M-o pus dreaq să ascult melodia de final, pe youtube, și-acum mi-s amestecate gândurile, nu-mi mai vin în ordinea lor gândite, e o hărmălaie ... muzicală, păi da, eu mă respect pe mine, îmi și deschid ușa înaintea mea,mă salut respectuos când mă văd în oglindă și la întrebarea dacă nu sufăr de nebunie, am răspunsul meu secret :
- Nu, mă bucur de ea, ea nebunie, în fiecrae zi ! :))))
Aaa, căutam să-mi amintesc ce vroiam să zic de Rodin, când doi nepaliphimi, gânduri indiene da așa mai mici, o țâră, mi-au alergat prin cortex, desculți, ca la mama lor, mama lor ... acasă ...
În Timișoara natală, RETIM este societatea care recuperează deșeurile de la firme și de la populație. Mai nou, sunt două firme dar asta-i altă poveste ... politică, cu un primar liberal, profesor ... născut la Bocsig, uimitor este că această comună localitate, este situată în România, nu pare așa-i ? https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Bocsig,_Arad
RETIM, colectează deșeurile de la jumătate de firme din oraș și de la timișorenii locuitori ai altei jumătăți din urbe, date mai exacte, căutați voi pe saitul Primăriei Timișoara, acuma că vă duc ca pe puberi la prima și cea mai cunoscută casă, de toleranță între sexe ”Șari Neni” un ”Intim” lăcaș de cultură a hameiului și Kam.a Sut.ra, vreți să vă împing și de coccis ?
În anii 1999, eram Șef Stație Neutralizare, unde 99,99 % din lucrători erau țigani, pe atunci, acuma au devenit romi, unii, alții-s mândri în țoalele lor și-acuma și nu se șifonează când le spui așa nepeiorativ ci așa alintător, ca cum (pun intended) ai zice ”pifan” unui soldat din ciclul unu al boarfei lui de acasă cu care se învelea și el din când în gând ...
Acolo, purtam o vestă neagră, și haine pufoase de muncă, pe care nu le-am mai adus acasă să le spăl, pentru că nu se poate inventa un detergent care să scoată mirosul deșeurilor de ”Rampă” chiar dacă, și acum se vede asta clar, România e țara tuturor detergenților. Dar mă salutau toți țiganii din oraș, chiar și cei pe care nu-i știam, și eram tare mândru-n țoalele mele (de lucru) ce cunoscut eram (nici feis buci nici tik-tak-uri nu erau inventate pe atunci) eu în orașul meu. Eram un fel de super erou. Când n-aveam costumul de super erou (vesta mea cea neagră) nu eram recunoscut de nimeni, nici țiganii mei nu mă mai salutau.
Fast forward în anul 2024, mi-am scos pubela cu deșeuri (gunoaie sunt doar oamenii, în general și politicienii, în special, dacă înainte de a fi lucrat la RETIM mai făceam confuzii, din acel moment, sigur am știut precis cine-s funoaiele) în fața casei, aproape de colțul străzii și am văzut un tip tuciuriu, cu spatele către trotuar, cu fața spre stradă, cu o mână la ureche, vorbind tare, într-un dialect ciudat, auditiv cumva necogniscibil, fără ca să văd un interlocutor, sau mașina de ridicat apropiindu-se ...
- Meștere, mai ai vreun sac galben în plus, pentru mine ?, am întrebat cu un glas de bariton, auzibil de la 7 metri, într-o românească literară.
Și un tip, mai negru la față decât țiganii noștri neaoși, s-a-ntors cu fața la mine, și cu-n glas blând și politicos mi-a zis :
- Sorry Sir, I am on the phone, but sorry, Sir, I do not have!
Și mi-am dat seama ca filozoful (oricare ar fi fost el, filozoful) a belit-o rău, dacă li s-au ciordit locurile de muncă, tradiționale, în toată țara, ale țiganilor noștri !
Aaaa, mulțumesc pentru capitolul Rodin ! E de povestit și deci, pe cale de consecință (exprimare împrumutată de la juriști, și ei oameni, nu toți și fiecare în felul lui, finul meu, cel mai bun, avocat s-a urcat până la ceruri și nu i-au mai dat drumul din dreapta Tatălui, acuma am rămas cu doar unul, singurul francez venit de vreo 15 ani, cu soție franțuzoaică, cu tot, să vrea să stea la noi, în România, că-i place !) voi disemina această postare, spre știință !
Beee, de prin anii 1990, am o spusă, avem nevoie de 1 milion de antreprenori, ”apropritari” de firme mici, cei care să fie motorul economiei și atunci la toți are să ne fie bine !
Bine, acuma, nu la toți la fel și nu la toți deodată ...
Și să nu ne mai batem, ca maimuțele, cu pumnii în pieptu-i de aramă, că noi tot timpul am stat aplecați (capul aplecat (pun intended) sabia nu-l taie, decât să ne facă turcaleți așa mai mici, muierile noastre de boarfe, s-au pus cu capul aplecat (pun intended) la zidul plângerii sau al rugăciunii și cucu rul (pun intended) la ei, dușmanii noștri, etc.) ne-am, neam de slugi nu de cuceritori, ne mai, nema.i și mândrim cu delicatețe noastră în a vorbi cu mioarele și cu sperjurul ”el se jură că n-o fură, dar l-am prins cu ea în gură” !
M-o pus dreaq să ascult melodia de final, pe youtube, și-acum mi-s amestecate gândurile, nu-mi mai vin în ordinea lor gândite, e o hărmălaie ... muzicală, păi da, eu mă respect pe mine, îmi și deschid ușa înaintea mea,mă salut respectuos când mă văd în oglindă și la întrebarea dacă nu sufăr de nebunie, am răspunsul meu secret :
- Nu, mă bucur de ea, ea nebunie, în fiecrae zi ! :))))
Aaa, căutam să-mi amintesc ce vroiam să zic de Rodin, când doi nepaliphimi, gânduri indiene da așa mai mici, o țâră, mi-au alergat prin cortex, desculți, ca la mama lor, mama lor ... acasă ...
În Timișoara natală, RETIM este societatea care recuperează deșeurile de la firme și de la populație. Mai nou, sunt două firme dar asta-i altă poveste ... politică, cu un primar liberal, profesor ... născut la Bocsig, uimitor este că această comună localitate, este situată în România, nu pare așa-i ? https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Bocsig,_Arad
RETIM, colectează deșeurile de la jumătate de firme din oraș și de la timișorenii locuitori ai altei jumătăți din urbe, date mai exacte, căutați voi pe saitul Primăriei Timișoara, acuma că vă duc ca pe puberi la prima și cea mai cunoscută casă, de toleranță între sexe ”Șari Neni” un ”Intim” lăcaș de cultură a hameiului și Kam.a Sut.ra, vreți să vă împing și de coccis ?
În anii 1999, eram Șef Stație Neutralizare, unde 99,99 % din lucrători erau țigani, pe atunci, acuma au devenit romi, unii, alții-s mândri în țoalele lor și-acuma și nu se șifonează când le spui așa nepeiorativ ci așa alintător, ca cum (pun intended) ai zice ”pifan” unui soldat din ciclul unu al boarfei lui de acasă cu care se învelea și el din când în gând ...
Acolo, purtam o vestă neagră, și haine pufoase de muncă, pe care nu le-am mai adus acasă să le spăl, pentru că nu se poate inventa un detergent care să scoată mirosul deșeurilor de ”Rampă” chiar dacă, și acum se vede asta clar, România e țara tuturor detergenților. Dar mă salutau toți țiganii din oraș, chiar și cei pe care nu-i știam, și eram tare mândru-n țoalele mele (de lucru) ce cunoscut eram (nici feis buci nici tik-tak-uri nu erau inventate pe atunci) eu în orașul meu. Eram un fel de super erou. Când n-aveam costumul de super erou (vesta mea cea neagră) nu eram recunoscut de nimeni, nici țiganii mei nu mă mai salutau.
Fast forward în anul 2024, mi-am scos pubela cu deșeuri (gunoaie sunt doar oamenii, în general și politicienii, în special, dacă înainte de a fi lucrat la RETIM mai făceam confuzii, din acel moment, sigur am știut precis cine-s funoaiele) în fața casei, aproape de colțul străzii și am văzut un tip tuciuriu, cu spatele către trotuar, cu fața spre stradă, cu o mână la ureche, vorbind tare, într-un dialect ciudat, auditiv cumva necogniscibil, fără ca să văd un interlocutor, sau mașina de ridicat apropiindu-se ...
- Meștere, mai ai vreun sac galben în plus, pentru mine ?, am întrebat cu un glas de bariton, auzibil de la 7 metri, într-o românească literară.
Și un tip, mai negru la față decât țiganii noștri neaoși, s-a-ntors cu fața la mine, și cu-n glas blând și politicos mi-a zis :
- Sorry Sir, I am on the phone, but sorry, Sir, I do not have!
Și mi-am dat seama ca filozoful (oricare ar fi fost el, filozoful) a belit-o rău, dacă li s-au ciordit locurile de muncă, tradiționale, în toată țara, ale țiganilor noștri !
Aaaa, mulțumesc pentru capitolul Rodin ! E de povestit și deci, pe cale de consecință (exprimare împrumutată de la juriști, și ei oameni, nu toți și fiecare în felul lui, finul meu, cel mai bun, avocat s-a urcat până la ceruri și nu i-au mai dat drumul din dreapta Tatălui, acuma am rămas cu doar unul, singurul francez venit de vreo 15 ani, cu soție franțuzoaică, cu tot, să vrea să stea la noi, în România, că-i place !) voi disemina această postare, spre știință !
Beee, de prin anii 1990, am o spusă, avem nevoie de 1 milion de antreprenori, ”apropritari” de firme mici, cei care să fie motorul economiei și atunci la toți are să ne fie bine !
Bine, acuma, nu la toți la fel și nu la toți deodată ...
Și să nu ne mai batem, ca maimuțele, cu pumnii în pieptu-i de aramă, că noi tot timpul am stat aplecați (capul aplecat (pun intended) sabia nu-l taie, decât să ne facă turcaleți așa mai mici, muierile noastre de boarfe, s-au pus cu capul aplecat (pun intended) la zidul plângerii sau al rugăciunii și cucu rul (pun intended) la ei, dușmanii noștri, etc.) ne-am, neam de slugi nu de cuceritori, ne mai, nema.i și mândrim cu delicatețe noastră în a vorbi cu mioarele și cu sperjurul ”el se jură că n-o fură, dar l-am prins cu ea în gură” !
Ceee, Asta e de ana.lisa lui freud =))))
Joseph Rudyard Kipling was born on December 30, 1865, in Bombay, India
https://youtu.be/sqOgyNfHl1U?si=r8ZboVNZSVt1YSnn