Opus nr. 290 - Mancarea romaneasca - de ce nu e un business national? Neamul Badalau are gena meltenismului din stramosi. Bataia deceniului intre MOL si PROFI!
Unii dintre voi, cititorii mei, sunteti atat de miserupisti incat nici macar mici gesturi de apreciere gen like sau share nu faceti. Abia de mai raspundeti la cate un sondaj pe care il fac aici. Este meteahna caracteristica cititorului roman de presa: vrea sa citeasca gratis, ii place sa citeasca, dar nu isi arata aprecierea si apoi tot el zbiara cand nu ii convine vreo opinie citita.
No, ce sa zic, m-am obisnuit. Cumva-cumva, impreuna am ajuns la 3 100 000 de citiri unice pe luna, ceea ce e cam record national pentru un newsletter.
Macar atat sa faceti, va rog: luati linkul asta si dati-l pe listele voastre de whatsapp rugandu-i pe prieteni sa se aboneze la Strict Secret, chiar si gratuit:
Mancarea romaneasca - MOR dupa ea. Si sunt milioane ca mine. Dar de ce nu se face un business din ea?
Nu-s singurul terminat dupa mancarea romaneasca, dupa gusturi si produse traditionale, chiar daca unii zic ca noi am inventat doar pastrama si pe restul le-am adaptat.
Chiar si asa… Dupa 35 de ani de libertate, produsele fermierilor si munca producatorilor sunt slab valorizate. Desi exista o apetenta enorma (Sic!) pentru mancare romaneasca.
Corporatiile din retail au simtit trendul si fac tot felul de mizerii gen “drag de Romania”, dar mai mult de rusine, in Italia produsele locale au un loc aparte si bine definit in galantarele carrefour, de exemplu.
In Polonia, ca sa le-o dea sus multinationalelor care nu ii promovau sau ii plateau la pret de prostitutie, agricultorii s-au reunit si au investit in “carfururi” nationale, unindu-si fortele si facand profit.
La noi, ciuciu. mancam rosiile de cacat ale turcilor.
Romania are branzeturi bune, vinuri superbe, pita de exceptie, carnuri bune, mezelarie cat cuprinde, deserturi excelente. De ce DRACU nu face nimeni un business din ele?
PS: Mor dupa mancarea conservata. Maestro face o treaba foarte buna.
Neamul Badalau are gena meltenismului din stramosi
Și fiindcă pe Strict Secret discutăm adeseori de melteni care frizează bunul simț, a venit rândul și lui Nae Bădălău, pesedistul corupt care a fost reținut de DNA pe când, în calitate de rege la Curtea de Conturi, se nevoia să pretindă niște șpăguțe de la un constructor ce câștigase o licitație pe bani publici. Fiți atenți ce a făcut ieri tâmpitul. Avea termen la instanță și, sper că credem cu toții la fel, când te știi cu musca pe căciulă și că ai de încasat niște ani de pârnaie încerci măcar să dai impresia în fața instanței și a opiniei publice că ești mai umil, tocmai pentru a primi mai puțini ani de închisoare. Ce s-a gândit bătrânul Bădălău ieri să facă? A venit la termen și a parcat ca un manelar în fața presei, la volanul unei limuzine Maybach nou-nouțe, cu numere roșii, care e pe puțin 400.000 de euro. Mor cu ăștia! Noroc cu Ceaușescu cel vigilent care a filmat totul și sper din inimă să fi văzut și completul de judecată acest puțoism și, când va fi să se gândească la condamnare, să îi mai bună 15% la pedeapsă așa, cu totul întâmplător.
Acum ne dăm seama bine că ce face fiul Gabi Bădălău, pinguinul care epatează cu Lamborghiniuri și ceasuri de sute de mii de euro la braț cu Bianca Drăgușanu, nu este un accident de meltenism, nu e un comportament rătăcit și întâmplător, ghiolbănia în familia Bădălău se transmite ereditar.
Taranul de Iohannis ne-a facut iar de rusine in fata planetei
A râs ieri tot internetul din România, deși era de plâns, de handicapul comportamental al lui Klaus Iohannis care, coborând dintr-o limuzină, s-a întors cu curul la Viktor Orban, gazda sa, și, ca un ordinar îngâmfat, a petrecut zeci de secunde umilitoare aranjându-și sacoul si vorbind cu secretara, până să se întoarcă și să-l salute pe liderul maghiar.
Ieri, România a râs cu amărăciune, dar, de fapt, Iohannis ne-a făcut ieri de căcat în fața întregii lumi. Doamne, ce prostoi înfumurat ați putut alege, bă, românilor.
În condițiile în care erai oaspetele celui care are de miercuri linie directă cu Trump, mă refer la Viktor Orban, singurul șef de țară europeană pe care noul președinte al Americii l-a sunat din proprie inițiativă, tu faci pe țăranul cu zero clase de bun simț și îl faci pe Orban să aștepte până îți tragi tu fermoarul la prohab și îți sufleci sacoul…
Vai de steaua noastră!
Coaliția ipocriziei mănâncă rahat în chestiunea vilei lui Iohannis
S-a aflat secretul deja știut, și anume, că vila de pe Bulevardul Aviatorilor s-a renovat cu milioane de euro și a fost pregătită pentru cel mai țăran și prost președinte din istoria României, Klaus Iohannis. Nu caut mereu să vă arăt cât sunt eu de deștept și cum am curaj să îi critic pe toți, dar de data asta chiar nu am de ce să țin cu niciuna dintre părți.
Problema vilei prezidențiale a devenit un scandal în primul rând din cauza lui Iohannis și pentru două motive.
Primul e acela că ghiolbanul care ne-a condus 10 ani a refuzat să-și asume fățiș acest demers care, din foarte multe puncte de vedere, este plauzibil. Acoperind cu tacere rahatul, el s-a imputit.
Legea prevede toate aceste privilegii pentru foștii săi președinți, plus securitate și stipendii, însă, și aici e al doilea motiv pentru care a devenit un scandal, legea nu are articole care să prevadă limitele bunului simț, iar Iohannis, știm deja bine, este un nenorocit cu obrazul gros cât talpa de bocanc. Fiindcă din puzderia de reședințe pe care le avea ca opțiuni, nu numai că a ales-o pe cea mai somptuoasă și bine plasată, dar și-a și renovat-o pe bani publici și nu puțini, făcându-și practic acolo un mogeac de lux moca pentru tot restul vieții.
Dar, știți cum e? La câte zeci de milioane de euro a tocat Iohannis pe propriul său confort în ultimii 10 ani aproape că nu mai contează această mârlănie. Iohannis e astăzi ca manelele pentru români, dar la modul trecut. Azi toți îl scuipă, uitând că l-au votat cu două mâini, așa cum e și cu manelele. Toți dansează pe ele când se îmbată, dar în public, când sunt treji, strâmbă din nas la auzul lor.
M-am tot gândit cui să-i dau medalia de cel mai nesimțit și ipocrit în tot acest scandal. Lui Ciucă sau lui Ciolacu? Și am ajuns la concluzia că cel mai obiectiv ar fi să le confer amândurora acest titlu. Ancheta Recorder prin care se dovedea mârlănia vilei lui Iohannis e veche deja de opt luni, dar niciunul dintre candidații Ciucă sau Ciolacu la viitorul tron al României nu au măcăit nimic despre asta decât acum când s-a tranformat într-un subiect de campanie. Ce să vezi, dintr-o dată, pe domnul Ciolacu l-a apucat transparența și revolta socială și, de unde până mai ieri nu se putea desecretiza nimic, iată cum s-a putut face totul peste noapte.
Și de cealaltă parte a coaliției pute îngrozitor a ipocrizie. Ostașul grăsun Ciucă a tăcut ca vibratorul în sertar și n-a bâzâit nimic despre viloiul stăpânului său, iar acum, când Ciolacu i-a detonat-o, face precum tocilarii ăia proști care merg să pârască la dirigintă întreaga clasă care fumează la budă, arătând cu degetul și spre Ciolacu care ar sta cu gagica într-o vilă din Zambaccian.
Chiloțăreala asta penibilă e și ea un joc de cabană politicianist menit să distragă atenția opiniei publice de la adevărata goliciune a candidaților.
Aș aplauda cu două mâini inițiativa lui Ciolacu de a desecretiza cheltuielile pentru vila lui Iohannis dacă ar continua, în spiritul transparenței, să ne spună cine sunt panglicarii din politică, MAI, MAPN care au luat de la RA-APPS pe bani de nimic apartamente în sectorul 1 cu 70.000 de euro, de exemplu, pe strada Eminescu 44-48 sau Mihai Eminescu 82-88.
Ciucă, acest Dragnea al PNL
Gata, de alaltăieri, când a fost sigur, sigur că Donald Trump este președinte toți șmecherii din Românica s-au trumpizat pe dată.
Dintr-o dată, acest Ludovic Orban al ambasadorimii americane, mă refer la bătrânelul alcoolist Adrian Zuckerman, a început să umfle presa cu declarațiile sale de susținere a lui Ciucă pe care, zice martalogul, Donald Trump l-ar vrea la conducerea României.
Asta e titlul:
Ha, ha, ha să mor de râs cât tupeu are obositul ăsta.
Imediat apare altă sulă competentă, Robert Sighiartău, care ne zice el din curul Bistriței că Ciucă e preferatul lui Donald Trump, că știe el sigur asta. La un semn, tot felul de acoperiți din media sau trompete încep să ne vorbească despre ostașul Ciucă care a livrat pentru americani atunci când a fost nevoie, care a fost un partener eficace a nu se știe cui din America.
Băieți și fete mai decalotați puțin prepuțul gândirii și lăsați-ne cu poveștile astea a la Dragnea, care se credea deja presedinte dupa ce l-a chelnerit pe roscovan in primul mandat de presedinte al SUA.
Donald Trump habar nu are cine e Ciucă și nici nu cred că îl interesează în acest moment, câtă vreme e mai ocupat cu tranziția proprie și personală spre casa Albă.
Însă pe mine mă deranjează altceva la această discuție a guvizilor din PNL potențați de trompetele lor media care spun că ce bine ar fi să ne aleagă americanii președintele. Bă, eu chiar nu vreau să ne mai aleagă americanii președintele. Aș vrea să ni-l alegem noi. Aș vrea să nu mai fim atât de papagali încât să mai acceptăm manevre electorale și jocuri de culise și pe la căsuța lui Gabriel Oprea. Îmi doresc să iasă ce votează poporul nu traficanții de influență. Și ori pe care poporul îl desemnează să se străduie să încheie un parteneriat solid cu americanii, dar nu altfel. M-am săturat de slugoismele astea.
Mizilicuri secrete - Care ii mai bun - ala de la MOL sau ala de Profi? Bataia deceniului!
La noi in redactie e razboi total pe aceasta tema. Care hot dog e mai bun, ala din benzinariile MOL, mai ales picantul, preferatul meu si al nevestei, sau ala din Profi, care e, trebuie sa recunosc, poezie la gingie?
Dicționarul urban de expresii și cuvinte marca Liviu Alexa
Știu că sunt un personaj contrastant, că intrig, că provoc reacții din cele mai diverse, admirație combinată cu dispreț, bucurie combinată cu revoltă. Scrisul meu e aparte și cred că de aia am și atât de mulți urmăritori, fiindcă e un stil cu adevărat unic, iar presa românească mai are puțini „stiliști” fiindcă noua generație de jurnaliști nu mai are nici cărțile noastre citite, nici antrenamentul de a se autodepăși (cu foarte rare excepții).
Un aspect care individualizează stilul meu este melanjul de analiză profundă cu limbajul obraznic, buruienos pe care îl promovez în scrierile mele. Mă sună mulți să îmi spună că s-au căcat pe ei de râs citindu-mi descrierile dintr-un anumite text, ori anumite metafore sau jocuri de cuvinte. Și adevărul e că îmi place să vorbesc buruienos, îmi place să ațâț, am o plăcere imensă îi enervez și pe pudibonzii de serviciu care strâmbă din nas când citesc cuvintele porcoase pe care le inserez în texte. Sunt un iubitor paradoxal a limbii române. Îmi ador limba în toate privințele și sub toate aspectele. Iubesc cuvintele vechi, cuvintele importate, iubesc măscările, sunt un mare colecționar de înjurături speciale, cu zoft, sunt mare amator de ironii și metafore grețoase, stridente, care violează prejudecățile celor care au capul pătrat.
Și de aia m-am gândit, desigur neinteresându-mă părerile voastre pe această temă, să deschid o rubrică permanentă în care să vă prezint constant câte una din expresiile sau cuvintele consacrate sau promovate de mine, chiar inventate de mine. Voi evita să vă deranjez cu un limbaj urban sau suburban care a devenit deja clișeu. Voi pune la bătaie „vocabularul Liviu Alexa”.
Începem astăzi cu cuvântul MACUMBĂ folosit de mine pentru a desemna fetele sau băieții, care nu numai că sunt foarte grași. dar au și un curoc de batoza colectivului. Obezii care sunt grași dar nu au curul mare nu se înscriu în categoria inventată de mine a macumbelor. Macumba e o arătare stranie. Când pășește bucile au gravitație proprie și un anumit nivel de frecare între ele care face anevoioasă înaintarea macumbei.
Macumba e doar acel gras care așezat pe budă reușește să învăluie cu bucile întreg bazinul de toaletă și care, trebuie să își ia două locuri în avion ca să poată călători. Dacă bucile macumbelor ar putea fi dezgolite de oase și carne și sânge, în volumul rămas ar încăpea frumos așezate cel puțin 400 de shaorme per fiecare bucă.
Cum să folosim cuvântul macumbă în propoziții?
„Mamă, frate a intrat o macumbă în KFC. De abia a încăput pe ușă”.
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa
Aseară după ce mi-am dat seama că vremea are să se schimbe după cât de jos zburau pisicile, am mai văzut și o pereche, un mârtac cu mârtaca lui, care erau suiți unul peste celălalt de nu mai știai care tentacul al cui era și halourile părea girofarul în transă al țianului siderat martor la pocinog căruia îi cazuseră cuvintele într-un sunet strident pe bordura care întrecea caldarâmul proaspăt muiat de binderul turnat de reparatoarele de asfalt orășănești ce agale treceau moara pe siret 🤣
Aseară după ce mi-am dat seama că vremea are să se schimbe după cât de jos zburau pisicile, am mai văzut și o pereche, un mârtac cu mârtaca lui, care erau suiți unul peste celălalt de nu mai știai care tentacul al cui era și halourile părea girofarul în transă al țianului siderat martor la pocinog căruia îi cazuseră cuvintele într-un sunet strident pe bordura care întrecea caldarâmul proaspăt muiat de binderul turnat de reparatoarele de asfalt orășănești ce agale treceau moara pe siret 🤣
Cum am știut că erau doi mârtaci ?
Păi, nu erau caracateriptirilițe !
🐱🚀