Opus nr. 616 - Incredibilele mistere din spatele British School Bucureşti! Securicii din pǎlǎria Sistemului reciclați mereu şi "vânduți" unui popor ce merge mereu dupǎ fentǎ.
British School care a otrǎvit elevii cu somon afumat de atâta expirare are o problema mai aparte: pute de datorii si e ghidonat de pe un off-shore din Cipru
de Liviu Alexa
Saptamana trecuta a fost show pe televiziuni si presa online: scoala de fite British School a fost luata cu asalt de inspectorii ANSVSA care au gasit in camari alimente deosebit de periculoase, inclusiv pește expirat încă de anul trecut, servite zilnic elevilor și copiilor de grădiniță.
Au inceput sa curga telefoanele, papagalul asta de mai jos, Andrei Atanasiu, care pastoreste institutia de invatamant de unde ia tone de bani pe an de la parinti ca sa ofere servicii de calitate, a avut tupeul sa sune pe la smecherii liberali din conducerea mare a PNL ca sa il opreasca pe dr. Alexandru Nicolae Bociu, președintele ANSVSA, sa mai faca declaratii sau sa continue cu controalele.
Nenorocitul asta cu moaca de tocilar nu trebuie sa va fraiereasca cu bonomia zambetului, caci e un zambet de hiena. Dobitocul, in loc sa isi ceara scuze public pentru cacatul otravitor servit copiilor de bogati, a avut tupeu sa mai si dea comunicat de presa. Nu mai zic de unii parinti din scoala aia, niste parinti cretini, care bagau pe grupuri ca nu e normal sa fie atacata scoala. Ba, cat de imbecil trebuie sa fii ca parinte sa crezi asa ceva, cand copilul tau se caca si vomita de la alimentele expirate?
ia uitati, ba, tupeu, la muianul asta:
Apropo de parinti, ca acolo discutam de oameni cu stare, cu functii, cu business-uri mari, ca sunt antreprenori sau CEO: voi ati vazut in ce harneala financiara se zbate mizeria asta de scoala cu staif fals? E pe pierderi de ani de zile, si a acumulat datorii incredibil de mari, mai mult decat dublul cifrei de afaceri anuale.
Cacacelul ala de mai sus, Andrei Atanasiu, care nu stie nici macar tine cabanosul cu penseta e o sageata incompetenta a mamei sale.
Mamica se numeste:
si gestioneaza totul din umbra Ciprului, adica pe bune din Cipru, unde e mutata, dar, mai rau, gestioneaza totul de pe o teapa de off shore
Dar, stati, ca nici dracu’ nu poate zice efectiv de pe ce e gestionat SRL-ul pe care functioneaza scoala, caci la ANAF avem situatiunea asta:
Sa le luam pe rand, dar de jos in susul tabelului:
Crawford House LTF filiala București SRL pare un soi de punct de lucru al off-shoreului din Cipru - infiintata in 2024 si nu a depus nicio situatie financiara la ANAF.
In Cipru, gasim o societate cu numele de mai jos, detinuta de matusa Corda:
La ANAF, figureaza doua entitati cu acelasi nume, dar CIF-uri diferite:
Si acum incepe distractia. Desi pe SRL - ma refer la BSB Sport and Services - exista datorii de aproape 4 milioane de euro, caci, deh, statul e fraier, pe ONG-ul asta Fundatia Crawford House sunt venituri pe 2025 de…
102 milioane de lei!
Din care matusa Adriana Corda sparge in 2025 circa 101 milioane de lei!
Intrebarea e: i-a spart, adica cheltuit, sau i-a extras din tara?
Nu pare sa ii fi cheltuit pe binele elevilor si calitatea educatiei si mancarii:
Am zis sa fiu totusi baiat gigea si sa verific si anul 2024. Poate ca 2025 a fost un an exceptional, pana mea. Dar nu, si 2024 a fost exceptional, adica au incasat matusa Corda si plozii ei incompetenti 20 de milioane de euro si au spart 19 milioane.
Pentru parintii mai destepti ce isi duc acolo copiii, nu ma refer la nevertebratele care au pus batista pe tambal, am cateva sugestii:
instalarea transparenta a unui mecanism de control asupra alimentelor, usor de verificat de orice parinte
solicitarea adresata conducerii reale a scolii de a clarifica ownershipul, si ma refer la tot ce inseamna SRL si/sau fundatie, precum si explicatii pentru datoriile imense de pe SRL, dar si ceea ce pare o scurgere controlata a incasarilor de la parinti de pe ONG-ul Crawford. E imposibil ca la venituri de 20 de milioane de euro tu sa le dai copiilor somon expirat. E imposibil pentru orice parinte normal la cap sa accepte asa ceva:
Dupa cum intreb tot eu:
Ce scoala e aia unde nu poti sa vezi moaca profesorilor?
Va rog sa nu ma sustineti cu 26 de lei pe luna. Nu are sens. Dati banii la ziarul lui Tapalaga sau la Tolontan. De ce sa sustineti Strict Secret, care e newsletterul nr. 1 din Romania pe dezvaluiri si analize, dar si ca trafic, cu 300 000 de abonati??!
Austeritatea și criza economică sunt niște baliverne, vă zic eu.
de Liviu Alexa
Dacă ar fi greu pentru români, boborul ar fi în stradă, dar nu e cazul, românii se pregătesc de concedii, își verifică biletele de Wizz Air, caută cazări bune pe Airbnb, nu sunt interesați de inflație, de faptul că nu avem guvern sau că Mungiu ăla a mai luat o Palmă de Aur la Cannes.
Și cum să creadă altfel când îl văd pe însuși bossul țării, Nicușor Dan, dând 565 000 de dolari pe lună unei firme de lobby care să ajute țărișoara în relația cu SUA și să ne învețe cum să îl pupăm eficient în cur pe Trump?!
S-au spus multe despre acest contract de lobby, lobby pe care dacă îl faci în România se numește trafic de influență și iei de la 3 la 10 ani de pârnaie, dar dacă îl face Nicușor Dane „în consens” trebuie să aplaudăm ca focile. Din astea multe sunt de acord doar cu o perspectivă: și anume că, tehnic, nu mai avem nevoie de Ministerul Afacerilor Externe, de vreme ce munca lor cu partenerul strategic reevaluat de Nicușor Dan, mă refer la SUA, o face o firmă de avocați-rechini. Să dea Domnul să nu fie în van acest contract, chiar mă rog la Dumnezeu, să se vadă după el lucruri benefice pentru România, fiindcă dacă o să avem beneficii, voi fiu primul care să susțină privatizarea ministerelor:
as da Ministerul de Interne poliției sârbești
ministerul Dezvoltării l-aș da Norvegiei
ministerul Agriculturii l-aș da Chinei
ministerul Transporturilor l-aș da Danemarcei sau Austriei
ministerul Culturii l-aș da fundației Prada
ministerul Educației l-aș da Olandei
În fine, ați înțeles, dar, pe bune că nu glumesc.
PS: Si poetul Dinescu s-a enervat şi a scris niste stihuri pe aceastǎ temǎ:
Încǎ un securici din pǎlǎria Sistemului scos la reşapare politicǎ
Nu v-ati saturat, prieteni si dusmani, sa vedeti from time to time ca securistanul scoate din palarie cate un securici vechi si sters si ni-l prezinta ca pe o “solutie”? E incredibil, ba, ce popor slugoi si acceptator avem!
Pe ordinarul de Dacian Ciolos l-au parcat consilier prezidential…
… acuma vor sa ni-l bage pe gat pe Tomac ca premier…
Ungurul care chiar a ținut cu România
de Sorin Faur
Demeter Andras a relatat, cu ani în urmă, într-o ședință de CA de la Radio România, ce i-a spus unei doamne procuror care îl interoga în legătură cu achiziția postului de RADIO CHIȘINĂU, post care azi există și care emite în limba română în Republica Moldova, dar care putea fi rusesc:
Demeter Andras: „Zic: Doamna procuror, puteți să vă jucați cât vreți, dar dacă eu mă enervez, eu mă duc acum, că încă suntem în consiliul de administrație – toți ceilalți care am votat banii ăștia încă suntem în conducerea radioului -, mergem frumos, îi anunțăm pe ruși, vindem radioul cu 5 milioane (n.red., de euro), dumneavoastră nu mai aveți pretinsul prejudiciu, statul român va câștiga, va fi pe profit. Și îmi bag p(…)la în interesul național, pentru că eu sunt ungur! Deci dumneavoastră ar trebui să-mi dați o statuie, că am făcut ce voi n-ați fost în stare, și dumneavoastră mă futeți cu pula îndoită aicea”.
La 1 Decembrie 2021, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la nașterea Radio Chișinău, cu contribuția sa, Andras Demeter spunea între altele:
“Pentru mine personal, ca un cetățean român de etnie maghiară, a fost deosebit de importantă această provocare, pentru că și eu fac parte din acea categorie de cetățeni care înțeleg importanța unui astfel de vehicul, unui astfel de instrument pentru a promova interesul național al României într-o comunitate care vorbește aceeași limbă, care are aceeași istorie. De aceea nu m-am lăsat intimidat de niciunul din obstacolele pe care sistemul sau diferența dintre cele două sisteme de drept, adică dreptul românesc și dreptul moldovean, ni le-au adus în cale. Am reușit, împreună cu sprijnul Consiliul de Administrație, dar și a multor tehnicieni, să avem o comunicare excepțională cu Parlamentul și cu Guvernul României, cu comisiile de specialitate, cu serviciile secrete inclusiv, dar la fel de bună a fost colaborarea fără de care nu ar fi fost posibilă această achiziție a unui post de radio la cheie, funcțional, cu autoritățile publice din Republica Moldova, cărora acum la 10 ani de când am încheiat acele eforturi de pregătire, trebuie să le aduc încă o dată mulțumiri pentru întregul sprijin pe care l-am primit.”
Nu-l cunosc pe Demeter Andras. Am făcut însă parte, pînă anul trecut, din Consiliul de Administrație al Radioului Public. Doar în această fostă calitate mă simt dator să spun lucrurile acestea, în strictul beneficiu al unei instituții publice românești de care nu ar trebui să-și bată joc nimeni, începînd cu propria ei conducere.
Apropo. Oare cine și de ce să fi decupat tocmai acușica “antica” povestire a lui Demeter Andras din vasta arhivă a înregistrărilor audio ale ședințelor CA de la Radio? Ședințe cu dezbateri despre care, la începutul mandatului, toți am jurat cu mîna pe Biblie în Parlament că le vom păstra confidențialitatea. Oare pentru că nici Radioul, nici Televiziunea publice NU AU astăzi Consilii de Administrație (deci conduceri) legale, în urma deciziei CCR, care a invalidat recent actualele mandate? Oare asta nu e o băgare deloc retorică de pulă fix în interesul național al României, executată fix de cetățeni români de etnie română?”
Cu cine seamǎnǎ Ştefan?
S-a iscat aceasta intrebare cand am fost la tuns duminica. Parerea mea e ca nu conteaza.
Va rog sa nu ma sustineti cu 26 de lei pe luna. Nu are sens. Dati banii la ziarul lui Tapalaga sau la Tolontan.
Îmi merge bine cu seria dedicatǎ lui Dolores de la The Cranberries
Am forta in mine si ma duc bine de tot cu ea. Am noua panze pictate din serie si deja am vandut patru, de pe urma expunerii pe facebook sau aici pe newsletter. Uau, nu imi vine sa cred.
“Will You Remember?” (Praznicul miresei pǎrǎsite)
Pânza a șaptea este rugul pe care arde ultima fărâmă de iubire a lui Dolores. Nu este doar o mireasă părăsită, este o mireasă care se dezintegrează fizic sub privirea noastră, aşa cum se întâmplǎ în cântec care începe vesel cu un vals de flaşnetǎ ce anunțǎ şampania bucuriei şi se închide pe acelaşi ritm, dar al morții iubirii.
Rochia din vitralii care se destramă nu este piesa centrală a acestui dezastru. Dacă în „Empty” vitraliul era închisoarea copilăriei, aici el este însăși substanța din care e făcută femeia-Dolores. Dar sticla nu mai stă legată; se sfărâmă, curge de pe ea ca niște lacrimi solide, lăsând în urmă un gol pe care nicio rochie de mireasă nu-l mai poate acoperi.
“Viitorul planificat” cade la picioarele ei în mii de cioburi tăioase.
În locul chipului pe care ea îi cere iubitului să şi-l aminteascǎ, tronează un ochi ciclopic orb, o lentilă uriașă și fixă a dezamǎgirii.
E ochiul care nu mai clipește, e blestemul iubirii mutilate.
Din spatele acestei mirese-fantomă erup brațe de caracatiță, tentaculele negre ale unei memorii parazite, tentacule ce nu o îmbrățișează, ci o revendică, brațele faimei care o sufocă, sunt „limuzinele” care au venit să o ia nu spre nuntă, ci spre uitare.
Ca orice mireasǎ pǎrǎsitǎ ce nu vrea sǎ accepte asta, mireasa mea neagrǎ ține cu o disperare mută un tort mortuar cu o singură lumânare în formǎ de cruce, luminând praznicul absenței.
De-acum, poate sǎ vinǎ nu limuzina, ci dricul, care sǎ ducǎ mireasa definitiv în adâncuri.
„Ridiculous Thoughts”
„Ridiculous Thoughts” este a opta pânză din seria dedicată personificării bolilor psihice şi lui Dolores O’Riordan, solista The Cranberries trecută în neființă la 46 de ani.
Este momentul greu din viața unui artist când presiunea publicului şi presei îți cere să te oferi total pe tava lumii, cu trupul fizic şi cu sufletul, să accepți să fii feliat şi tranşat, ironizat şi chestionat sub toate aspectele.
Cântecul cu acest nume s-a dorit la acel moment un protest al lui Dolores față de intruziunea presei britanice în viața ei, dar versurile arată că exista mult mai mult în spate: un „twister”, o tornadă de gânduri reci ce începea să se creeze pentru a desăvârşi paranoia.
Lumea o voia cu totul, problema e că Dolores s-a şi oferit acestei lumi cinice cu carnea, mintea şi, până la final, şi cu viața.
Paranoia este o boală obositoare, aparte, când mintea e ținută în priză de gânduri ridicole care te înfricoşează secundă de secundă până când te dezintegrezi, oglinzi interioare care se hrănesc cu tine până când ajungi să refuzi să mai fii om. N-ai ieşire, pentru că uşa salvatoare e în spatele pleoapelor tale, iar acolo e deja întuneric.
“I Will Always”
“I Will Always” e al nouălea tablou din seria dedicată cutremurelor sufletești din noi și din Dolores O’Riordan, solista The Cranberries care avea o voce unică, paradoxală, și căreia îi dedic pe post de tribut efortul meu artistic.
Cântecul ăsta e special pentru că, deși durează mai puțin de trei minute, te face să pici într-o transă stridentă ascultând un cântec de leagăn al morții despre sinele care a fost și sinele care a devenit.
Tabloul ăsta e și un autoportret de-al meu între două timpuri, dar poate fi și biportretul tău, sigur e și al lui Dolores.
Mai ales al lui Dolores matură pe care am îmbrăcat-o în uniforma copilăriei — cămașa albă cu două dungi ca într-un caiet de clasa întâi, pe care au rămas petele vieții.
Dolores e aici un craniu ciclopic, e sinele ars care nu a plecat din viață, care încă mai vrea să se joace cu tigrul de pluș, și el cu un singur ochi ce vede tot și nu uită nimic.
O oglindă ciudată încadrată într-o cruce roz cu sclipici reflectă icoana unei Dolores copil — e sinele vechi, sinele de dinainte de toate, cu care Dolores cea arsă vorbește: “Voi fi mereu lângă tine”. Nu știm care sine a spus asta prima oară și care sine s-a ținut de cuvânt.
Tabloul meu nu-i despre moarte, ci despre faptul că nu suntem o singură persoană în timp, că suntem o conversație stranie între eu de acum și eu de ieri, și că amintirile noastre se țin unele pe altele de mână, așa cum își țin foștii iubiți mâinile peste masă într-un bar ieftin, privindu-se în tăcere, când nu mai e nimic de spus, dar nimeni nu vrea să plece primul.
Bǎşinile lui Liiceanu
de Nuculus
M-am uitat pentru voi la podcastul lui Pătraru cu Liiceanu. În presă apăruseră frânturi din care reieșea că Liiceanu l-a pus la punct pe Pătraru. Nici vorbă. Pătraru a fost extrem de combativ, vertical, argumentat, în timp ce Liiceanu a fost nesigur, agresiv în lipsă de argumente și depășit total de situație.
Departe de mine gândul că Liiceanu nu e un intelectual valoros, redutabil. L-am mai ascultat în diferite podcasturi și sunt convins că e un tip cult, inteligent, cu o profunzime de gândire respectabilă. Nu e un geniu, e mai degrabă un tocilar cu memorie foarte bună, dar care are și un aparat bun de analiză. Îi lipsește sclipirea, e evident. Totul e foarte atent lucrat la Liiceanu, ca și la prietenul lui, Pleșu. Se vede că are multe lecturi în spate.
Chiar am reținut din podcastul cu Pătraru că un om are trei meserii în lumea asta, potrivit lui Steinhardt. Prima e meseria de bază, profesia din care se întreține, a doua este meseria de cetățean al cetății, iar a treia e aceea de „om de lume”. Aici Liiceanu a spus că cea de-a treia meserie a omului e cea mai importantă și are legătură cu felul caracterului. Ori eu, dacă consider că îi lipsește ceva lui Liiceanu, e chiar acest lucru: caracterul.
Mie, în permanență, omul ăsta mi s-a părut genul de coleg de birou gata să te toarne la Securitate, gata să te lucreze pe la spate, care în față îți râde, dar pe la spate te bârfește. Un tip alunecos, vâscos, lipsit de verticalitate. În mod clar sunt influențat în judecata mea de faptul că, după Revoluție, Liiceanu a făcut eforturi gigantice să fie recunoscut ca un fel de dizident de sertar, când el n-a fost decât unul dintre cei mai mari lași.
Va rămâne memorabilă întâlnirea lui Liiceanu cu Herta Müller, când singura laureată a Premiului Nobel pentru Literatură originară din România i-a reproșat colaborarea pasivă, prin inacțiune, cu partidul și cu Securitatea. Nu numai lui, tuturor. Bravo, Herta Müller, exact așa a fost. Toți anticomuniștii ăștia vârtoși n-au fost decât unelte ruginite ale dictaturii comuniste.
Liiceanu a făcut o pasiune vulgară pentru Băsescu și acum pentru Bolojan. Foarte bine i-a spus Pătraru: nu e OK să-ți faci idoli din oamenii politici. Să nu uităm, Băsescu a fost membru PCR și colaborator al Securității. Nu se poate să-l iei în brațe și să nu-l mai lași jos. Băsescu poate fi admirat pentru anumite lucruri, așa cum poate fi detestat pentru altele, nu există un cec în alb perpetuu.
Iar în ceea ce-l privește pe Bolojan, împărtășesc de multă vreme, chiar pe această pagină, părerea lui Pătraru: a tăiat de la categoriile vulnerabile ca să-i protejeze pe protejați. Ăsta e rezultatul guvernării Bolojan și nu altul.
Argumentele lui Liiceanu au fost de domeniul grosolăniei. I-a spus lui Pătraru că n-are suficiente lecturi, de parcă ar ști Liiceanu câte lecturi are Pătraru, sau eu, sau oricine. O exprimare de cizmă. A observat foarte rapid Pătraru că, practic, Liiceanu l-a făcut prost, fără să vrea probabil, dintr-o eroare necontrolată.
Liiceanu nu era nici înainte vreo lumină de urmat, caracterul lui a lăsat foarte mult de dorit, nu a fost un om vertical. Acum însă e pur și simplu expirat, consumat. Cu părere de rău.
Geme România de fraieri
Ultima duma e “ritritul” dacic. Te doare bila. Si is convins ca gasesc idioti sa le dea doua mii de euro per week end.
Ciucu, judecat de magistratul care s-a însurat cu protejata lui Bolojan
DnaMedia publica ceva foarte interesant. Sigur, acum nu e la moda sa il injuri pe Bolojan, numai Alexa si inca cativa o fac, acum e bine sa ii faci lui Bolojan o statuie. Dar… asta e si ideea. Nu vreau sa fiu pe trend.
Ia sa vedem ce zic jurnalistii de la DNA Media:
Primarul Ciprian Ciucu are un noroc fantastic: dosarul care vizează terenul închiriat de PNȚCD unei firme va fi judecat, de urgență, de magistratul care s-a însurat cu purtătoarea de cuvânt a lui… Ilie Bolojan.
Mâna dreaptă a lui Bolojan, Ciprian Ciucu, a nimerit la fix: dosarul în care o firmă cere anularea unui document semnat de el va fi judecat de magistratul Alinel Bodnar, care s-a însurat cu apropiata lui Bolojan. De altfel, Ilie Bolojan a fost invitat de onoare la nunta judecătorului care va da o hotărâre în procesul lui Ciprian Ciucu.
Nunta a avut loc toamna trecută, iar proaspăta soție a judecătorului Alinel Bodnar este Bianca Firezar, fostă consilieră și purtătoare de cuvânt a lui Ilie Bolojan.
POZĂ DE ALBUM: Ilie Bolojan, consiliera Bianca Firezar, judecătorul Alinel Bodnar și Ioana Fâșie, concubina lui Bolojan
https://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000001253310&id_inst=3
În perioada în care era președinte interimar, Ilie Bolojan a numit-o pe actuala soție a judecătorului Alinel Bodnar consilier de stat.
„Bianca-Teodora Firezar este Consilier de Stat în Cabinetul Președintelui interimar al României, începând cu 14 februarie 2025. Cu o experiență de 8 ani în jurnalism și comunicare instituțională, și-a construit cariera la intersecția dintre media și administrația publică. Înainte de a se alătura Administrației Prezidențiale, Bianca-Teodora Firezar a ocupat funcția de director în cadrul Cancelariei Președintelui Senatului. Anterior, a activat timp de aproape patru ani ca jurnalistă de televiziune, specializată în domeniul economic și guvernamental, unde a dezvoltat abilități de analiză și sinteză a informației. Din noiembrie 2020 și până în ianuarie 2025, a fost consilier al Președintelui Consiliului Județean Bihor și purtător de cuvânt al instituției, coordonând și implementând strategia de comunicare publică”, se precizează pe site-ul Administrației Prezidențiale, de unde, în mod bizar, poza Biancăi Firezar a fost ștearsă.
https://www.presidency.ro/ro/administratia-prezidentiala/consilierii-presedintelui/firezar
Comunicatul Primăriei Capitalei, despre cazul care acum este judecat de soțul protejatei lui Bolojan:
„Afaceri cu proprietăți AFI subînchiriate!
Vă dăm un exemplu! Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat a primit de la PMB, prin Administrația Fondului Imobiliar, în anul 2015, o clădire și o curte. Pentru sediu! Ambele în Piața Rosetti, pe Bd. Carol I, de 1.833,69 mp, respectiv 959,36 mp. La un tarif conform contractului de 6.851,45 lei/lună (TVA inclus).
Câteva luni mai târziu, în septembrie 2016, partidul a subînchiriat unei firme, fără drept, o parte din spațiu. La rândul ei, firma a închiriat spațiul unei alte societăți – LGR CONCEPT IDEEA SRL, care a deschis o terasă, apoi a ridicat un restaurant. Totul pe un spațiu de aproape 180 mp, plus curtea de aproape 252 mp.
https://www.pmb.ro/interes-public/arhiva/get-press-releases-menu/2026/2025
Fișa de calcul întocmită de AFI arată un tarif lunar de aproape 4.500 EUR/lună în extrasezon, respectiv aproape 6.000 EUR/lună în sezon. Calculul a fost făcut în baza HCGMB 426/2018, privind reglementarea raporturilor contractuale privind spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință aflate în administrarea Municipiului București. Suma ar fi trebuit încasată de stat pentru utilizarea spațiului construit și a curții.
Dar din 2016 până în 2024, cei cu restaurantul din curtea PNȚCD nu au plătit. Astfel că datoria se ridica la 480.000 de euro. Abia din 2024, după controale, AFI a pus societatea comercială să plătească pentru spațiul utilizat. Nu a făcut-o nici de data aceasta! Astfel că la finalul lunii trecute, SC LGR CONCEPT IDEEA SRL înregistra un debit total de 2,3 milioane de lei, cu tot cu penalități.
Mai mult decât atât, în 2023 instanța a dispus evacuarea PNȚCD din respectivul imobil pentru expirarea contractului și neachitarea chiriei acumulate de-a lungul timpului. La finalul lunii aprilie, și partidul figura în evidențele AFI cu o datorie: 329.074 lei, cu tot cu penalități.
Acum, prin dispoziția primarului general Ciprian Ciucu, toate aceste ilegalități încetează! Spațiul care aparține patrimoniului Municipiului București este recuperat și va intra în legalitate. Iar debitele restante vor fi recuperate! Colegii de la Poliția Locală a Municipiului București au început săptămâna trecută să dezafecteze restaurantul. Și vor continua zilele acestea. Accesul în curtea imobilului le-a fost blocat pe 16 mai cu o mașină, iar pe 18 mai cu un lacăt pe poartă”.
Bravo Domnule Alexa
Spor la treaba in ceea ce faceti.
Foarte bun articolul de azi .👏
Ah ce dor îmi era de stilul astă incisiv!
La mai multe!