Domnul Radu Gârmacea este doar cu patru ani mai mare ca mine și, din postura de redactor-șef al Editurii Humanitas, mă așteptam nu numai la mai multă înțelepciune în comentarea recentului scandal Păunescu, ci chiar la mai mult echilibru.
De când a apărut la Revoluția din ‘89, Gabriel Liiceanu mi-a fost antipatic. Iar de când a transferat în proprietatea sa Editura politică și a făcut-o Humanitas, mi-am consolidat antipatia. Liiceanu și echipa sa de farisei condusă de Gârmacea.
Pardon, Adrian Păunescu este unul dintre cei mai mari poeți ai nației noastre, că nu-i l consideri tu , nici nu contează pentru mine. Eu doar citesc dar analizez cu propria mea minte.
"Submisivi românii tineri „s-au aliniat” structurilor de tipul UASCR, UTC, BTT, „răbdând” inimaginabilele lipsuri fără să crâcnească." Imi permit sa fac o corectii la aceasta fraza. Submisiv (adverb): În mod supus, cu umilință. In mod supus poate dar nu cu umilinta ! Structuri erau UASCR, UTC dar BTT-ul era biroul de turism pentru tineret, nu era nici UASCR nici UTC. Si stiu ca unii din colegii mei de la Mecanica Fina Bucuresti, vorbesc de familii cu doi copii, care aveau rate la apartament, la masina Dacia 1300, aveau posibilitatea sa-si faca concediul o saptamana la mare si una la munte cu ajutorul BTT-ului. Iar daca mai participau si la munca patriotica (plantat pomi in parcuri, maturat strazi in Bucuresti, cules de produse agricole, primeau reducere 45%. Iar mie ca ghid interpret imi dadeau 15 lei/zi diurna in Romania si mergeam gratis in tarile socialiste pe care astazi nu le-as putea vedea cu pensia mea dupa 44 de ani de munca. Iar colegii din Mecanica fina mergeau in excursii in tarile socialiste, o data la doi ani nu doar cu BTT_ul la care pana in 30 de ani puteai sa mai pupi o reducere din pret functie de leafa cu 45%, 30%, ci si cu ONT-ul sau sindicatul de intreprindere. Sigur nu pot vorbi decat de salariatii din orase industriale, nu pot face absolut nici o afirmatie veridica despre cei de la tara. Insa pot afirma ca neamu lu tata care si-a pierdut pamanturile si caii si caruta cu ocazia infiintarii CAP-ului local au izbutit sa treaca peste acest necaz. Si chiar muncind la CAP-ul satesc respectiv, si-au construit o casa de caramida sigur in mai multi ani, nu intr-un an, cu dusumele, cu sobe cu acoperis din tabla. In timp ce la Bucuresti mama ramasa vaduva la 38 de ani avea o casa din paianta acoperita cu carton care trebuia izolat in fiecare an cu catran si smoala. Iar dusumea tata nu apucase sa puna peste tot doar intr-o camera unde era si soba. Si daca nu prindea la telefon, centrul de butelii sa faca comanda, mergeau cu schimbul la coada si ea si sora ei sa cumpere o butelie. Imi pare rau ca nu a trait pana in 1994 cand am instalat gaze si construit baie cu boiler. Ligheanul si albia erau la putere. Poate ca va plictisesc cu amintirile mele da eu faceam o ora pana la serviciu si incepeam programul la ora 6.00. Si nu-l terminam la ora 14.15 mereu. Ca jumatate de luna asteptam sa termine de montat aparatele care le verificam metrologic si nu am primit nici o reclamatie ca as fi dat drumul la produse necorespunzatoare. Oricine minte si spune altceva sa nu-l credeti. Iar dupa 1990 sfanta pila a venit la putere, cand credeam ca vor fi promovate valorile ce sa vezi sunt promovati aia cu neamuri in servicii si ministere iar unii sunt atat de jegosi ca nici nu dau pe la serviciu. Nu e vorba de nostalgie. E vorba ca s-a mers din rau in foarte mai rau!
Numai tu draga Liviule mai tii aprinsa lumina. Iti doresc multa sanatate, succes in ce ti-ai propus si sa te bucuri de Stefan al tau asa cum ma bucur eu de Stefan al meu !
am zis eu ca nu e mare poet? ce te bagi in seama?
De când a apărut la Revoluția din ‘89, Gabriel Liiceanu mi-a fost antipatic. Iar de când a transferat în proprietatea sa Editura politică și a făcut-o Humanitas, mi-am consolidat antipatia. Liiceanu și echipa sa de farisei condusă de Gârmacea.
Pardon, Adrian Păunescu este unul dintre cei mai mari poeți ai nației noastre, că nu-i l consideri tu , nici nu contează pentru mine. Eu doar citesc dar analizez cu propria mea minte.
"Submisivi românii tineri „s-au aliniat” structurilor de tipul UASCR, UTC, BTT, „răbdând” inimaginabilele lipsuri fără să crâcnească." Imi permit sa fac o corectii la aceasta fraza. Submisiv (adverb): În mod supus, cu umilință. In mod supus poate dar nu cu umilinta ! Structuri erau UASCR, UTC dar BTT-ul era biroul de turism pentru tineret, nu era nici UASCR nici UTC. Si stiu ca unii din colegii mei de la Mecanica Fina Bucuresti, vorbesc de familii cu doi copii, care aveau rate la apartament, la masina Dacia 1300, aveau posibilitatea sa-si faca concediul o saptamana la mare si una la munte cu ajutorul BTT-ului. Iar daca mai participau si la munca patriotica (plantat pomi in parcuri, maturat strazi in Bucuresti, cules de produse agricole, primeau reducere 45%. Iar mie ca ghid interpret imi dadeau 15 lei/zi diurna in Romania si mergeam gratis in tarile socialiste pe care astazi nu le-as putea vedea cu pensia mea dupa 44 de ani de munca. Iar colegii din Mecanica fina mergeau in excursii in tarile socialiste, o data la doi ani nu doar cu BTT_ul la care pana in 30 de ani puteai sa mai pupi o reducere din pret functie de leafa cu 45%, 30%, ci si cu ONT-ul sau sindicatul de intreprindere. Sigur nu pot vorbi decat de salariatii din orase industriale, nu pot face absolut nici o afirmatie veridica despre cei de la tara. Insa pot afirma ca neamu lu tata care si-a pierdut pamanturile si caii si caruta cu ocazia infiintarii CAP-ului local au izbutit sa treaca peste acest necaz. Si chiar muncind la CAP-ul satesc respectiv, si-au construit o casa de caramida sigur in mai multi ani, nu intr-un an, cu dusumele, cu sobe cu acoperis din tabla. In timp ce la Bucuresti mama ramasa vaduva la 38 de ani avea o casa din paianta acoperita cu carton care trebuia izolat in fiecare an cu catran si smoala. Iar dusumea tata nu apucase sa puna peste tot doar intr-o camera unde era si soba. Si daca nu prindea la telefon, centrul de butelii sa faca comanda, mergeau cu schimbul la coada si ea si sora ei sa cumpere o butelie. Imi pare rau ca nu a trait pana in 1994 cand am instalat gaze si construit baie cu boiler. Ligheanul si albia erau la putere. Poate ca va plictisesc cu amintirile mele da eu faceam o ora pana la serviciu si incepeam programul la ora 6.00. Si nu-l terminam la ora 14.15 mereu. Ca jumatate de luna asteptam sa termine de montat aparatele care le verificam metrologic si nu am primit nici o reclamatie ca as fi dat drumul la produse necorespunzatoare. Oricine minte si spune altceva sa nu-l credeti. Iar dupa 1990 sfanta pila a venit la putere, cand credeam ca vor fi promovate valorile ce sa vezi sunt promovati aia cu neamuri in servicii si ministere iar unii sunt atat de jegosi ca nici nu dau pe la serviciu. Nu e vorba de nostalgie. E vorba ca s-a mers din rau in foarte mai rau!
Numai tu draga Liviule mai tii aprinsa lumina. Iti doresc multa sanatate, succes in ce ti-ai propus si sa te bucuri de Stefan al tau asa cum ma bucur eu de Stefan al meu !
Excelent punctat!