Opus nr. 578 - Duminica lui Anubis, a cincea carte de filcǎu, despre Dumnezeu în cântecele din afara bisericii, despre zacuscǎ de vinete cu prune, dar dacǎ Domnul e un pelican?

Azi voi scrie mai puțin, că mi-s cam obosit, dar nu vă supărați pe mine, căci ieri ați primit un text mișto despre moarte și sensul din viață.

Ia priviți mai jos sǎ vedeți cum aratǎ noul meu tablou despre Anubis.

---

Am lansat azi ediție nouǎ Gizǎs Craist - un newsletter unic în România, cu știri ciudate, dar adevărate:

Un tip a lasat un comentariu critic la adresa unui apartament de pe Airbnb. Proprietarii apartamentului nu s-au suparat, ci au pus pe social media o captura de la camera video de supraveghere cu el si amanta lui cum ieseau din apartament. Si au inchis masa. Nu e banc.

Dacă plătești pe un an de zile abonamentul Strict Secret, newsletterul nr. 1 în România, adicǎ doar 350 de lei, primești ceva și mai grozav: un abonament de acces gratuit pe un an a Gizǎs Craist, și tot gratuit cărțile mele cu transport inclus!

dǎ click pe boxul albastru, alegi plata de 72 usd pe un an şi marți ai cǎrțile!

Anubis, “pocăitul” Morții

A cincea carte de filcăi redesenată de mine pentru expoziția personală de la București (cei care nu știți încă despre ce e vorba aveți) AICI link să vă puneți la punct) este filcăul de inimă neagră sau “filcăul de verde”, câteodată, botezat “verdiașul”. A doua cea mai puternică dintre cărțile de filcău.

I-am dedicat-o lui Anubis, zeul egiptean al îmbălsămării, ghidul sufletelor decedaților și paznicul mormintelor.

Anubis e astăzi și el șomer, în viziunea mea creativă. Nu e prima oară când i se retrag din “atribuții” și asta e pe bune, nu e imaginație: în istoria Egiptului, Anubis a fost mereu în competiție cu Osiris în mintea oamenilor simpli. Când egiptenii au început să îl venereze mai mult pe Osiris decât pe Anubis, acestuia i s-au “retras” multe dintre muncile sale, precum cea de ghid al spiritelor sau de paznic al morților, rămânând a fi zeul îmbălsămării.

Astăzi, Anubis cel de temut nu mai sperie pe nimeni. A trecut printr-o depresie severă cu episoade de insomnie, după miile de ani în care a tot trebuit să facă pe ghidul turistic cu morții, ba chiar a trebuit să le asculte fiecăruia dintre ei tânguirile, spovedaniile. Fără să știe, s-a încărcat cu ele, a empatizat cu ele.

Până și bandajele de la îmbălsămare sunt cam scofâlcite și le mai dă el cu pomezi, dar se cam decojesc.

În cartea mea de filcău redesenată, îl vedem pe Anubis în aceste timpuri: e mai bine, și-a găsit un rost: a devenit Martor al lui Iehova, stă în fața supermarket-urilor și împarte revista “Turnul de Veghere”.

L-au salvat Martorii căci fusese rău de tot: insomniile l-au dus la depresie, v-am zis, și, deși a făcut ședințe de psihoterapie, deși a fost la un retreat de mindfulness la Sinaia cu o influencerită celebră, deși și-a înecat mințile în bere Sătmăreană combinată cu lichior de vișine și nuci, tot nu a reușit să devină mai fericit.

Martorii lui Iehova l-au recuperat dintr-o parcare unde cerșea îmbrățișări, l-au dus la Biserică, deși arăta cam ciudat, și l-au făcut director de marketing al lui Dumnezeu, căci cine să știe mai bine cu viața, cu moartea, cu alea alea, decât el, cel ce a fost în “linia întâi”?

Anubis e mai bine acum, chiar se vede cu o doamnă pe care a cunoscut-o la iehoviști, Kali o cheamă, și ea a fost zeița hindusă a morții ego-ului, dar, cum ego-urile oamenilor de azi nu mai mor, din contră, sunt tot mai puternice, și ea a trebuit să renunțe la postul de zeiță, fiindcă nici part-time nu mai putea lucra.

E mai grea responsabilitatea lui Anubis de a fi prozelit al lui Iehova, nu prea se opresc oamenii să îl asculte când vrea să le spună despre groznicia Morții, despre viața ce trebuie trăită cu sens. Ca să nu îi sperie, și-a luat un parpalac cool dintr-un second hand și adidași Nike, ba chiar, pentru tineri, a pus și niște fluturași pe un stand cu melodii cu versuri de la Black Sabbath, R.E.M., Faithless, Metallica sau Motörhead, dar râd copiii de el, fiindcă azi trap-ul e pe șmen, formațiile astea is vechituri.

Degeaba încearcă Anubis să le arate etichetele cu mărcile de bere și lichior în care și-a înecat degeaba mințile, lumea nu se oprește să îl asculte, toți ies încărcați cu plase grele de la supermarket și nu au timp de prostii cu “pocăiții”.

De câteva zile, Anubis e măcinat de gânduri. Dacă o fi adevărat ce se zice în cântecele pe care le ascultă în AirPods? Mai există Dumnezeu sau a murit? A fost vreodată de partea oamenilor sau nu a fost niciodată de partea cui trebuia?

PS: Am ajuns la 25 la sutǎ din expoziție, mă refer la pictat și bibilit, de înrămat le voi înrăma pe toate, am deja și două pânze vândute din seria “Filcăi”, ceea ce mă bucură enorm. “Filcăi” este un exercițiu pur de creativitate, cum n-a mai fost demult prin România.

Întrebarea este dacă voi reuși să îl “internaționalizez”, fiindcă v-am zis, în ziua de azi, arta contemporană “mare” promovează mai mult retorica LGBT, artiști africani și muuuulte, multe deșeuri artistice - să nu comenteze nimeni, că am vizitat în ultimii șapte ani galerii din toată lumea asta mare. Arta contemporană s-a umplut de snobism, iar eu vreau să o scutur de el.

PS2: Am fost întrebat dacă vreau să devin un nou Ghenie. De ce aș vrea? De ce să nu devin un “eu”? Mai am însǎ ani luminǎ de muncit pentru asta.

Dar… întrebarea e: îmi place Ghenie? Da, îl ador.

PS3:Cǎțeluşul meu mai bǎtrânel, Alo, da, aşa îl cheamǎ, Alo, mǎ însoțeşte cum poate în acest proiect artistic.

---

2.Se dǎdu Matei Corvin jos de pe cal

Evident cǎ e AI, dar e unul mişto…

---

3.Incredibil, mai bine ca multe voci

Este tot Inteligență Artificială, brrr, cam ciudat să știi că nu e voce umană, dar asta e, ne adaptăm: așa va fi lumea noastră. Aveți 27 de minute de ascultat pentru mai târziu.

---

4.Poezia de azi

Corp boreal

de Alex Văsieș

Canalul cu vibrații s-a închis.
Atît de mult te-am iubit în noaptea aia din București,
că nu m-am simțit jignit cînd prietenul tău te-a
abandonat la masa unde băgam povești
despre DeLillo și Gaddis.

Chiar dacă te-am mai văzut o singură dată, în vis,
și cînd ai început să vorbești m-am gîndit
pentru o secundă că oricine te-o fi trimis
voia de fapt să-mi testeze reacțiile la oscilația paradis
a corpului tău cu mișcări de fată profundă.

O lumină pulsatorie se-ntindea deasupra ta,
împrăștiindu-te-n bucăți de informație greu
de descifrat, dar nici nu le puteam refuza, pentru că
așa stricate aveau tristețea mascată care-mi trebuia.

Cît ai fost tu de darnică și de străină-n frumusețea ta,
cît de tăcută și impresionabilă, Deniz,
acum, cînd nu mai vrei să îmi vorbești din vis,
cînd nopțile se strîng, ca și cum n-ar fi fost,
într-un punct fix. De unde te văd cum zîmbești
și încerc să te aduc la masa mea.

---

5.Kurt Cobain se ceartǎ cu Iisus

---

6.Cerşetori creştini

---

7.Pur le conesiori

Cum le gǎsesc eu pe toate…

8.Un soi de zacuscǎ de vinete cu prune, un deliciu!

---

9. Manhattan Transfer îl cautǎ pe Iisus la telefon

---

10.Un coşmar de David Michael Wright

---

11.Dar dacǎ Domnul ar fi unul ca noi?

---

12.Unele dintre cele mai apropiate de inima mea versuri scrise pentru muzicǎ de inegalabilul Dan Verona (vezi ultima strofǎ). Despre noi.

Lanţul coliviilor

de Dan Verona

În sânul de maică stăteai și râdeai,
O ce colivie frumoasă aveai!
Și deodată, plângând într-o seară,
Te-ai trezit pe pământ ca-ntr-o gară.
Ca și cum ai fi fost dat afară din rai.

Copil doar o clipă, stingher și mirat,
La școală te-au dus într-un vechi internat.
Și cum visele stând între ziduri
Începuseră să capete riduri
Ai spart geamul și-n zări fără nume ai plecat.

Abia ai trecut din copil în bărbat
Și iată-te tuns cu chipiu de soldat
Te-a vânat colivia cazarmă
Să te-nsoare cu patul de armă
Dar c-un pic de noroc și de-aici ai scăpat.

Și iată iubirea desculță prin ploi
Te cheamă râzând să privești înapoi.
Nici nu știi în ce lungă robie
O pornești când ușor te îmbie
Să treci pragul acum coliviei în doi.

Ce te zbați tu frățioare
Gândul e departe tare
Și pe colivia mică
Șade colivia mare
Nu e chip de evadare.

Visând să fii liber o singură zi,
De-acum ai albit tot schimbând colivii
Și din viața aceasta într-o seară
Te trezești dat pe ușă afară
Ca un înger bolnav părăsit de cei vii.

Dar Domnu’ văzându-te al nimănui
Coboară voios vrând cu el să rămâi
Și pe drum îți vorbește în șoaptă
Ce duminici frumoase v-așteaptă
Sus în cer unde sunt coliviile lui.

---

13.Şi cântecul aferent.

---

14.Al doilea set de versuri pentru muzicǎ din topul meu sufletesc. Când Dumnezeu e un pelican

Pelicanul

de Tudor George

Un pelican sta-n Cismigiu
Pleostit si singur catre toamna
Si se parea ca nici nu-i viu
Si nici un zbor nu-l mai indeamna..

Sta culcusit in puful lui,
Dar poate ca, acum, el zboara,
Plutind spre steaua sudului,
Prin visul cald din subsuoara..

In visul lui, un stol gigant
Coboara-n Cismigiu sa-l fure,
Zburand spre polul celalalt
Sfruntand oceanele azure..

Scrutand oceanele din vis,
O clipa gatul lui se salta
Si ochii mari i s-au deschis
Trenand pe cenusia balta.

Ca pelicanul solitar,
Visam in stuful mintii mele
Un zbor inalt, fara hotar,
Plutind cu stoluri mari de stele.

Spre cosmosul din care viu
Pe insula planetei noastre
M-as fi intors intr-un tarziu
Peregrinand din astre-n astre.

Sa dezrobesc din stramte bolti
Acele lumi incatusate
Si sa-ti ajut sa te revolti
Eteric vant de libertate.

Mi se parea ca n-am s-apuc
Numai in vis sperata clipa
Mesaju-n cosmos sa mi-l duc
Cu-nflacarata mea aripa.

Dar, stanca dura dac-ar fi,
S-o tina-n bezna ei adanca,
Graunta-naltelor mandrii
O sa razbeasca si prin stanca!.

Radacinata-si face loc
Aripa mea prin roca mintii
Si incoltind penet de foc,
Zbucneste tainele semintii..

Si iata! Ceru-i despicat!
Trag vantu-n piept, cu tot nesatiul!..
Copac de flacari s-a-naltat..
A mele-s lumile si spatiul!

---