare. O sa va zic cum.

Bucuresti, jungla gastronomic urbana

Nimeni nu stie cu exactitate cati livratori opereaza in acest moment pe piata romaneasca. Unii spun ca 9000, altii spun ca 30 000, din care nu se stie cati sunt romani si cati emigranti.

Dar s-au umplut orasele de ghiozdane patratoase in culorile de brand ale “rechinilor”. Sunt ca un mobilier urban ambulant, PESTE TOT.

Fenomenul micsorarii numarului de clienti prezenti fizic in locatiile restaurantelor se observă și în București, unde patronii cu state vechi de plată se plâng că bucureștenii nu mai ies ca odinioara, ceea ce este foarte, foarte ciudat și foarte trist.

Nu mai ies la masă. Să vă dau un exemplu: într-o zi superbă de sâmbătă, recent, pe terasa restaurantului Zexe cam flutura vântul. Iar Zexe este un lanț de restaurante cu bucătărie românească senzaționala.

Situația a ajuns de așa natură, încât zeci de mii de restaurante din România sunt captive în aceste trei sisteme. Si o sa mai apara altele, Uber Eats inca nu a apasat pe acceleratie.

Și dacă s-ar răzvrăti, patronii de restaurante nu ar rezolva absolut nimic, din contră, s-ar pune și mai tare în pericol.

Consiliul Concurenței, care ar putea reglementa aceste dominanțe comerciale, se uită în altă parte, iar legiuitorii români, politicienii români, habar nu au și oricum nu îi interesează ce se întâmplă în această industrie.

Eu cred însă că este o chestiune foarte periculoasă ceea ce se intampla acum in ospitalitatea romaneasca, o chestiune inca subterană, dar care va deveni și mai periculoasă. Veți înțelege mai multe despre ce am aflat și dupa ce previziuni pot să fac în acest sens.

Bazele de date cu clienti, adevarata hotie a “rechinilor”

Această captivitate ar fi cât de cât rezonabilă dacă ea nu ar ascunde un alt cancer, un alt “virus” pe care Tazz, Glovo și Bolt, l-au introdus în organismele de business ale acestor restaurante.

Nu e destul că “rechinii” le-au furat audiența fizică, nu e destul că au transformat restaurantele în niște simpli bucătarii, nu e destul că le controlează 35-40% din cifrele de afaceri, dar Glovo, Tazz și Bolt au pus ghearele în mod pervers și criminal pe cel mai important activ pe care restaurantele României îl au: identitatea clienților.

Restaurantul X din Sectorul 1 primește într-o zi 250 de comenzi de la Glovo, 300 de la Tazz sau 431 de la Bolt Food, dar restaurantul în sine nu păstrează niciun fel de referință despre identitatea clienților săi.

Totul este în mâinile acestor firme de livrări de mâncare. Nume, adresă, telefon mobil, valoarea bonului, astfel încât, practic, restaurantele României livrează pentru niște “fantome” și, dacă ar fi să închidă relațiile comerciale cu Glovo, Tazz și Bolt, ar rămâne fără niciun fel de plus valoare, caci “rechinii” pastreaza pentru ei TOATE DATELE clientilor si nu dau nimic restaurantelor.

Nume, adresă, telefon mobil, valoarea bonului sunt insa date primare. “Rechinii” au si date mai speciale pe care le ciordesc prin aceasta dominatie: profilul financiar al clientului, rata de engagement, rata de recurenta a comenzilor, profilul alimentar (ce comanda cu predilectie), aderenta la ofertele de marketing facute. Astea-s aur pentru cine stie sa “mestece” asemenea date.

Cum v-am zis, ASTA E BUSINESSUL principal, au acces la o bază de date incredibil de importantă, în care pot face evaluări și filtrări și să cunoască la secundă câți clienți recurenți are un restaurant, câți clienți unici, care este valoarea coșului mediu, ce preferințe culinare au, care este ora cea mai hot pentru comenzi și așa mai departe. Restaurantul habar nu are de toate astea și nici nu va fi posibil să aibă habar decât dacă o ia pe drumul deșertic al independenței.

Restaurantele sunt sclavii moderni ai gastronomiei romanesti, legati in lanturi contractuale, deși comenzile pe care clienții le-au făcut s-au construit pe reputația și calitatea mâncării făcute de restaurante, nu de Glovo, Tazz sau Bolt.

Astfel încât, cel mai important activ, v-am spus, identitatea clienților, rămâne în mâinile acestor rechini comerciali.

1 din 3 lei e al “rechinilor”

Ca să înțelegeți mai bine, încă un efect al dominației pe care îl au livratorii asupra industriei, trebuie sa vorbim de comisioanele incredibil de mari pe care aceștia le iau de la restaurante. Comisioane care încep de la 25% și se pot duce lejer până la 30% în funcție de volumele de vânzări pe care le creează.

Dar oricum ar fi, asta trebuie să reținem, un leu din patru (in cazul restaurantelor cu multe comenzi) sau un leu din trei merge către acești “rechini”, astfel încât restaurantele sunt aduse în postura foarte stranie de a ridica prețurile exact cu acest comision, PE LANGA ADAOS, motiv pentru care apar discrepanțe enorme între prețul de listă din locația proprie si cel din aplicatia de delivery: dacă ar fi să mănânci o ciorbă cu 10 lei, ducându-te fizic undeva, o sa plătești 13 lei ca să-ți vină prin Glovo. Aparent nu e mult, dar practic, clientul final este obligat să suporte forțat scumpirea produsului de bază pentru că restaurantele aleg să rostogolească comisionul în cârca lor.

Și nu musai intenționat, dar dacă nu ar face-o, ar capota financiar în trei secunde pentru că nu ar putea rezista genului ăsta de comisionare agresiva, chiar și cu adaosurile comerciale sporite.

Pentru exemplificare, va pun comparativ pretul unor ciorbe din locatia unui restaurant clujean cu specific romanesc…

… si pretul de pe Tazz. 4 lei diferenta.

Hai sa ne uitam la un restaurant mediu bucurestean, unde diferenta ajunge deja la 6 lei:

Ei bine, lucrurile devin si mai profitabile pentru Tazz sau Glovo sau Bolt, daca comanda este mai elaborata. In ghiozdan incap 7 produse, pe acelasi cost de transport, dar tu vei plati acest “adaos la adaos” pentru fiecare produs in parte.

Discutia despre profitul acesto rechini devine si mai interesanta daca va spun ca cei circa 20 000 sau poate 30 000 de curieri nu sunt angajații platformelor Glovo sau Tazz sau Bolt, ci a altor firme care încheie contracte de servicii de livrare a comenzilor primite prin platformele menționate.

Hartogaraia si flowul de angajati, recrutarea si trainingul livratorilor nu stau in carca “rechinilor”, care pun la dispozitie doar materiale branduite si tehnica. E tare, nu?

Peste capastru, vine botnita

Iar asta nu e totul, deși v-am dat atât de multe vești proaste. Ce e mai rău abia urmează să se întâmple. Când ai strâns toti stavrizii într-un singur loc, exact ca în documentarele de pe Discovery Channel, rechinii mari încep să lovească cu coada și să muște din “turma”.

Pentru că ei mai au nevoie de încă un pas pe care trebuie să-l facă pentru ca dominația totală. Sa iti ia si ultimul dram de posibila independenta.

Și asta o vor obține în curând, pentru că în secret, toate acestea trei branduri Glovo / Tazz / Uber analizează posibilitatea de a le impune cu forța celor care au posibilitatea și folosesc în paralel un sistem propriu de transport la domiciliu, prin mașini luate în leasing sau prin taxiuri, să renunțe definitiv la asta și să ii forteze sa livreze exclusiv prin ei.

Odată făcut acest pas, pe care deja se aude ca Glovo il va face, dominația va fi totală, aproape ca un monopol în controlul businessului și în controlul clienților, lucru care ar trebui să atragă atenția unor instituții abilitate, dacă am fi într-o țară normală. De exemplu, Consiliul Concurentei.

Fast junk food

Mai e ceva aparte în toată această poveste. Dacă priviți oferta restaurantele de pe platformele de livrare, veți observa că 85% din mâncarea produsă se referă la hamburgeri, paste, shaorma, adică mâncare fast food sau junk, și foarte puțin se referă la mâncare „comestbilă”, mai rafinată. Efectul, nu musai imediat, ci pe termen mediu și lung este îngrășarea populației, îngrășarea clienților și dezobișnuirea consumatorilor de a aprecia alteceva decât junk food. Un lucru care mi se pare la fel de periculos in raport cu tot ce v-am spus până acum.

Este incredibil că statul român nu reușește în aceste momente să reglementeze activitatea acestor livratori, dar totul pare mult mai credibil dacă ne gândim că nu a existat voință politică nici în reglementarea firmelor de taximetrie de gen Uber sau Bolt, așa că ce să ne așteptăm la mâncare, când e mai important să minți la televizor că mărești pensii, nu?

Ce mai contează sănătatea poporului?

Doar că, „factura” pe care o să o plătim va fi una mai importantă decât orice fel de împrumut la scadență luat de la FMI sau alte organizații financiare internaționale. Va fi o „factură”cu cancere, obezitate morbidă, infarct și alte bolejnițe generate de consumul de mâncare proastă.

E seara in familia Popescu din cartierul Berceni. Tata se uita la meciul cu Rapid. Mama vorbeste la telefon cu o prietena. Suna la usa. Andrei (11) ani si sora lui Maya (9 ani) se grabesc sa deschida. A venit Tazz cu hamburgarii. Fiindca mama nu mai gateste. E mai simplu asa.

---

In sfarsit, “nebunul” de Tache face ce trebuie: mai bine singur, frate, decat “in a bad company”

Catalin Tache a plecat de la National dupa o indelungata rezidenta. Tache e jurnalist vechi, greu, cu surse, nebun atat cat trebuie sa fie un ziarist de investigatii (da, si eu is un pic dus), dar, mai ales, trebuie sa fie liber,

De aia nu am inteles de ce dupa National s-a dus la ceva mizerie media schizofrenica intitulata ASI, unde niste paparici isi dau filme ca au “birouri” pe la Londra sau Washington, mori de ras, hahahaha, au “divizii”, cand colo, e vorba de dementa profesionala.

In fine, dupa cateva luni in care intram pe site-ul ala medieval sa il citesc DOAR pe el, tache s-a decis sa plece si sa isi faca propria jucarie. O puteti citi AICI!

Succes, frate!

E mai greu drumul pentru cei singuri, dar mai liber.

---

3 foarte bune cu Nordis

---

Cu filmele, e ca la vot: se mai uita la ele si prostii. Joker 2

O sa par elitist cu acest articol, dar si daca sunt, mi se rupe.

Sunt socat cand aud cate critici sunt la “sechela” a doua a lui Joker cu Lady Gaga si Joaquin Phoenix.

Primo, daca nu ti-a placut primul Joker cu Phoenix, nu te duce la asta.

Secundo, daca nu stii ce se propune cu aceasta mini-serie despre Joker si NU STII CINE E cu adevarat Joker din “haita” de personaje DC Comics, stai drecu’ acasa.

Tertio, daca nu esti indragostit de universul Gotham, de Batman, de traumele lui, de dusmanii lui, daca nu stii diferenta caracteriala dintre Penguin si Joker, stai, bre, si uita-te la Insula Iubirii.

Semnul delicat de selectare al audientei era prezent si in teaser si pe afisele originale unde aparea oarecum “tema”: “follie a deux”, un rar sindrom psihiatric, o „nebunie simultană” în care două persoane cu o legătură strânsă împart aceeaşi afecţiune.

Partea a doua e diferita de prima prin esentiala schimbare ca e oarecum un muzical (music-hall theatre), adica un spectacol bazat în general pe o acțiune dramatică unitară, care se desfășoară alternând scenele vorbite cu numere muzicale. Deci se si canta! NORMAL, fiindca triggerul pe afis era Lady Gaga!

Am avut un noroc chior sa il pot vedea FIX in 4 octombrie la mallul Plaza, FIX la prima reprezentatie de vineri dimineata, si am fost doar 4 persoane in toata sala, niciun taranete care sa rada si care sa ragaie cola.

Nu va fac spoilere, vreau doar sa va spun ca mi s-a intarit inca o data ideea ca Lady Gaga are un potential enorm ca si actrita, si ca ar trebui sa refuze pe viitor orice film in care e pusa sa cante! Fiindca as vrea sa o vad cum se dezvolta si creste ca actrita!

Personajul din “Casa Gucci” unde Gaga nu a cantat ne-a dat masura corecta a talentului sau imens.

Conexiunea emotionala pe care o stabileste Gaga cu Phoenix este atat de frapanta pentru a oglindi vizual, fara studii de psihiatrie, sindromul “follie a deux”, incat iti da fiori pe sira spinarii.

Primul Joker este o capodopera de interpretare a lui Joaquin Phoenix, un loc unde se destrabaleaza, exhausteaza traumele lui Joker, alter ego-ul manios al lui Arthur Fleck, un bolnav psihic flamboiant care ucide personaje marunte si se razbuna copios intr-un simt al dreptatii pe persoana fizica.

Joker 2 este o simfonie in mai multe parti, si partile ales nu-s toate muzicale; exista o parte a sufeltului, o parte a vulnerabilitatii, o parte a naturii umane sanatoase si cinice care incearca sa corupa natura umana si asa bolnava a lui Arthur/Joker, exista aria dezamagirii si a parasirii, cateodata in tonuri scherzo, cateodata in fond allegro.

Joker nu a existat niciodata cu adevarat, a existat doar micul Arthur, alungat si batjocorit de mama cea rea, Joker a fost doar un fum de tigara care s-a materializat, ca in lampa lui Alladin, intr-un monstru concret, pe placul oamenilor “sanatosi” care, de fapt, adora Raul, fiindca povestile frumoase in care nu se intampla nimic rau plictisesc de moarte.

Cine e mai bolnav, asadar, Joker sau societatea?

Cei mai multi dintre voi sunteti obisnuiti cu Batmanul si Jokerul anilor ‘90, un deceniu in care acesti eroi si demoni au fost expusi sub forma de blockbuster, cu masini rapide si gloante si cascadorii si cu bucile in latex ale lui Catwoman, cu coloane sonore date pe repeat de MTV, dar cati dintre voi ati citit vreodata benzile desenate originale?

Si cati dintre voi acceptati ca o “sechela” poate sa fie si mai profunda decat povestea originala, ba chiar poate sa nu o respecte deloc (o sa vedeti la ce ma refer cand ajungeti la finalul filmului).

Transformarile lui Lady Gaga sunt impresionante. Exista o scena aparte care m-a induiosat prin delicatete si cinism, cand ea reuseste sa intre in celula sa de la izolare si sa faca dragoste cu Joker, un sex sacadat si schiop al cuiva care nu atinsese interiorul cald al unei femei pana atunci. E momentul cand, inainte de a-l lasa pe Joker sa o patrunda, ea vrea sa il machieze mai intai in Joker, fiindca asta e lupta prieteni in tot acest film de 120 si ceva de minute: lupta dintre cine suntem si cine vrem sa fim, lupta dintre cine suntem si cine ne forteaza societatea sa fim.

Nimeni nu il vrea pe Arthur Fleck. Nu l-au vrut cand era mic nici ma-sa si nici serviciul de adoptii. Nu il vor nici acum pe Arthur, oamenii il vor DOAR pe Joker.

Poate o sa ma injurati daca mergeti la indemnul meu si nu va place, nu va conectati cum m-am conectat eu.

Nici de asta nu imi pasa, fiindca si eu am picat in “follie a deux” cu ei, facand un menage a trois emotional.

Lucru care m-a dus imediat cu gandul la cantecul asta superb, dark si trist, cu alta echipa de dementi, un Joker si o Lee mai reali decat v-ati putea inchipui:

---

Mi-am luat pijama de smardoi pe codul vechi

Exact ca pijamaua vecinului meu din comunism, nenea Viman, care iesea in pijama sa duca gunoiul.

Nu stiti voi din astea. De ma duc in Nuba imbracat in outfitul asta, nu scap neviolat de fetitele vesele, fiindca proastele o sa creada ca e ceva ultima fita de la Balenciaga, atata de sexi imi sta!

Daca va intere, va las aici linkul de pe Emag (nu e reclama), sa va luati si voi.

---

3 conturi de supervedete pe care le urmarescu cu drag

Am pus pe numele fiecarei vedete si linkul de Facebook, daca vreti sa va abonati si voi.

David Beckham. Sunt mega indragostit de el. A fost un jucator mediocru de fotbal, dar super star in tabloide. La “pensie” insa, Beckham ne-a aratat cine e el cu adevarat: un tip cu mult bun simt, cu sensul autoironiei, ceea ce e semn de inteligenta, un tip fara basini, in ciuda averii imense pe care o are.

Gianni Morandi. De Gianni sunt indragostit datorita lui tata, care era mare fan fiindca i se parea, si e adevarat, ca in tinerete semana perfect cu el. Gianni are 79 de ani, dar e vivace si plin de umor.

Catherine Zeta-Jones, o frumoasa. Stiti care e diferenta dintre ea si Angelina Jolie? Catherine ii arata zi de zi lui Michael Douglas cat il iubeste. Angelina e doar o cautatoare de atentie care s-a casatorit cu alt cautator de atentie, Brad Pitt, si au facut un rahat din casnicia lor.

---

Baiatul asta e senzational: vata din zahar arta!

Am gasit un cont pe tiktok cu un tip care face nebunii din vata din zahar ars!

Tare de tot!

---

Va pupez.

BIO LIVIU ALEXA

Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.

În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.

Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.

Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!

“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa