Citesc cu interes și cu plăcere tot ce scrii, pe orice temă. Aleg să comentez la articolul acesta pentru ca subiectul este unul sensibil și de interes și pentru mine, fiind mamă de 4 copii, primiți întregi și sănătoși de la Dumnezeu și, în același timp, primiți cu deplina responsabilitate de a-i iubi, a-i îngriji , educa și ajuta să devină OAMENI.
Ma doare și pe mine când văd părinți care aduc pe lume copii dintr-o dorință de a bifa încă un task, fără să înțeleagă ca e o treabă pe viață! Nu te oprești când vrei, nu îi pui pe pauză și îi pornești iar, când ai timp. E pe viață!
Toată viața va trebui să îi asculți, să le vorbești, să le fii aproape (măcar cu sufletul). Asta ar însemna mai mult pentru ei decât toți banii din lume.
Unii fac asta doar din presiunea unor norme sociale, ca trebuie să ai și copii, ca să fie succesul complet.
Da, muncim pentru o anumită bunăstare, dar, așa cum perfect spuneai, ajung părinții obosiți, prea obosiți ca să se mai preocupe de altceva decât de ei înșiși și de imaginea pe care vor să o promoveze .
Tot ce ai spus radiografiază perfect starea de fapt și rămâne concluzia trista : pentru cei mai mulți e prea târziu ca să se mai schimbe ceva.
Citesc cu interes și cu plăcere tot ce scrii, pe orice temă. Aleg să comentez la articolul acesta pentru ca subiectul este unul sensibil și de interes și pentru mine, fiind mamă de 4 copii, primiți întregi și sănătoși de la Dumnezeu și, în același timp, primiți cu deplina responsabilitate de a-i iubi, a-i îngriji , educa și ajuta să devină OAMENI.
Ma doare și pe mine când văd părinți care aduc pe lume copii dintr-o dorință de a bifa încă un task, fără să înțeleagă ca e o treabă pe viață! Nu te oprești când vrei, nu îi pui pe pauză și îi pornești iar, când ai timp. E pe viață!
Toată viața va trebui să îi asculți, să le vorbești, să le fii aproape (măcar cu sufletul). Asta ar însemna mai mult pentru ei decât toți banii din lume.
Unii fac asta doar din presiunea unor norme sociale, ca trebuie să ai și copii, ca să fie succesul complet.
Da, muncim pentru o anumită bunăstare, dar, așa cum perfect spuneai, ajung părinții obosiți, prea obosiți ca să se mai preocupe de altceva decât de ei înșiși și de imaginea pe care vor să o promoveze .
Tot ce ai spus radiografiază perfect starea de fapt și rămâne concluzia trista : pentru cei mai mulți e prea târziu ca să se mai schimbe ceva.
voi public comentariul tau in editia de maine, sa il vada toti. te felicit
Cei 7 ani de acasă lipsesc cu desăvârșire, iar sistemul de învățământ, chiar unul performant nu doar plătit, nu va suplini această carență.
asa e